Territorial competence in labor disputes: Conflict of jurisdiction resolved by employer's place of work election

Şedinţa publică din data de 5 martie 2024

Prin cererea înregistrată la 14.11.2022 pe rolul Tribunalului Dolj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, pentru perioada 08.08.2018-15.05.2022, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006) şi repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare pentru perioada 08.08.2018-15.05.2022, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1220/2023 din 11 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Dolj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj, invocată din oficiu, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în privinţa competenţei teritoriale, Codul muncii derogă de la dreptul comun (art. 107 C. proc. civ.), în sensul că aceasta aparţine nu instanţei de la domiciliul pârâtului, ci celei de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului. În speţă, a reţinut că nu s-a făcut nicio dovadă a stabilirii reşedinţei pe raza Tribunalului Dolj, iar din copia cărţii de identitate reiese că domiciliul reclamantei este în Bucureşti, fără nicio viză de reşedinţă, fila x verso.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 6329 din 14 noiembrie 2023, Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, totodată, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea acesteia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că, nu are relevanţă, sub aspectul competenţei, faptul că, la data pronunţării sentinţei nr. 1220/11.05.2023 de către Tribunalul Dolj, competenţa teritorială în materia litigiilor de muncă nu se mai stabilea în raport de locul de muncă al reclamantului, competenţa analizându-se în raport de dispoziţiile legale în vigoare la data învestirii instanţei.

Cum reclamanta, la data sesizării instanţei, avea locul de muncă în raza teritorială a Tribunalului Dolj, iar alegerea între locul de muncă şi domiciliu, cu titlu de criteriu pentru determinarea instanţei competente teritorial îi aparţine, instanţa a apreciat că aparţine Tribunalului Dolj competenţa de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, condiţie îndeplinită în cauză.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă priveşte un conflict de muncă, aspect reţinut de ambele instanţe aflate în conflict, iar potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, forma în vigoare la data sesizării instanţei, 14.11.2022, competenţa teritorială în cazul acestor litigii aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul.

Legea dialogului social nr. 62/2011, în vigoare la data sesizării instanţei, abrogată prin Legea nr. 367/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I la 22 decembrie 2022, respectiv la 14.11.2022, prin art. 210, statuează regula că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Se constată că, prin dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, normă specială intrată în vigoare ulterior Codului muncii, s-a realizat o derogare de la prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii, în legătură cu competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă în care reclamant este angajatul, fiind reglementată o competenţă alternativă în favoarea instanţei de la locul de muncă sau a instanţei de la domiciliul reclamantului.

Înalta Curte mai reţine şi că art. 216 din Legea nr. 62/2011, prevede că, "dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 cu cele ale art. 116 C. proc. civ., rezultă că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, reclamantul are dreptul la alegere între instanţa de la locul unde îşi are domiciliul şi cea de la locul său de muncă, opţiunea reclamantului exercitându-se la momentul sesizării instanţei.

În cauza de faţă, reclamanta a depus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Dolj, instanţa locului de derulare a raporturilor de muncă din prezent, fixând în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea instanţei de la locul său de muncă.

Pentru acest motiv, faţă de prevederile art. 130 alin. (3) şi (4), Tribunalul Dolj, ca primă instanţă sesizată de reclamantă în raport de locul său de muncă, nu mai poate să dispună, nici din oficiu, nici la cererea unei părţi, declinarea competenţei în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantei. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2024.