Rescission of sales contract for defective goods: appeals dismissed as unfounded due to buyer's failure to notify apparent defects and binding order confirmation governing contract terms

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea iniţial înregistrată pe rolul Judecătoriei Beclean, la data de 3 mai 2016, sub nr. x/2016, ulterior declinată în favoarea tribunalului Bistriţa – Năsăud, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare nr. x/29.09.2015, repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâtei la restituirea preţului, în cuantum de 37.562,84 Euro, reclamanta urmând a restitui marfa necorespunzătoare calitativ, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 16.000 Euro, reprezentând lipsa de folosinţă a clădirii, care nu a putut fi dată spre închiriere, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1710 alin. (1) lit. d), art. 1712 şi art. 1714 C. civ.

La data de 28.06.2016, pârâta B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării cererii şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la faptul că se solicită rezoluţiunea unui contract care nu a fost încheiat, iar în subsidiar, raportat la faptul că reclamanta este decăzută din dreptul de a cere măsura rezoluţiunii contractului, întrucât nu a respectat prevederile art. 1709 alin. (1) şi (2) C. civ., pe fond solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

La aceeaşi dată, pârâta B. a formulat şi o cerere de chemare în garanţie împotriva societăţilor C. S.R.L. (fosta D. S.R.L.) - producătorul mărfii contestate, E. S.R.L. - transportatorul primei livrări de marfă contestate şi F. S.R.L. - transportatorul celei de-a doua livrări de marfă contestate, solicitând:

1. dacă se va constata că există vicii de fabricaţie (producţie) sau ambalare a mărfii livrate către reclamantă şi/sau încărcarea/ile efectuată/e de C. S.R.L. au fost necorespunzătoare şi au cauzat deteriorarea produselor livrate către reclamantă, rezoluţiunea Comenzii confirmate-contract nr. x din 20.10.2015 încheiat de pârâtă cu chemata în garanţie, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară şi restituirii preţului contractual achitat de pârâtă către chematul în garanţie, precum şi obligarea producătorului mărfii la plata eventualelor sume ce vor fi stabilite de instanţă cu titlu de daune care trebuie achitate reclamantei;

2. în măsura în care se va stabili că există neconformităţi (deteriorări/alterări) ale mărfurilor livrate cauzate de transportator/i, obligarea chematului în garanţie de rang 2 şi/sau a chematul în garanţie de rang 3, la plata contravalorii mărfii contractate de reclamanta, la restituirea preţului transportului şi a eventualelor sume ce vor fi stabilite de instanţă cu titlu de daune care trebuie achitate reclamantei de către societatea pârâtă;

3. în măsura în care se va constata că există o culpă comună a producătorului şi transportatorului/ilor, rezoluţiunea Comenzii confirmate-contract nr. x din 20.10.2015 încheiat de pârâtă cu chemata în garanţie C. S.R.L., cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară şi restituirii preţului contractual achitat de pârâtă către chematul în garanţie, obligarea producătorului mărfii şi a transportatorului/ilor, în solidar, la plata eventualelor sume ce vor fi stabilite de instanţă cu titlu de daune care trebuie achitate reclamantei de către societatea pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

La data de 11.10.2016, chemata în garanţie C. S.R.L. (fostă, D. S.R.L.) a formulat întâmpinare, solicitând să se constate decăderea pârâtei din dreptul de a solicita rezoluţiunea contractului încheiat cu reclamanta, respingerea petitelor accesorii, ca o consecinţă a respingerii petitului principal, iar pe fond, respingerea atât a cererii de chemare în garanţie, cât şi a cererii de chemare în judecată.

La data de 14.10.2016, chemata în garanţie E. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie formulate împotriva sa.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 371/2018, pronunţată la data de 13 iulie 2018, în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bistriţa-Năsăud – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta G. S.A., ca urmare a constatării decăderii reclamantei din dreptul de a solicita rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/29.09.2015, pentru nereclamarea viciilor în termenul legal, a respins cererile de chemare în garanţie formulate de pârâta G. S.A. (fostă B.), în contradictoriu cu chematele în garanţie C. S.R.L., E. S.R.L. şi F. S.R.L., obligând reclamanta să plătească chematei în garanţie C. S.R.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 2.854,68 RON.

