Territorial competence for labor actions brought by union federations: jurisdiction determined by federation's seat, not affiliated union's seat

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 10 noiembrie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanta Federaţia Sindicatelor din Silvilcultură Silva, în numele membrilor de sindicat, a solicitat obligarea pârâtelor Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva şi Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Satu Mare, la încadrarea salariaţilor, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuţiilor din fişa postului presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate, control silvic şi cinegetic, exploatări forestiere, construcţii forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Satu Mare la încheierea actelor adiţionale la contractele individuale de muncă ale salariaţilor, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, în sensul modificării condiţiilor de muncă, din condiţii normale de muncă în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă.

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata contribuţiei suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiţii speciale de muncă, pentru salariaţii, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau, pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv şi în continuare, pe toată durata existenţei contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajaţi, în condiţii speciale de muncă.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1 alin. (3), alin. (2) alin. (1), art. 6 alin. (1)-(4) şi (9), art. 15 lit. a) şi art. 17 din H.G. nr. 229/2009, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2) lit. a) - f) şi art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, modificată şi completată prin Legea nr. 234/2019, art. 40 alin. (2) lit. c) şi f), art. 41 alin. (1) şi alin. (3) lit. d), art. 229 alin. (4) şi art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, Codul Muncii republicat, art. 28 şi art. 148 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social şi art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

La 15 decembrie 2022 şi 30 ianuarie 2023, reclamanta a modificat acţiunea introductivă în sensul extinderii cadrului procesual activ prin introducerea unor noi membri de sindicat şi completării acţiunii cu un nou petit privind solicitarea de obligare a pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 7 februarie 2023, Tribunalul Satu Mare – secţia I civilă a admis excepţia de conexitate şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2022 la prezentul dosar, în temeiul dispoziţiilor art. 139 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1146 din 6 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosar nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

În motivarea hotărârii, instanţa a constatat că acţiunea a fost promovată de o organizaţie sindicală, respectiv Federaţia Sindicatelor din Silvilcultură Silva, în numele membrilor Organizaţiei Sindicale Corpul Silvic Satu Mare.

În continuare, instanţa a reţinut incidenţa deciziei nr. 1/2013, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în sensul că în cazul stabilirii calităţii procesuale active, în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, s-a menţionat expres denumirea de organizaţie sindicală - respectiv sindicat, federaţie sau confederaţie sindicală - potrivit art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011, însă în cazul problemei de drept referitoare la instanţa competentă în soluţionarea acestor acţiuni, s-a făcut referire la sediul sindicatului.

Având în vedere că printre membrii federaţiei reclamante se numără şi Organizaţia Sindicală Corpul Silvic Satu Mare cu sediul în Satu Mare, tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

2. Cauza a fost înregistrată la data de 29 mai 2023 pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă, sub nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 597 din 14 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de părţi şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, instanţa a reţinut în esenţă că reclamantă este federaţia care are sediul în Bucureşti şi nu sindicatul, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

3. Dosarul a fost înregistrat la 27 decembrie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Satu Mare, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele membrilor Organizaţiei Sindicale Corpul Silvic Satu Mare, afiliat la federaţie, a solicitat obligarea pârâtelor la încadrarea membrilor de sindicat în condiţii speciale de muncă, încheierea unor acte adiţionale în acest sens şi plata contribuţiilor suplimentare de asigurări sociale.

Prin urmare, pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, respectiv cele prevăzute la art. 269 alin. (2) din Codul muncii, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în vigoare la data formulării acţiunii şi statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Aşadar, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Este de menţionat şi faptul că organizaţiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federaţii sau confederaţii sindicale.

Totodată, prin Decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Având în vedere că în înţelesul Legii nr. 62/2021 privind dialogul social, organizaţia sindicală este o denumire generică pentru sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală şi uniune sindicală teritorială, în condiţiile în care legiuitorul a recunoscut legitimare procesuală activă tuturor organizaţiilor sindicale, indiferent de denumire/formă de înfiinţare/asociere, interpretarea oferită prin decizia evocată, dată în recurs în interesul legii, priveşte oricare organizaţie sindicală care introduce o acţiune în justiţie în numele şi pentru membrii unui sindicat şi care, astfel, dobândeşte calitatea de reclamant.

Prin urmare, în speţă, ceea ce prezintă relevanţă în stabilirea competenţei teritoriale nu este sindicatul de care aparţin membrii în numele cărora s-a introdus o acţiune, ci organizaţia sindicală reclamantă, indiferent că este un sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală sau uniune sindicală teritorială care acţionează în numele membrilor unui sindicat afiliat unei astfel de forme de asociere, aceasta fiind, de altfel, şi interpretarea instanţei supreme care se desprinde inclusiv din considerentele deciziei 1/2013.

Aşadar, în interpretarea dată, instanţa supremă nu a statuat în sensul că se va ţine seama de sediul sindicatului indiferent de circumstanţe, ci interpretarea vizează însăşi calitatea de reclamant în care acţionează organizaţia sindicală, urmând ca, în stabilirea competenţei teritoriale, să se ţină cont de sediul respectivei organizaţii sindicale reclamante, indiferent că aceasta este un sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală sau uniune sindicală teritorială.

Totodată, se cuvine evidenţiat faptul că doar sindicatul are membri afiliaţi, în timp ce, potrivit art. 41 din Legea nr. 62/2021, federaţiile şi confederaţiile sunt forme de asociere ale sindicatelor/federaţiilor.

Însă, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2021, toate aceste "organizaţii sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi", astfel încât, în litigiul pendinte, şi federaţia sindicală reclamantă are aceleaşi drepturi ca şi sindicatele ce fac parte din respectiva federaţie, putând acţiona deopotrivă, la cerere, în apărarea drepturilor şi intereselor membrilor sindicatelor asociate în respectiva federaţie.

De altfel, la art. 2 şi 4 din Statul Federaţiei Sindicatelor din Silvilcultură Silva s-a prevăzut că federaţia apără drepturile şi interesele profesionale, materiale şi sociale ale membrilor săi, ce decurg din legislaţia muncii.

Faţă de împrejurarea că sediul Federaţiei Sindicatelor din Silvilcultură Silva se află în Municipiul Bucureşti, Înalta Curte constată competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În considerarea celor expuse, şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a-VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.