Competence conflict over labor dispute: Joinder preserves territorial jurisdiction despite severance of individual claims

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 noiembrie 2022 pe rolul Tribunalului Mureş – secţia civilă, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., având calitatea de inspectori judiciari pensionari, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară:

- să se constate starea de discriminare dintre reclamanţi şi judecătorii şi procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii ce au beneficiat de adeverinţe privind drepturile salariale încasate în ultima lună anterior ieşirii la pensie cu includerea în cuantumul acestora inclusiv a indemnizaţiei de detaşare/delegare;

- să fie obligată pârâta la emiterea pentru fiecare dintre reclamanţi a unei adeverinţe prin care să se ateste drepturile salariale corespunzătoare ultimei luni de activitate compuse din indemnizaţia de încadrare brută lunară, la care se adaugă sporurile corespunzătoare şi indemnizaţia de detaşare/delegare;

- să fie obligată pârâta la daune cominatorii de 1.000 RON pe zi de întârziere pentru fiecare reclamant, de la data solicitării emiterii adeverinţelor şi până la data emiterii efective a acestora, conform art. 1516 C. civ., având în vedere prejudiciul creat urmare a neemiterii acestora.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1528 C. civ., art. 82 alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 303/2004 republicată, art. 7 alin. (1) şi alin. (3) precum şi art. 13 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1275 din 18 octombrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, decizia nr. 3 din 07.02.2022, pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 347 din 08.04.2022.

La data de 20 decembrie 2022, reclamanţii au înaintat la dosar o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care au completat obiectul acţiunii şi au solicitat ca pârâta Inspecţia Judiciară să emită adeverinţa pentru stabilirea pensiei de serviciu, începând cu data pensionării, în care baza de calcul a pensiei de serviciu să cuprindă:

l) indemnizaţia de încadrare brută lunară calculată în raport de valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON stabilită prin hotărâri judecătoreşti şi în raport de coeficienţii de multiplicare stabiliţi prin sentinţa civilă nr. 148 din 17.02.2020 a Tribunalului Vâlcea, pronunţată în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 3501/24.11.2020 a Curţii de Apel Piteşti, privind pe J.; decizia nr. 728/A din 15.09.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, al Curţii de Apel Tg Mureş, privind pe A., şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării;

2) indemnizaţia de detaşare, aşa cum s-a precizat în acţiunea introductivă.

La data de 28 martie 2023, la primul termen de judecată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Mureş a dispus disjungerea cererilor formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., K., L., M., N. şi O., formându-se dosare separate.

În dosarul nou format cu numărul x/2023, având ca reclamant pe L., la primul termen de judecată, în conformitate cu prevederile art. 131 C. proc. civ., Tribunalul Mureş a verificat din oficiu competenţa şi a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 426 din 04.04.2023, pronunţată de Tribunalul Mureş – secţia Civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi, faţă de domiciliul reclamantului, din Mun. Constanţa, a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Constanţa.

Totodată, tribunalul a constatat că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) şi alin. (21) C. proc. civ., întrucât partea reclamantă a avut calitatea de inspector judiciar (fiind în prezent eliberată din această funcţie prin pensionare), iar partea pârâtă nu este o instanţă de judecată.

5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia I Civilă la data de 3 mai 2023, sub nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 3587 din 8 decembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 din Codul Muncii raportate la art. 59 C. proc. civ. şi faţă de existenţa coparticipării procesuale active, a constatat că a operat prorogarea de competenţă teritorială în favoarea Tribunalului Mureş.

3. Dosarul a fost înregistrat la 2 februarie 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Mureş şi Tribunalul Constanţa, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

În cauză se constată că mai mulţi reclamanţi, printre care şi reclamantul din prezenta cauză, L., au învestit Tribunalul Mureş cu o acţiune prin care au solicitat eliberarea unor adeverinţe pentru stabilirea pensiei de serviciu care să evidenţieze drepturi de natură salarială obţinute de către reclamanţi în perioada în care aceştia au avut calitatea de inspectori judiciari în cadrul pârâtei - Inspecţia Judiciară.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, în vigoare la data sesizării instanţei, competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect raporturi de muncă aparţine tribunalului în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Totodată, în cazul cererilor formulate de mai mulţi reclamanţi, art. 269 alin. (3) din Codul muncii instituie excepţia conform căreia, dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Acţiunea introductivă iniţială prin care reclamanţii, în calitate de foşti salariaţi, solicită angajatorului eliberarea adeverinţelor prin care să se ateste drepturile salariale obţinute se întemeiază pe aceeaşi cauză juridică, raporturile juridice deduse judecăţii fiind similare, context în care sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 59 C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă.

La data de 28 martie 2023, la primul termen de judecată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Mureş a dispus disjungerea cererii reclamantului şi s-a constituit prezentul dosar.

În ceea ce îl priveşte pe reclamantul L., a fost format dosarul nr. x/2023, în cadrul căruia Tribunalul Mureş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinând incidenţa prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi domiciliul acestuia din circumscripţia Tribunalului Constanţa.

Este de menţionat că soluţia disjungerii, ca măsură de administrare judiciară, pentru a se justifica ulterior măsura declinării competenţei de soluţionare a raporturilor juridice individuale la instanţa pretins a fi cea de la domiciliul reclamantului, nu poate să atragă pierderea competenţei instanţei iniţial învestite, cu ignorarea coparticipării procesuale active.

Înalta Curte constată că reclamanta J., din dosarul nr. x/2022, are domiciliul în circumscripţia Tribunalului Mureş, instanţa mai întâi sesizată, iar luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, de la soluţionarea acestora, având loc o consolidare a competenţei teritoriale.

Mai mult, prin alegerea exprimată de reclamanţi la momentul promovării acţiunii potrivit art. 116 C. proc. civ., Tribunalul Mureş, secţia civilă, iniţial învestit, a devenit în mod exclusiv competent să judece prezentul litigiu.

În considerarea celor expuse şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.