3. Soluţia instanţei de apel

Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. S.R.L. a formulat apel principal, iar pârâta G. S.A. a formulat apel provocat. Totodată, chemata în garanţie C. S.R.L. a formulat apel incident faţă de considerentele cuprinse în sentinţă.

Prin decizia civilă nr. 2/HI/2022 din 21.02.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2016 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis apelul principal declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 371 din 13.07.2018, pe care a anulat-o în tot, stabilind termen pentru evocarea fondului, s-a respins ca inadmisibil apelul provocat declarat de pârâta G. S.A. şi s-a constatat ca rămas fără efect apelul incident declarat de chemata în garanţie C. S.R.L.

Hotărârea recurată.

Prin decizia civilă nr. 388/2022, pronunţată la data de 27 iunie 2022, în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta G. S.A. (fostă B.), a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta G. S.A. în contradictoriu cu chematele în garanţie C. S.R.L., F. S.R.L. şi E. S.R.L., a dispus restituirea taxei judiciare de timbru achitate nedatorat, în sumă de 100 RON şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, respectiv suma de 22.171,62 RON către pârâta G. S.A., suma de 4.658,84 RON către chemata în garanţie C. S.R.L. şi suma de 2000 RON către chemata în garanţie F. S.R.L.

II. Căile de atac exercitate

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar, pe fond, rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/29.09.2015 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării intimatei-pârâte G. S.A. la restituirea preţului achitat, în cuantum de 37.562,84 Euro, împreună cu dobânda legală aferentă, calculată la zi, precum şi obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 16.000 Euro, reprezentând lipsa de folosinţă a clădirii, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de casare, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea dispoziţiilor art. 1240 şi art. 1186 alin. (2) C. civ., ignorând înscrisurile depuse de parte şi susţinerile acesteia din concluziile scrise, respectiv împrejurarea că, ulterior transmiterii contractului către cumpărător – societatea recurentă, aceasta a achitat prin transfer bancar preţul solicitat, iar vânzătorul a livrat bunurile, ceea ce confirmă asumarea expresă a clauzelor contractuale, inclusiv a celor referitoare la condiţiile şi termenele în care trebuia notificată existenţa neconformităţilor la bunurile livrate.

Totodată, recurenta contestă concluzia instanţei de apel, în sensul neîndeplinirii condiţiei referitoare la caracterul însemnat al neexecutării obligaţiilor ce reveneau vânzătorului, întemeindu-se pe concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.

Referitor la soluţia remedierii neconformităţilor pe cheltuiala vânzătorului, propusă de instanţa de apel, recurenta arată că nu îi era convenabilă, întrucât panourile achiziţionate urmau a fi folosite ca faţadă pentru o clădire, iar expertul a stabilit că acest lucru nu mai putea fi realizat, chiar şi în prezenţa remedierii viciilor, astfel încât singura variantă care ar fi asigurat despăgubirea părţii era cea a restituirii preţului achitat.

În finalul memoriului de recurs, recurenta a arătat că repararea prejudiciului suferit implică şi obligarea părţii adverse la achitarea dobânzii pe care cea dintâi a achitat-o ca urmare a împrumutului realizat pentru plata preţului vânzării, dar şi a sumei de 16.000 Eur, reprezentând avans chirie, încasat pentru spaţiul comercial pentru care au fost contractate panourile şi care a trebuit să fie restituit de recurentă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie– secţia a II-a civilă, la data de 29.08.2022, sub nr. x/2016.

În conformitate cu art. 491 C. proc. civ., pârâta G. S.A. (fostă B.) a formulat recurs provocat odată cu întâmpinarea la recursul principal.

