Territorial Competence for Execution Objection: Uniqueness of the Court That Authorized Forced Execution

Şedinţa publică din data de 5 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 30.05.2023 sub nr. x/2023, contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L.. a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite însăşi din dosarul nr. x/2018 al BEJ C., solicitând anularea executării silite, anularea tuturor actelor de executare silită subsecvente şi a încheierilor din dosar apreciind că executorul judecătoresc era necompetent. De asemenea a solicitat constatarea prescrierii dreptului de a obţine executarea silită, titlul creditoarei fiind prescris.

Prin sentinţa civilă nr. 1480 din 23.10.2023, Judecătoria Mangalia a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În fundamentarea acestei sentinţe, în aplicarea art. 651 C. proc. civ., instanţa a reţinut că, întrucât, potrivit susţinerilor contestatoarei, aceasta, din data de 06.01.2018, locuieşte efectiv în Mun. Bucureşti, aleea x, competenţa teritorială pentru a soluţiona prezenta contestaţie la executare îi revine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 521 din 22.01.2024, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia; totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza pentru soluţionarea conflictului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În fundamentarea acestei sentinţe s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ. Potrivit acestor ultime prevederi, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Din norma juridică enunţată se degajă cerinţa ca instanţa de executare să fie unică, în sensul că una şi aceeaşi instanţă trebuie să soluţioneze atât cererea de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare sau alte incidente ivite în cadrul procedurii de executare.

Această interpretare a fost reţinută şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 20/2021, pronunţată de completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare silită formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În considerarea principiului unicităţii instanţei de executare s-a stabilit că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare. S-a mai arătat că, de regulă, nu pot exista două instanţe de executare în cadrul aceleiaşi executări silite, iar atunci când legiuitorul a dorit să confere şi altei instanţe competenţa de a soluţiona o contestaţie la executare a indicat în mod expres acest lucru.

Executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea din data de 07.11.2018 a Judecătoriei Mangalia, în dosarul de executare nr. 130/2018 aflat pe rolul BEJ C. .

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea Judecătoriei Mangalia, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare aparţine judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, şi anume Judecătoria Mangalia, ca instanţă de executare.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Mangalia competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cauza dedusă judecăţii are ca obiect contestaţie la executare împotriva executării silite însăşi din dosarul nr. x/2018 al BEJ C..

Înalta Curte reţine că determinarea instanţei de executare în soluţionarea contestaţiei la executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din acelaşi cod. Normele legale evocate stabilesc că aceasta se introduce la instanţa de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabileşte că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Instanţa de executare, în competenţa căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, conform art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

Totodată, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.

De altfel, dispoziţiile legale anterior menţionate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reţinut la punctul 71 că "ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare".

Astfel, se păstrează principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori întoarcerea executării silite.

În condiţiile în care, în speţă, executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea din data de 07.11.2018 a Judecătoriei Mangalia, în dosarul de executare nr. 130/2018 aflat pe rolul BEJ C., s-a stabilit definitiv că instanţa de executare este Judecătoria Mangalia şi, prin urmare, aceasta va soluţiona orice incidente apărute în cursul executării silite (în speţă - contestaţia la executare), în caz contrar fiind încălcate prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Mangalia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2024.