Annulment of arbitration appeal for failure to substantiate specific legal defects against interlocutory dismissal of action to set aside arbitral award

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat tribunalului arbitral să dispună obligarea pârâtului Municipiul Sfântu Gheorghe la plata sumelor datorate conform contractului şi la plata daunelor-interese rezultate din neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale de către pârâtă, în cuantum total de 14.906.391,41 RON, reprezentând diferenţa de curs valutar, dobândă legală penalizatoare calculată de la data scadenţei obligaţiilor şi până la 31 august 2018, precum şi până la data achitării efective, contravaloarea indexării pentru certificatele interimare de plată nr. x, 10, 11, 12 şi 13 în cuantum de 661.807,83 RON, diferenţa de curs valutar în cuantum de 179.136,18 RON pentru restituirea avansului rambursat în luna martie 2016, beneficiul nerealizat pentru necontinuarea/neexecutarea integrală a contractului (lucrările de reabilitare rămase neexecutate şi lucrările de mentenanţă PMRR neexecutate, în cuantum total de 4.480.287,41 euro) şi cheltuielile arbitrale ocazionate de prezentul litigiu, inclusiv cheltuielile din faza DRE.

Prin cererea reconvenţională depusă la 14 iunie 2018, pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe a solicitat constatarea de către tribunalul arbitral a prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării în termen a obligaţiilor stabilite prin contractul nr. x/2011 în cuantum de 3.021.420,86 RON constând în 2.269.171,32 RON – dobândă penalizatoare pentru avansul acordat prestatorului şi nerestituit în termenul de 24 de luni prevăzut în contract; 732.249,54 RON – comisionul de neutilizare, respectiv 0,5% plătit către BERD la care se adaugă daunele morale de 1.000.000 RON, reprezentând prejudiciu de imagine generat de disconfortul locuitorilor Municipiului Sfântu Gheorghe cauzat de starea necorespunzătoare a străzilor şi trotuarelor din cauza neexecutării lucrărilor în termen ori a executării necorespunzătoare a acestor lucrări.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2018, Tribunalul Arbitral a respins excepţia de prematuritate invocată de către pârâtă, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat acordarea de daune morale. Totodată, prin această încheiere, tribunalul a unit cu fondul excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune invocate de către pârâtă, respectiv de către reclamantă; a constatat suspendarea de drept, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 a capătului de cerere având ca obiect comisionul de neutilizare, în ceea ce priveşte suma de 318.790,26 RON, reprezentând contravaloarea unor comisioane aferente perioadei 23 martie 2011-18 septembrie 2013; a prorogat discutarea incidenţei dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 cu privire la capetele de cerere nr. x şi 3 din cererea reconvenţională după administrarea probelor necesare pentru a determina momentul naşterii creanţelor valorificate prin respectivele cereri.

Prin încheierea pronunţată la 10 aprilie 2019, Tribunalul Arbitral a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 cu privire la capetele de cerere nr. x şi 3 din cererea reconvenţională şi a respins ca neîntemeiată excepţia de inadmisibilitate a cererii reconvenţionale ca urmare a neîndeplinirii procedurii de sesizare a unui expert pentru analizarea disputelor. Totodată, tribunalul a repus cauza pe rol pentru discutarea excepţiilor prescripţiei dreptului material la acţiune invocate de către părţi.

Prin sentinţa arbitrală nr. 68 din 31 octombrie 2019, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă cu privire la primul capăt de cerere din acţiunea arbitrală şi a respins ca prescris capătul de cerere prin care se solicită diferenţe de curs valutar; a admis în parte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă cu privire la capătul al doilea de cerere şi a respins ca prescrise pretenţiile în cuantum de 432.004,98 RON, reprezentând dobândă penalizatoare; a admis în parte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de reclamantă cu privire la primul capăt al cererii reconvenţionale şi a respins ca prescrise pretenţiile aferente perioadei ianuarie 2014-mai 2015, reprezentând dobândă penalizatoare pentru avansul nerestituit conform contractului; a admis în parte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de reclamantă cu privire la capătul al doilea al cererii reconvenţionale şi a respins ca prescrise pretenţiile în cuantum de 244.482,30 RON, reprezentând comision de utilizare plătit către BERD; a respins ca nefondată cererea reconvenţională (capetele de cerere pentru care nu s-a dispus constatarea suspendării de drept sau respingerea ca prescrise); a disjuns capetele de cerere ale cererii arbitrale pentru care s-a constatat îndeplinirea condiţiilor răspunderii contractuale ce formează dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei sentinţe arbitrale a formulat acţiune în anulare Municipiul Sfântu Gheorghe, constituindu-se dosarul nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 38 din 3 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins acţiunea în anulare ca nefondată, hotărârea rămânând definitivă prin respingerea recursului declarat de către Municipiul Sfântu Gheorghe prin decizia civilă nr. 1932 din 6 octombrie 2022, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

