Appeal annulled as void; ore storage damage claim rejected

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 1 februarie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei ANRSPS- Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, Unitatea Teritorială 515 Bucureşti, la ridicarea cantităţii de 143.949.149,231 kg de minereu de fier, mai puţin cantitatea de 1.346,197 tone, precum şi la plata sumei de 10.000,00 RON/lunar, începând cu data formulării acţiunii, şi a dobânzii legale, până la ridicarea întregii cantităţi de minereu de fier.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 877, art. 1349, art. 1357, art. 1359 şi art. 1531 şi urm. C. civ.

Prin cererea modificatoare, depusă la 17 februarie 2017, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON/lună începând cu data introducerii acţiunii, 01.02.2017, şi a precizat că va solicita pe cale separată dobânda legală.

Prin sentinţa civilă nr. 912 din 03.07.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-au respins excepţiile autorităţii de lucru judecat şi lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiate.

De asemenea, a fost respinsă cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată şi a fost obligată aceasta la plata către pârâtă a sumei de 147.495 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariile experţilor.

2. Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă, admiterea în parte a acţiunii formulate şi obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000.00 RON/lună, începând cu data formulării acţiunii.

La data de 25 ianuarie 2022 au fost înregistrate concluziile scrise depuse de către apelanta A. S.R.L., prin care, în baza în baza art. 406 pct. 5 C. proc. civ., s-a menţionat că renunţă la judecata cu privire la primul capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei de a-şi ridica de pe terenul proprietatea acesteia a materialelor depozitate ce împiedicau folosinţa terenului.

Prin decizia civilă 881A din 31 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a constatat că nu poate fi reanalizată excepţia autorităţii de lucru judecat în lipsa exercitării unei căi de atac sub acest aspect.

A fost admis apelul formulat de reclamantă şi s-a luat act de renunţarea acesteia la judecata primului capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la ridicarea minereului de fier şi, în consecinţă, a fost anulată în parte sentinţa civilă atacată în ceea ce priveşte respingerea acestui capăt de cerere.

S-a menţinut, în rest, sentinţa civilă atacată.

S-a respins cererea apelantei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente apelului.

3. Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.

În motivarea recursului recurenta susţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În acest sens, recurenta a menţionat că prin adresa din 2015 emisă de societatea B. S.R.L. Călan s-a comunicat că aceasta a luat de la intimata-pârâtă doar o cantitate din cea contractată de minereu de fier, întrucât contractul a fost reziliat în condiţiile şi cu efectele prevăzute la art. 1550 şi urm. C. civ.

Mai mult, apreciază recurenta că obligaţiile din contractul sinalagmatic au fost supuse prescripţiei extinctive şi ca atare, acestea nu mai trebuiau executate, devenind imperfecte, iar, pe de altă parte, părţile din acel contract nu au mai insistat în executarea lor, renunţând la executarea obligaţiilor contractuale.

Potrivit recurentei, prin neridicarea bunurilor pârâtei de pe terenul recurentei i-a fost cauzat un prejudiciu constând în lipsa de folosinţă a terenului, cu încălcarea prevederilor art. 555 C. civ.

4. Dosarul fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 11 mai 2023, sub nr. x/2017.

Prin întâmpinarea înregistrată la 19 iunie 2023, pârâta ANRSPS- Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, Unitatea Teritorială 515 Bucureşti a invocat excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la 10 iulie 2023, recurenta a solicitat admiterea recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 5 octombrie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La 18 octombrie 2023 intimata ANRSPS- Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, Unitatea Teritorială 515 Bucureşti a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care a solicitat anularea recursului pentru nemotivare.

De asemenea, la 23 octombrie 2023, recurenta A. S.R.L. a depus punct de vedere, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 29 februarie 2024.

La termenul din 29 februarie 2024, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată, şi a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi a instanţei de apel.

În cauză, se constată că recurenta nu a indicat în cuprinsul memoriului de recurs niciun motiv de casare, ci ulterior, prin punctul de vedere la raportul întocmit privind admisibilitatea în principiu a recursului a arătat că motivul de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este invocat formal de recurenta-reclamantă.

