Salary differential claim: appeal perempted for six-month inactivity during suspension

Şedinţa publică din data de 5 martie 2024

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, sub dosar nr. x/2021, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 171/2021 a Curţii de Apel Bacău din dosarul nr. x/2019, solicitând anularea deciziei şi trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Bacău pentru obligarea pârâţilor la plata diferenţei salariale reprezentând diferenţa dintre salariul de bază din 2010-2018 şi cel stabilit nelegal de Spitalul Orăşenesc Buhuşi; stabilirea cotei procentuale de 25% din salariul de bază aferent funcţiei de medic primar gr. V clasa 72 prin aplicarea Legii nr. 330/2009 şi a Legii nr. 284/2010, şi nu de asistent medical gr. III. Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 773/2022 din 23 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă, contestaţia în anulare a fost respinsă, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă sub dosar nr. x/2021.

Prin încheierea din 21 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 773/2022 din 23 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 22 noiembrie 2023, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părţile au fost citate în vederea discutării incidentului procedural al perimării pentru termenul de judecată din 5 martie 2023.

Examinând excepţia perimării prezentului recurs, invocată de instanţă din oficiu, în raport cu dispoziţiile art. 420 alin. (2) raportat la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Sub acest aspect, instanţa supremă reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ., termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părţii.

Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în termenul prevăzut de lege.

Astfel, fiind o sancţiune procedurală, perimarea operează de drept, instanţa putând să constate perimarea şi din oficiu, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ.: "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă", iar potrivit art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Înalta Curte a constatat că judecata recursului a fost suspendată, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 21 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, iar părţile nu au formulat o cerere de reluare a judecăţii.

Rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la 21 martie 2023, cursul termenului de perimare nu a fost întrerupt, iar cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părţilor, astfel că la data de 22 septembrie 2023 a intervenit perimarea.

Faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 420 C. proc. civ., instanţa este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 773/2022 din 23 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 773/2022 din 23 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2024.