Prin recursul provocat, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.., s-a arătat că, în măsura în care instanţa de recurs ar reţine caracterul întemeiat al recursului principal şi al cererii de chemare în judecată, soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie ca rămasă fără obiect se impune a fi modificată.

În dezvoltarea recursului, recurenta-pârâtă a relevat situaţia de fapt din cauză şi probatoriile administrate, susţinând, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii contractuale a chematelor în garanţie.

În consecinţă, recurenta pârâtă a solicitat casarea deciziei civile recurate, în ceea ce priveşte soluţia instanţei de apel referitoare la cererea de chemare în garanţie şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată la aceeaşi instanţă.

Prin întâmpinarea la recursul principal, recurenta pârâtă a invocat excepţia nulităţii pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Chematele în garanţie F. S.R.L. şi C. S.R.L. au formulat întâmpinări atât la recursul principal, cât şi la cel provocat, prin care au invocat excepţia nulităţii pentru nemotivare şi excepţia inadmisibilităţii, iar pe fond au solicitat respingerea recursului.

Recurenta reclamantă şi recurenta pârâtă au formulat răspuns la întâmpinări.

III. Procedura de filtrare a recursurilor

Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început la data de 3 mai 2016, aşadar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 6 aprilie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi.

La termenul din 5 octombrie 2018, s-au respins excepţiile nulităţii, invocate de către recurenta-pârâtă G. S.A. şi intimatele-chemate în garanţie F. S.R.L. şi C. S.R.L., şi inadmisibilităţii recursului principal, invocată de C. S.R.L, excepţiile nulităţii, invocate de către intimatele-chemate în garanţie F. S.R.L. şi C. S.R.L., şi inadmisibilităţii recursului provocat, invocată de C. S.R.L., atât recursul principal declarat de reclamanta A. S.R.L., cât şi recursul provocat declarat de pârâta G. S.A. fiind admise în principiu şi acordându-se termen de judecată în şedinţă publică la data de 18 ianuarie 2024, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, analizând recursurile în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că decizia intermediară pronunţată de instanţa de apel, nr. 2 din 21 februarie 2022, nu a fost recurată, astfel încât statuările din cuprinsul acesteia, referitoare la caracterul aparent al viciilor ce fundamentează solicitarea reclamantei de rezoluţiune a contractului de vânzare cumpărare încheiat de părţi, respectiv la necesitatea informării fără întârziere a vânzătorului asupra viciilor, au intrat în puterea lucrului judecat.

În acelaşi timp, Înalta Curte arată că verificarea temeiniciei recursurilor va avea loc prin raportare la motivele de casare invocate înăuntrul termenului de recurs, cu respectarea art. 487 alin. (1) C. proc. civ.

Procedând la analiza recursului principal, se constată că prin acesta se critică decizia pronunţată de instanţa de apel în evocarea fondului, conform art. 480 alin. (3) C. proc. civ., invocându-se că a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 1186 alin. (2) şi art. 1240 C. civ.

În esenţă, recurenta reclamantă combate concluzia instanţei de apel, în sensul că între părţi s-a încheiat un contract sub formă simplificată, sub forma confirmării de comandă nr. x/09.10.2015, susţinând că înscrisul constatator al acordului de voinţă intervenit între părţi pentru vânzarea-cumpărarea unor panouri termoizolante este reprezentat de contractul de vânzare cumpărare nr. x/29.09.2015, înscris nesemnat de niciuna din părţi, dar a cărui însuşire rezultă, în opinia părţii, din plata preţului bunurilor vândute, de către cumpărător, urmată de livrarea bunurilor vândute, de către vânzător.

Motivul de recurs nu este întemeiat.

Potrivit art. 1186 alin. (2) C. civ., "de asemenea, contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârşeşte un act sau un fapt concludent, fără a-l înştiinţa pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod."

La rândul său, art. 1240 C. civ. statuează că "Voinţa de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris.

(2) Voinţa poate fi manifestată şi printr-un comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor statornicite între acestea sau uzanţelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare."