Prin sentinţa arbitrală nr. 23 din 7 aprilie 2022, pronunţată în dosarul arbitral nr. x/2019, Tribunalul Arbitral din cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis în parte cererea formulată de reclamantă, în sensul că a admis în parte capătul doi al cererii prin care s-a solicitat plata dobânzii legale penalizatoare între profesionişti (partea pentru care s-a respins excepţia prescripţiei) şi a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 437.518,07 RON, a admis în parte capătul trei al cererii prin care s-a solicitat contravaloarea indexării pentru certificatele interimare de plată nr. x, 10, 11, 12 şi 13 şi a dispus obligarea pârâtului la plata sumei în cuantum de 559.667,42 RON, a admis capătul patru al cererii prin care s-a solicitat diferenţa de curs valutar ca urmare a restituirii avansului rambursat în luna martie 2016 la presiunea pârâtului şi a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei în cuantum de 179.136,18 RON, a admis în parte capătul cinci al cererii prin care s-a solicitat beneficiul nerealizat pentru necontinuarea/neexecutarea nejustificată a contractului şi a dispus obligarea pârâtului la plata sumei în cuantum de 194.177,91 euro în contravaloarea RON; a admis în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de arbitrare şi a dispus obligarea pârâtei la plata sumei în cuantum de 55.926 RON.

Împotriva acestei sentinţe arbitrale a formulat acţiune în anulare Municipiul Sfântu Gheorghe, înregistrată sub nr. x/2022, şi a solicitat anularea/desfiinţarea în parte a sentinţei nr. 23 din 7 aprilie 2022.

Prin încheierea din 7 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe în favoarea uneia dintre secţiile civile ale Curţii de Apel Bucureşti specializate în litigii cu profesionişti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă sub nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 88 din 3 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VI-a Civilă a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe, solicitând instanţei să caseze sentinţa atacată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac arată că tribunalul arbitral nu a ţinut cont de normele de drept scrise, de principiile generale de drept şi a încălcat dispoziţii imperative ale legii în sensul că a restricţionat dreptul de acces al reclamantului la justiţia statală. Susţine că instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a ignorat prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.. Mai arată că tribunalul arbitral a încălcat prevederile art. 2517 C. civ. şi ale art. 969 C. civ. şi ar fi trebuit să aplice art. 47.2 din Condiţiile speciale ale contractului, situaţie în care reclamantul nu ar fi fost obligat la plata dobânzii legale penalizatoare.

Recurentul-reclamant afirmă că nu a invocat autoritatea, ci puterea de lucru judecat a considerentelor sentinţei civile nr. 95 din 5 februarie 2016 a Tribunalului Covasna potrivit cărora la nouă luni de la încheierea contractului, prestatorul nu începuse lucrările de reabilitare. Menţionează că nu a fost parte în acel proces.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut nulitatea recursului declarat.

Prin încheierea din 25 octombrie 2023 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile acestuia.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Deşi se indică dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinerile recurentului-reclamant în sensul încălcării prevederilor art. 608 alin. (1) lit. h) din acelaşi cod nu constituie veritabile critici de nelegalitate întrucât acesta uzează de calea de atac a recursului pentru a provoca o reevaluare a aspectelor de fond susţinute prin acţiunea în anulare. Astfel, se invocă nerespectarea dispoziţiilor art. 2517 C. civ. referitor la stabilirea termenului de prescripţie pentru fiecare certificat interimar de plată şi ale art. 969 C. civ. din 1864 raportat la principiul de drept specialia generalibus derogant, precum şi greşita interpretare a clauzei 47.2 din Condiţiile speciale. Aceste aspecte nu pot fi examinate în calea de atac a recursului întrucât stabilirea contextului factual, pe baza dovezilor şi a actelor de la dosar, este atributul exclusiv al instanţelor devolutive.

Nu pot fi analizate nici afirmaţiile prin care se arată că instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a ignorat faptul că s-a invocat puterea, şi nu autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 95/2016 a Tribunalului Covasna deoarece recurentul nu a dezvoltat argumente concrete raportat la considerentele curţii de apel.

Instanţa supremă nu va avea în vedere nici celelalte susţineri din cererea de recurs prin care se face trimitere la probe şi la cuantumul sumelor pe care reclamantul a fost obligat să le plătească prin sentinţa arbitrală şi prin sentinţa curţii de apel şi de care este nemulţumit deoarece rolul instanţei de recurs este de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, fără a fi extins la o reapreciere a probelor.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurentul nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Sfântu Gheorghe împotriva sentinţei civile nr. 88/2022 din 3 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL SFÂNTU GHEORGHE împotriva sentinţei civile nr. 88/2022 din 3 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2024.