Inadmissibility of cassation appeal against final insolvency decision under exclusive appeal regime
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed the appeal in cassation as inadmissible, leaving the decision of the Court of Appeal Cluj—which had rejected the defendant's challenge and upheld the order for the former statutory administrator to pay the debtor's entire passive debt—definitive and in force. The dispute arose from an insolvency procedure where a judicial liquidator sued the former administrator for liability for the company's debts under Law No. 85/2014; the administrator filed a cassation appeal against the appellate court's refusal to admit her subsequent challenge for annulment. The court ruled the appeal inadmissible based on the principle of legality of appeals (Article 129 of the Romanian Constitution) and Article 483 of the Code of Civil Procedure, establishing that because insolvency proceedings permit only appeal as a remedy (Law No. 85/2014, Art. 46), the appellate decision is final and definitive, making it immune from cassation appeal under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 97 alin. (1) C. proc. civ, art. 613 alin. (4) C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against final insolvency decision under exclusive appeal regime: Împotriva deciziei civile nr. 166/2023 din 21 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă, contestatoarea C. a formulat o cerere de recurs, intitulată "recurs în casaţie", fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 5 martie 2024
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 05.08.2021 sub dosar nr. x/2020, reclamantul C.I.I A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., fost administrator statutar al debitoarei, obligarea acesteia din urmă la plata întregului pasiv al debitoarei, evidenţiat în tabelul definitiv de creanţe nr. 7333/25.06.2021, în valoare totală de 727.500 RON.
În drept, a invocat art. 169 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 85/2014.
Prin sentinţa civilă nr. 231 din 04.02.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Specializat Cluj s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul C.I.I. A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta C..
Prin decizia civilă nr. 703/2022, din 16 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj a fost admis apelul declarat de lichidatorul judiciar şi s-a dispus obligarea pârâtei C. la plata întregului pasiv al societăţii debitoare B. S.R.L. în cuantum de 727.500 RON.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare C., care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 166/2023 din 21 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă.
Împotriva deciziei civile nr. 166/2023 din 21 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă, contestatoarea C. a formulat o cerere de recurs, intitulată "recurs în casaţie", fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Recurenta a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
A susţinut că prezentul recurs este justificat având în vedere opiniile unor reputaţi profesori ai dreptului românesc, în baza art. 483 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., respectiv art. 126 alin. (3) din Constituţia României, precum şi dispoziţiile art. 485-502, art. 97 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 96 din acelaşi cod.
De asemenea, a indicat dispoziţiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., referitoare la acţiunea în anulare, susţinând că recursul său este justificat atâta timp cât acţiunea i-a fost respinsă.
Recurenta a mai arătat că hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare a fost dată doar pentru a acoperi ilegalităţile doamnei judecător D., nefiind o hotărâre legală.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care, în principal, a solicitat anularea recursului, ca netimbrat şi formulat cu încălcarea dispoziţiilor art. 486 C. proc. civ. referitoare la menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, întrucât s-au atacat două decizii ale Curţii de Apel Cluj, pronunţate in doua dosare diferite; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât, în primul rând, Noul C. proc. civ. nu prevede o calea de atac exercitată, acesta fiind prevăzută doar de dispoziţiile C. proc. pen., la art. 433-451, iar, în al doilea rând, în procedura insolvenţei este prevăzută doar calea de atac a apelului, fără ca legea să prevadă şi calea de atac a recursului
Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că recursul a fost declarat împotriva deciziei nr. 166 din 21.03.2023, iar acesta a fost timbrat; de asemenea, a menţionat că art. 613 alin. (4) C. proc. civ. a fost modificat prin O.U.G. nr. 1/2016.
Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este de menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Se constată că, la originea exercitării recursului se află un litigiu ce are ca obiect o acţiune prin care s-a solicitat, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 85/2014, atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar al societăţii S.C. B. S.R.L., C..
Prezentul recurs are ca obiect o decizie cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă a respins contestaţia în anulare formulată de C..
Astfel, conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol hotărârile curţii de apel sunt definitive.
Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".
Conform dispoziţiilor art. 483 C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."
Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
În temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".
Aşa fiind, cum hotărârea dată în apel este definitivă, şi hotărârea pronunţată în contestaţie în anulare are acelaşi caracter.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta C. împotriva deciziei civile nr. 166/2023 din 21 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2024.