Territorial competence for labor conflicts initiated by trade union organizations: headquarters of the plaintiff federation governs.

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 27 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanta A., în numele membrilor de sindicat, a solicitat obligarea pârâtului Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, la acordarea voucherelor de vacanţă în cuantum de 1.450 RON pentru anul 2020.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile din O.U.G. nr. 107/2018, H.G. nr. 215/2009, art. 28, art. 32, art. 41 alin. (1) şi (2) şi art. 208 din Legea nr. 62/2011, precum şi art. 27, art. 40 alin. (2), art. 229 alin. (4) şi art. 267 Codul Muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 1913 din 5 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosar nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

În motivarea hotărârii, instanţa a constatat că acţiunea a fost promovată de o organizaţie sindicală, respectiv A., în numele membrilor Sindicatului Promedica Olt.

În continuare, instanţa a reţinut incidenţa deciziei nr. 1/2013, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în sensul că în cazul stabilirii calităţii procesuale active, în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, s-a menţionat expres denumirea de organizaţie sindicală - respectiv sindicat, federaţie sau confederaţie sindicală - potrivit art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011, însă în cazul problemei de drept referitoare la instanţa competentă în soluţionarea acestor acţiuni, s-a făcut referire la sediul sindicatului.

Având în vedere că printre membrii federaţiei reclamante se numără şi Sindicatul Promedica Olt cu sediul în judeţul Olt, tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Totodată, s-a reţinut că prin stabilirea instanţei competente la sediul sindicatului şi nu la cel al organizaţiei sindicale (federaţie) se asigură într-adevăr o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că de cele mai multe ori locul de muncă al acestora este în acelaşi judeţ în care se află sediul sindicatului din care fac parte.

2. Cauza a fost înregistrată la data de 30 mai 2023 pe rolul Tribunalului Olt, secţia I civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 547 din 9 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamantă şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, instanţa a reţinut că A. a formulat acţiune în numele membrilor de sindicat, astfel că în aplicarea prevederilor art. 28 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 367/2022, aceasta are calitate de reclamant, competenţa de soluţionare aparţinând instanţei în circumscripţia căreia îşi are sediul reclamanta.

3. Dosarul a fost înregistrat la 6 decembrie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Olt, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect acordarea unui drept salarial, formulată de A., în numele membrilor Sindicatului Promedica Olt, angajaţi ai pârâtei.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă pendinte, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, cele prevăzute de art. 269 alin. (2) din Codul muncii, art. 28 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social (act normativ în vigoare la data introducerii acţiunii şi care a abrogat Legea dialogului social nr. 62/2011) şi statuările din Decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Aşadar, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în vigoare la data formulării acţiunii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori, după caz, sediul.

De asemenea, se cuvine menţionat că, în înţelesul Legii nr. 367/2022 privind dialogul social (art. 1 pct. 8), organizaţia sindicală reprezintă o denumire generică pentru sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală şi uniune sindicală teritorială, iar, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din acelaşi act normativ, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.

Totodată, prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, aplicabilă şi în actualul context legislativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant.

Având în vedere că în înţelesul Legii nr. 367/2022 privind dialogul social, organizaţia sindicală este o denumire generică pentru sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală şi uniune sindicală teritorială, în condiţiile în care legiuitorul a recunoscut legitimare procesuală activă tuturor organizaţiilor sindicale, indiferent de denumire/formă de înfiinţare/asociere, interpretarea oferită prin decizia evocată, dată în recurs în interesul legii, priveşte oricare organizaţie sindicală care introduce o acţiune în justiţie în numele şi pentru membrii unui sindicat şi care, astfel, dobândeşte calitatea de reclamant.

Prin urmare, în speţă, ceea ce prezintă relevanţă în stabilirea competenţei teritoriale nu este sindicatul de care aparţin membrii în numele cărora s-a introdus o acţiune, ci organizaţia sindicală reclamantă, indiferent că este un sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală sau uniune sindicală teritorială care acţionează în numele membrilor unui sindicat afiliat unei astfel de forme de asociere, aceasta fiind, de altfel, şi interpretarea instanţei supreme care se desprinde inclusiv din considerentele deciziei 1/2013.

Aşadar, în interpretarea dată, instanţa supremă nu a statuat în sensul că se va ţine seama de sediul sindicatului indiferent de circumstanţe, ci interpretarea vizează însăşi calitatea de reclamant în care acţionează organizaţia sindicală, urmând ca, în stabilirea competenţei teritoriale, să se ţină cont de sediul respectivei organizaţii sindicale reclamante, indiferent că aceasta este un sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală sau uniune sindicală teritorială.

Totodată, se cuvine evidenţiat faptul că doar sindicatul are membri afiliaţi, în timp ce, potrivit art. 44 din Legea nr. 367/2022, federaţiile şi confederaţiile sunt forme de asociere ale sindicatelor/federaţiilor.

Însă, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 367/2022, toate aceste "organizaţii sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi", astfel încât, în litigiul pendinte, şi federaţia sindicală reclamantă are aceleaşi drepturi ca şi sindicatele ce fac parte din respectiva federaţie, putând acţiona deopotrivă, la cerere, în apărarea drepturilor şi intereselor membrilor sindicatelor asociate în respectiva federaţie.

În consecinţă, faţă de împrejurarea că sediul A. se află în municipiul Bucureşti, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.