Jurisdiction for annulment of arbitral award in public procurement: functional competence of civil vs. administrative section under Law 101/2016

Şedinţa publică din data de 5 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 14.03.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, sub număr unic de dosar x/2022, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI INFRASTRUCTURĂ DIN ROMÂNIA - S.A a chemat-o în judecată pe pârâta ASOCIEREA A. - B.., solicitând următoarele:

- anularea Hotărârii arbitrale parţiale din 15.02.2022, pronunţată în dosarul arbitral ICC nr. x/HBH de Tribunalul Arbitral constituit conform Regulilor de Arbitraj ale Curţii Internaţionale de Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris;

- trimiterea cauzei spre competentă judecare la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Pârâta ASOCIEREA A. - B.. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei materiale procesuale a secţiei a IX-a a Curţii de Apel Bucureşti şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre secţiile specializate în litigiile dintre profesionişti.

Prin sentinţa civilă nr. 1903/2022 din 24 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a IX –a contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre secţiile civile specializate în litigii cu profesionişti din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, faptul că, prin Legea nr. 208/2022, intrată în vigoare la data de 10 septembrie 2022, a fost modificat art. 53 din Legea nr. 101/2016.

Ţinând cont de natura prezentei acţiuni (litigiu care decurge din executarea contractului de achiziţie publică încheiat între părţi la data de 23 aprilie 2014) şi de modificările art. 53 din Legea nr. 101/2016, problema care se pune la acest moment este aceea de stabilire a legii aplicabile şi de stabilire a instanţei/secţiei competente material funcţional pentru soluţionarea litigiului: secţia de contencios administrativ sau secţia civilă de drept comun (în speţă, specializată în litigii cu profesionişti, faţă de calitatea părţilor de profesionişti) din cadrul Curţii de Apel Bucureşti (faţă de locul arbitrajului din speţă – mun. Bucureşti, România, conform art. 610 C. proc. civ. - Competenţa de a judeca acţiunea în anulare revine curţii de apel în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul).

Chiar dacă prezentul litigiu se soluţionează sub imperiul noului C. proc. civ., iar chestiunea instanţei competente şi a componenţei completului de judecată a fost reglementată de legiuitor (art. 611 şi art. 613 noul C. proc. civ.), totuşi, în contextul preluării întocmai în noul C. proc. civ. a prevederilor vechiul C. proc. civ. avute în vedere de Curtea Supremă de Justiţie - Secţiile Unite la pronunţarea Deciziei RIL nr. 5/2001, Curtea apreciază că raţionamentul Curţii Supreme de Justiţie expus în considerentele Deciziei RIL nr. 5/2001, cu privire la natura acţiunii în anulare îndreptată împotriva hotărârii arbitrale ("acţiunea în anulare îndreptată împotriva hotărârii arbitrale constituie cale de atac") rămâne actual.

Prin urmare, reţinând că, în speţă, procesul arbitral a început la data de 3 februarie 2020, reţinând prevederile art. 25 şi art. 27 C. proc. civ. nou, precum şi faptul că acţiunea în anulare îndreptată împotriva hotărârii arbitrale constituie cale de atac, Curtea a apreciat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 53 din Legea nr. 101/2016, astfel cum erau în vigoare la data începerii procesului arbitral, competenţa materială funcţională de soluţionare a prezentului litigiu revenind uneia dintre Secţiile civile specializate în litigii cu profesionişti din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a V-a a Curţii de Apel Bucureşti la 12 ianuarie 2023, sub dosar nr. x/2023.

La termenul din 17 martie 2023, instanţa a invocat din oficiu şi a pus în discuţie excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei, motivele fiind dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 101/2016, prevederi care fac referire la instanţa competentă funcţional, secţia pentru litigii cu profesionişti, numai pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 37 din 17 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a admis excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei şi a declinat competenţa în favoarea secţiei a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti. Totodată, a suspendat judecarea cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut faptul că, prin Hotărârea arbitrală parţială cu privire la competenţă din 15.02.2022, a cărei anulare se solicită, au fost respinse "excepţiile de competenţă" şi Tribunalul Arbitral s-a declarat competent asupra revendicărilor reclamantei .

Curtea a reţinut că, prin acţiunea în anulare de faţă nu sunt puse în discuţie aspecte privind executarea în concret a obligaţiilor contractuale de către părţi, fiind o problemă de interpretare a clauzei arbitrale şi de aplicare/validitate a acesteia, raportat la diferenţele de redactare ale clauzei din ofertă (anexă), condiţii generale şi condiţii speciale ale contractului, fiind avute în vedere şi Ordinul de Ministru nr. 146/2011, H.G. nr. 1405/2010.