În justificarea îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale, respectiv a existenţei faptei ilicite a intimatei-pârâte constând în depozitarea fără drept a minereului de fier pe terenul recurentei, aceasta susţine că intimata-pârâtă a reintrat în proprietatea minereului prin rezoluţiunea/rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 13.03.2012 încheiat între aceasta şi societatea B. S.R.L., în condiţiile şi cu efectele prevăzute de dispoziţiile art. 1550 şi urm. C. civ.

Verificând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut că aspectele dezlegate de prima instanţă privind rezilierea sau rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 13.03.2012, anularea sau constatarea nulităţii acestuia ori existenţa unei alte cauze care să determine reintrarea minereului de fier nelivrat în proprietatea intimatei-pârâte, precum şi cele referitoare la faptul că nu s-a dovedit depozitarea unor noi cantităţi de minereu de fier după încheierea contractului, nu au fost contestate pe calea apelului promovat de reclamantă, întrând astfel în autoritatea de lucru judecat.

Aşadar, recurenta nu mai poate critica în calea extraordinară a recursului aceste aspecte privind rezoluţiunea/rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 13.03.2012 încheiat între intimata-pârâtă şi societatea B. S.R.L. pentru a dovedi depozitarea fără drept de către intimată a minereului de fier pe terenul proprietatea recurentei.

Mai mult, Înalta Curte reţine că aceste critici privind reintrarea minereului de fier în proprietatea intimatei-pârâte prin rezilierea contractului de vânzare-cumpărare, fiind invocate direct în recurs, fără a fi relevate în calea de atac a apelului, încălcă dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ. reprezintă o aplicare a principiului înscris în art. 459 alin. (1) din acelaşi cod, conform căruia o cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată omisso medio, nefiind nici cazul unei excepţii de la această regulă în cauză.

Prin urmare, aceste critici privind calitatea de proprietar a minereului de fier nu vor fi analizate.

De asemenea, nu pot fi analizate nici criticile privind existenţa faptei licite constând depozitarea de către intimata-pârâtă, fără drept, a minereului de fier şi încălcarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 555 C. civ. prin lipsirea de folosinţa terenului.

Sub acest aspect, recurenta-reclamantă susţine că s-a dovedit ocuparea fără drept a terenului cu minereul de fier aparţinând intimatei, întrucât din expertizele administrate în cauză s-a constatat că nu poate fi ridicat depozitul de minereu de fier de pe terenul recurentei-reclamante. Totodată, s-a menţionat că ultima expertiză administrată în cauză, prin care s-a constatat că pe terenul recurentei nu mai există decât aproximativ 50 de tone de minereu de fier, nu este relevantă în cauză.

De asemenea, recurenta-reclamantă a invocat şi adresa din 2015 a societăţii B. S.R.L., prin care se comunica că doar o parte din depozitul de minereu a fost ridicat de această societate.

Înalta Curte constată că prin aceste critici recurenta solicită reaprecierea probatoriului administrat de instanţele de fond pentru dovedirea existenţei pe terenul recurentei-reclamante a unui depozit de minereu de fier aparţinând intimatei-pârâte şi stabilirea unei alte situaţii de fapt, în sensul că recurenta-reclamantă a fost lipsită de folosinţa terenului prin fapta intimatei-pârâte de a depozita fără drept minereul de fier pe acesta.

Drept urmare, aceste critici nu pot forma obiect al controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, a căror verificare excedează limitele recursului, aşa cum sunt ele stabilite de primul alineat al art. 488 din C. proc. civ.

În considerarea celor prezentate, criticile invocate de recurentă nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., prin prezentarea motivelor de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, respectiv prin prezentarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, de strictă interpretare şi aplicare.

În consecinţă, întrucât în motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alţi termeni, se reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

În consecinţă, se reţine că sunt întemeiate apărările formulate de intimata ANRSPS- Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, Unitatea Teritorială 515 Bucureşti, prin întâmpinare, privind nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât se constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 493 alin (5) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 881 A din 31 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 881 A din 31 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.