Territorial jurisdiction for salary claims filed by prosecutors against their home courts under special venue rules

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2022, pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat:

- recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 25.10.2019 şi în continuare, precum şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salariată rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu 25.10.2019 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

În drept, reclamanţii au invocat Decizia CCR nr. 794/2016, Legea nr. 293/2015, Legea nr. 71/2015, art. 253 alin. (1) - (2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul muncii, art. 208, art. 210, art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 2517, art. 2526, art. 1535 şi art. 6 alin. (4) din C. civ., precum şi prevederile art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi cele statuate prin Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la posibilitatea solicitării dobânzii penalizatoare pentru un interval de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată şi Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin sentinţa civilă nr. 1424 din 9 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de pârâţii şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

În motivare, tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) Cod procedură şi, faţă de faptul că niciunul din reclamanţi nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, ci în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Balş, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

2. Cauza a fost înregistrată la data de 15 mai 2023 pe rolul Tribunalului Olt, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 596 din 7 decembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Olt – secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost formulată de 5 reclamanţi, iar potrivit art. 269 alin. (2) şi (3) din Codul muncii, acţiunea poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Totodată, s-a constatat că reclamanta B. are domiciliul în judeţul Argeş, iar cererea de chemare în judecată a fost înaintată de reclamanţi la Tribunalul Argeş, aceştia exprimându-şi opţiunea potrivit art. 116 C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa a constatat că Tribunalul Argeş nu mai putea să dispună nici din oficiu, nici la cererea oricăreia dintre părţi, declinarea competenţei.

3. Dosarul a fost înregistrat la 27 decembrie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Argeş şi Tribunalul Olt, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte reţine că acţiunea introductivă are ca obiect recalcularea şi plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, în care reclamanţii deţin funcţia de procuror.

În cauză, se constată că la data formulării cererii de chemare în judecată reclamanţii A., D., C. şi B. aveau calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Balş, în timp ce reclamanta E. avea calitatea de procuror la Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.

Contrar celor reţinute de Tribunalul Olt, dispoziţiile art. 269 alin. (2) şi (3) din Codul muncii nu sunt incidente în cauză la stabilirea competenţei teritoriale având în vedere că este îndeplinită situaţia premisă privind calitatea reclamanţilor de procurori în funcţie la data formulării cererii de chemare în judecată, sens în care se vor aplica normele de competenţă speciale prevăzute la alin. (1) şi (3) ale art. 127 C. proc. civ., ca o derogare de la normele de competenţă generală.

Potrivit art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Având în vedere dispoziţiile legale evocate, obligaţia instituită de art. 127 alin. (1) din acelaşi act normativ subzistă şi în sarcina procurorului care are calitatea de reclamant într-un litigiu de competenţa materială şi teritorială a instanţei pe lângă care funcţionează parchetul la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia.

De asemenea, prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., de strictă interpretare şi aplicare, au o dublă semnificaţie şi anume, pe de o parte instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei pe lângă care funcţionează parchetul la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia şi, pe de altă parte, se prevede o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa pe lângă care funcţionează parchetul la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Din această perspectivă, relevant în cauză este Tribunalul Dolj, instanţă pe lângă care funcţionează parchetul la care îşi desfăşoară activitatea reclamanta E..

Întrucât Curtea de Apel Piteşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Argeş, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Craiova, în circumscripţia căreia se află instanţa pe lângă care funcţionează parchetul la care îşi desfăşura activitatea reclamanta E. la data sesizării instanţei de judecată, rezultă că Tribunalul Argeş era competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Totodată, având în vedere că pretenţiile formulate de reclamanţi sunt similare, având o cauză juridică identică, aceştia expunând aceleaşi motive de fapt şi de drept în justificarea obiectului, în temeiul art. 59 C. proc. civ., Tribunalul Argeş este competent a soluţiona cererea şi în raport de reclamanţii care nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.