În cauză, raportat la împrejurarea că înscrisul denumit "contract de vânzare cumpărare nr. x/29.09.2015" nu a fost însuşit de niciuna dintre părţi, spre deosebire de confirmarea de comandă nr. x/09.10.2015, care poartă semnătura ambelor părţi, coroborat cu faptul că plata preţului vânzării şi livrarea bunurilor au fost ulterioare confirmării de comandă, care conţine clauze parţial diferite de cele cuprinse în documentul nesemnat, Înalta Curte apreciază ca fiind corectă concluzia instanţei de apel referitoare la forma în care a fost exprimat consimţământul părţilor în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare şi, implicit, la conţinutul acordului de voinţă intervenit între acestea.

Prin urmare, comportamentul părţilor de care se prevalează recurenta reclamantă, respectiv plata preţului bunurilor vândute, urmată de livrarea bunurilor, confirmă, într-adevăr, încheierea între acestea a unui contract de vânzare cumpărare, însă nu în termenii din înscrisul nesemnat de niciuna dintre părţi, care nu valorează ofertă de a contracta, nefiind însuşit de cel de la care se pretinde că emană, ci în condiţiile stipulate de confirmarea de comandă.

În această situaţie, în lipsa unor prevederi contractuale contrare cuprinse în confirmarea de comandă, instanţa de apel a aplicat, în mod corect, prevederile art. 1690 alin. (2) şi (3) C. civ., referitoare la obligaţia cumpărătorului de a verifica starea bunului imediat după preluare şi de a-l informa pe vânzător fără întârziere asupra existenţei viciilor aparente, stabilind, pe baza probelor administrate, că obligaţiile în discuţie nu au fost respectate şi, ca atare, nu se poate reţine încălcarea obligaţiei cumpărătorului de a preda bunurile în stare în care se găseau în momentul încheierii contractului.

Prin celelalte motivele de recurs ce privesc soluţia asupra capătului principal de cerere, recurenta reclamantă combate concluzia instanţei de apel, întemeiată pe probele administrate în cauză, în sensul că neexecutarea obligaţiilor ce reveneau vânzătorului nu a fost însemnată, faţă de neconformităţile constatate asupra bunurilor livrate, fiind posibilă remedierea defectelor imediat după livrare.

Suntem aşadar în prezenţa unor critici de netemeinicie, prin care recurenta reclamantă urmăreşte reinterpretarea probatoriului şi schimbarea situaţiei de fapt, ceea ce nu îi este permis instanţei de recurs, ţinând cont de împrejurarea că instanţa de apel are plenitudine de apreciere cu privire la probatoriul administrat şi de limitele în care se exercită controlul de legalitate, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Reţinând caracterul neîntemeiat al motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împrejurarea că nemulţumirile recurentei reclamante ce vizează interpretarea probatoriului nu pot forma obiectul analizei în recurs, precum şi natura accesorie a petitului referitor la daune interese, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul principal, cu consecinţa menţinerii deciziei din apel.

În ce priveşte recursul provocat declarat de pârâta G. S.A (fostă B.) împotriva chemaţilor în garanţie, constatând că soluţia asupra recursului principal nu este de natură să producă consecinţe asupra situaţiei juridice a recurentului pârât în proces, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge a nefondat.

Vor fi respinse şi cererile intimatelor-chemate în garanţie F. S.R.L. şi C. S.R.L., de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, reţinând, pe de-o parte, faptul că acestea nu au fost părţi în recursul principal, astfel încât cheltuielile prilejuite de formularea unor apărări la acesta nu pot fi puse în sarcina recurentei reclamante, iar pe de altă parte, că nu a fost făcută dovada suportării unor cheltuieli de judecată în legătură cu recursul provocat, conform dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. şi recursul provocat declarat de recurenta-pârâtă G. S.A. (fostă B.) împotriva deciziei civile nr. 388/2022 din 27 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, ca nefondate.

Respinge cererile intimatelor-chemate în garanţie F. S.R.L. şi C. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2024.