În consecinţă, a apreciat că revine secţiei de contencios administrativ competenţa, faţă de dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016.

Suplimentar, în ceea ce priveşte competenţa funcţională, raportat la susţinerile părţilor, Curtea a reţinut că, potrivit art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data formulării acţiunii în anulare, 14.03.2022 (versiune valabilă între 30.08.2021 – 20.03.2022): "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul". Iar potrivit art. 55 din aceeaşi lege, "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1)1 poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei."

Curtea a reţinut că regulile privind competenţa de soluţionare a litigiilor în primă instanţă şi cale de atac astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 101/2016, au caracter special faţă de normele generale procedurale referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti în materii de drept comun.

Faţă de principiul general de drept conform căruia specialia generalibus derogant, instanţa a reţinut că normele mai sus enunţate se aplică cu prioritate doar în cazurile expres prevăzute de normă, fiind însă norme de strictă interpretare.

În acest sens, din interpretarea strictă a dispoziţiilor art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, a reţinut că această competenţă specială vizează litigiile desfăşurate în primă instanţă în cadrul tribunalului ca instanţă judecătorească, iar calea de atac prevăzută la art. 55 din acelaşi act normativ vizează reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţată, aşadar, tot de o instanţă judecătorească.

Aşa fiind, nu prezintă relevanţă la momentul soluţionării excepţiei de necompetenţă funcţională, obiectul litigiului arbitral, respectiv dacă este litigiu privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire sau unul privind executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică.

Ceea ce este relevant este dacă, în prezenta cauză, instanţa este învestită cu o cale de atac pronunţată împotriva unei hotărâri judecătoreşti stricto sensu, respectiv o hotărâre pronunţată de un tribunal.

Or, având în vedere că prezenta cauză este o acţiune în anularea unei hotărâri arbitrale parţiale, pronunţate de un Tribunal arbitral, Curtea a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 şi art. 55 din Legea nr. 101/2016, care sunt de strictă interpretare, întrucât acestea nu pot fi extinse şi la alte cazuri nereglementate expres, respectiv nu pot fi extinse şi asupra unor hotărâri arbitrale pronunţate în litigii arbitrale.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au fost învestite cu soluţionarea acţiunii în anularea unei sentinţe arbitrale prin care s-a soluţionat un litigiu având ca obiect pretenţii decurgând din executarea contractului de achiziţie publică semnat între părţile litigante la 23.04.2014, în legătură cu proiectarea şi construcţia autostrăzii Sebeş – Turda lot x km 41+250-km 53+700 (pct. 10 din Hotărârea arbitrală parţială din 15.02.2022).

Potrivit art. 24 C. proc. civ. "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.", iar art. 25 alin. (1) din acelaşi cod stabileşte că "1 Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Trebuie menţionat că, potrivit regulii care guvernează procesul civil referitor la aplicarea în timp a normelor de drept procesual civil, menţionată de art. 24 din C. proc. civ., faza judecăţii în întregul ei este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia.

Totodată, dispoziţiile art. 541 C. proc. civ. prevăd că arbitrajul este o jurisdicţie alternativă având caracter privat, iar dispoziţiile art. 571 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisă.

Înalta Curte reţine că, în condiţiile în care, potrivit art. 608 şi urm. C. proc. civ., prin acţiunea în anulare se exercită un control judecătoresc asupra hotărârii arbitrale, trebuie avute în vedere normele procedurale de la data învestirii instanţei arbitrale. În acest sens sunt dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora, "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Având în vedere obiectul cererii deduse judecăţii tribunalului arbitral, respectiv pretenţii decurgând din executarea unui contract de achiziţii publice, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, forma în vigoare la data sesizării instanţei arbitrale, 03.02.2020 (capitolul II pct. 31 din Hotărârea arbitrală parţială din 15.02.2022 - dosar Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal).

În raport cu aceste elemente, instanţa supremă reţine că, determinarea competenţei materiale procesuale a secţiei sau completului din cadrul curţii de apel este derivată din cea prevăzută de lege pentru judecata în primă instanţă, iar în cauză, în temeiul art. 613 alin. (1) C. proc. civ., se realizează raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016. Aşadar, aceasta aparţine secţiei civile specializate în litigii cu profesionişti, dat fiind că dispoziţiile evocate dispuneau, în forma în vigoare la 03.02.2020, că "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante. (...)".

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. urmează a stabili competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2024.