Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 449/2024 AI generated

Conflict of jurisdiction: jurisdiction over annulment of government emergency ordinance affecting pension rights under administrative law

Case Number Decizia nr. 449/2024
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Curtea de Apel Galați, Administrative and Fiscal Section, rejecting the lower tribunal's claim of competence. The dispute involved a claimant seeking to annul an Emergency Ordinance and recover pension rights allegedly lost due to legislative amendments, with the core issue being whether the action constituted a social security litigation or an administrative challenge against a central public authority. The Court determined that because the primary object was the annulment of a normative act issued by the central government (a central public authority), the matter fell under administrative jurisdiction rather than civil social security jurisdiction, making the restitution of funds an accessory request governed by the same administrative competence rules. The decisive legal basis included Article 9 of Law No. 554/2004 regarding actions against government ordinances, Article 10 of the same law establishing jurisdiction based on the rank of the issuing authority, and Article 123 of the Civil Procedure Code regarding accessory requests, overriding the provisions of the Law on Public Pensions regarding first-instance tribunal competence.

Legislator headnote

AI generated

art. 60 din Legea nr. 223/2015, art. 38 din Legea nr. 153/2017, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 65 din Legea nr. 223/2015, art. 123 C. proc. civ, art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010; Conflict of jurisdiction: jurisdiction over annulment of government emergency ordinance affecting pension rights under administrative law: The dispute involved a claimant seeking to annul an Emergency Ordinance and recover pension rights allegedly lost due to legislative amendments, with the core issue being whether the action constituted a social security litigation or an administrative challenge against a central public authority. The Court determined that because the primary object was the annulment of a normative act issued by the central government (a central public authority), the matter fell under administrative jurisdiction rather than civil social security jurisdiction, making the restitution of funds an accessory request governed by the same administrative competence rules. The decisive legal basis included Article 9 of Law No. 554/2004 regarding actions against government ordinances, Article 10 of the same law establishing jurisdiction based on the rank of the issuing authority, and Article 123 of the Civil Procedure Code regarding accessory requests, overriding the provisions of the Law on Public Pensions regarding first-instance tribunal competence.

Keywords

AI generated
conflict of jurisdiction action for annulment emergency government ordinance social security litigation pension rights legislative amendment

Cited Legislation

AI generated
art. 60 din Legea nr. 223/2015
59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr.
art. 38 din Legea nr. 153/2017
- obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G.
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuţii, datorii vamale care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ.
art. 65 din Legea nr. 223/2015
263/2010, respectiv art. 65 din Legea nr. 223/2015.
art. 123 C. proc. civ
59/2017, reprezintă un capăt de cerere accesoriu, aflat tot în competenţa instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu art. 123 C. proc. civ.
art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
S-a mai reţinut că nu este un litigiu de asigurări sociale, întrucât într-o astfel de acţiune nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv art.
art. 135 alin. (1) C. proc. civ
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin.
art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 95/2018.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive to establish the jurisdiction of the competent court for resolving the negative conflict of competence.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 22 februarie 2023 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu a pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne:

- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime şi să se dispună plata drepturilor băneşti de care a fost privat nelegal, în sensul actualizării pensiei, drepturi vătămate prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- desfiinţarea O.U.G. nr. 59/2017 şi obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea şi actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat dacă nu interveneau modificările aduse de acest act normativ asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad;

- obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, conform gradului de agent şef principal de poliţie deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 79 alin. (1) şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 95/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 110 din 16 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

În motivare, curtea a reţinut că reclamantul solicită, în esenţă, actualizarea şi neplafonarea pensiei militare, considerând că dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin care s-au exclus de la actualizare drepturile la pensie, sunt neconstituţionale, astfel că este îndreptăţit la restituirea sumelor de care ar fi beneficiat în lipsa plafonării instituite prin ordonanţa anterior menţionată.

În acest caz, faţă de petitul cererii, instanţa a constatat că devin incidente dispoziţiile art. 101-103 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale, fiind vorba de un litigiu privind asigurările sociale, competenţa aparţine secţiei civile din cadrul tribunalelor.

De asemenea, s-a reţinut că reclamantul nu a invocat un raport de drept administrativ, ci un raport ce ţine de domeniul pensiilor şi asigurărilor sociale şi nu a solicitat acordarea de despăgubiri, ci restituirea unor sume pretins a fi reţinute din pensie în mod nelegal. Totodată, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuţii, datorii vamale care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 823 din 20 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, tribunalul a reţinut că obiectul principal al judecăţii îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o Ordonanţă de urgenţă a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privinţa drepturilor şi intereselor sale legitime, astfel că instanţa nu a fost învestită cu un litigiu de asigurări sociale, nefiind contestată o decizie de pensie şi nici nu a fost formulată o acţiune întemeiată pe art. 65 din Legea nr. 223/2015.

Capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat şi restituirea sumelor reprezentând indexări/actualizări ale pensiei care ar fi trebuit să fie acordate în măsura în care nu se adopta O.U.G. nr. 59/2017, reprezintă un capăt de cerere accesoriu, aflat tot în competenţa instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu art. 123 C. proc. civ.

S-a mai reţinut că nu este un litigiu de asigurări sociale, întrucât într-o astfel de acţiune nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 65 din Legea nr. 223/2015.

În concluzie, instanţa a reţinut competenţa Curţii de Apel Galaţi în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

3. Dosarul a fost înregistrat la 20 decembrie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a M.A.I, să se constate existenţa vătămării drepturilor şi intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să desfiinţeze O.U.G. nr. 59/2017 şi să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea şi actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat dacă nu interveneau modificările legislative, precum şi obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute din pensie.

Totodată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţia României, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 95/2018.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

De asemenea, la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ este definit actul administrativ ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Din dispoziţiile legale evocate rezultă că obiectul litigiului pendinte îl constituie solicitarea unei persoane fizice de anulare a O.U.G. nr. 59/2017, act normativ cu putere de lege, emis de Guvernul României ca autoritate publică.

Totodată, se reţine că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă".

Prin urmare, fără a intra în analiza condiţiilor de admisibilitate a unui astfel de demers judiciar constând în solicitarea de anulare a unei ordonanţe de urgenţă, reclamantul a avut în vedere sesizarea instanţei de contencios administrativ în virtutea dispoziţiilor legale evocate.

În justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, se constată că reclamantul şi-a întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Chiar dacă unul din efectele anulării acestui act normativ se răsfrânge, în concret, asupra drepturilor de pensie, acest aspect nu poate determina asimilarea litigiului cu o cauză de asigurări sociale, întemeiată pe dispoziţii din Legea privind sistemul de pensii publice, întrucât reclamantul a învestit instanţa cu o cerere de anulare a unui act normativ.

În acord cu cele reţinute de tribunal, capătul de cerere privind restituirea sumelor reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei urmare a ordonanţei de urgenţă a cărei desfiinţare este solicitată, reprezintă un capăt de cerere accesoriu aflat tot în competenţa instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu art. 123 C. proc. civ.

Totodată, această cerere accesorie se încadrează şi în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora acţiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Prin urmare, pentru stabilirea competenţei instanţei de contencios administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instituie două criterii, cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric, în cauză fiind aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ.

Aşadar, litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale sunt soluţionate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi, având în vedere că ordonanţa de urgenţă contestată este emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Faţă de domiciliul reclamantului A. din Com Chiscani, judeţul Brăila, Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal îi revine competenţa de soluţionare a cauzei potrivit art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.