Nullity of mortgage contract; inadmissibility of cassation appeal due to improper motivation and omisso medio

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 2 august 2020 pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. S.A şi C., constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr. x din 27.02.2008 la BNP D., în valoare de 280.000 Euro, repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului şi radierea din cartea funciară a înscrierilor privitoare la acest contract şi a interdicţiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, construire, comasare, dezmembrare cu privire la imobilul situat în com. Sîngeorgiu de Mureş, sat Cotuş, f.n. (zona Tofalău, parcela A376/9) înscris în CF nr. x, Sîngeorgiu de Mureş, nr. cad. x, CF vechi x/N, Sîngeorgiu de Mureş.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 948-949, art. 953-956 şi art. 966 C. civ.

Prin precizarea cererii de chemare în judecată, înregistrată la data de 21.09.2020, reclamanta A. a arătat că înţelege să se judece în contradictoriu cu pârâţii B. S.A, E. şi F..

Pârâta B. S.A a formulat cerere de chemare în garanţie a a notarul public D., care a autentificat contractul de ipotecă autentificat sub nr. x din 27.02.2008, prin care a solicitat ca, în situaţia admiterii acţiunii principale, să se dispună obligarea acestuia la garantarea rambursării de către numitul F. a facilităţii credit contractată de la pârâtă, în baza contractului de credit şi de garanţie nr. x din 27.02.2008 şi a tuturor actelor adiţionale la acesta, precum şi a dobânzilor, comisioanelor şi spezelor aferente şi a cheltuielilor de orice fel legate de recuperarea tuturor sumelor datorate.

Prin sentinţa nr. 18 din 06.01.2021, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Specializat Mureş.

2. Cauza a fost înregistrată la 20 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului Specializat Mureş, sub acelaşi număr.

La data de 22.02.2021 reclamanta A. a depus o precizare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat ca pe lângă petitele formulate prin cererea de chemare în judecată să se dispună şi asupra petitului suplimentar, respectiv să se constate nulitatea absolută a contractului de credit şi de garanţii nr. x din 27.02.2008 privind acordarea unui facilităţii de credit de către G. S.A şi să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestui contract, în sensul constatării că reclamanta nu mai are nici o obligaţie financiară derivată din acest contract de împrumut.

Prin sentinţa nr. 142 din 07.11.2022, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului E., invocată de pârâta B. S.A. şi de intervenientul forţat C..

S-a anulat în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul E., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinţă.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului E., invocată de pârâta B. S.A. prin întâmpinare, ca rămasă fără obiect.

S-a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta B. S.A. şi intervenientul forţat C., pentru lipsa consorţiului procesual activ, ca rămasă fără obiect.

S-a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de intervenientul forţat C., ca neîntemeiată.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. S.A. invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

S-a mai respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta B. S.A. şi intervenientul forţat C., ca neîntemeiată.

S-a admis excepţia netimbrării cererii precizatoare a cererii de chemare în judecată, depuse la data de 22.02.2021 de reclamanta A., invocată de pârâta B. S.A. şi de intervenientul forţat C. şi a fost anulată cererea precizatoare a cererii de chemare în judecată, ca netimbrată.

A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., pârâtul F., intervenientul forţat H. şi intervenientul forţat C., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. x din 27.02.2008 la BNP D. şi s-a dispus radierea din CF nr. x Sângeorgiu de Mureş a ipotecii în valoarea de 280.000 Euro constituită în favoarea B. S.A., prin contractul de ipotecă autentificat nr. sub nr. x/27.02.2008 la BNP D. şi a interdicţiei de înstrăinare şi grevare.

A fost admisă excepţia netimbrării cererii de chemare în garanţie formulată de pârâta B. S.A., în contradictoriu cu BNP D., invocată din oficiu de instanţă şi a fost anulată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta B. S.A., în contradictoriu cu BNP D., ca netimbrată.

A fost respinsă cererea reclamantei A. de obligare a pârâţilor şi intervenienţilor forţaţi la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

3. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtul B. S.A. şi intervenientul C., iar chemaţii în garanţie I. şi BNP D. au declarat apel şi cerere de intervenţie accesorie.

Prin decizia nr. 115/A din 8 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au fost admise apelurile declarate de pârâtul B. S.A. şi intervenientul C., a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A..

Au fost menţinute restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

Au fost admise cererile de intervenţie formulate în interesul ambilor apelanţi de către I. şi BNP D..

A fost obligată reclamanta A. la plata către B. S.A. a sumei de 4.175,50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la fond şi a sumei de 9.584 RON, cheltuieli de judecată parţiale în apel şi către C. a sumei de 3.677,77 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la fond şi a sumei de 8.584 RON, cheltuieli de judecată în apel.

De asemenea, a fost obligată reclamanta A. la plata către I. a sumei de 520 RON şi către BNP D. a sumei de 520 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale în apel.

4. Împotriva acestei decizii, atât reclamanta A., cât şi intervenientul forţat H. au declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., prin care au solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta A. a susţinut că decizia recurată cuprinde considerente contradictorii privind valorificarea procurii la încheierea contractelor contestate.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că au fost încălcate normele de drept material privind valabilitatea actului juridic, referitoare la capacitatea mandatarului de a încheia contractul de ipotecă în nume propriu.

Potrivit recurentei, instanţa de apel a interpretat excesiv contractul de mandat în favoarea profesionistului B. S.A., fără a exista un mandat acordat lui F. de a încheia în numele acesteia contractul, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 pct. 2 din Legea nr. 193/2020.

Recurentul H. a invocat aceleaşi critici ca şi recurenta A., astfel că nu vor fi reluate motivele din recursul declarat de acesta.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 octombrie 2023, intimata C. a invocat excepţiile netimbrării recursurilor şi a nulităţii acestora pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestora.

De asemenea, prin întâmpinarea înregistrată la data de 1 noiembrie 2023 intimaţii - intervenienţi BNP D. şi I. au invocat excepţiile netimbrării recursurilor şi a nulităţii acestora pentru nemotivare, iar, pe fond, au solicitat respingerea recursurilor.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 1 noiembrie 2023, intimata - pârâtă B. S.A. a solicitat respingerea recursurilor.

La data de 20 noiembrie 2023 recurenţii au formulat răspunsuri la întâmpinările din dosar, prin care au solicitat admiterea recursurilor.

La 26 februarie 2023, intimata - pârâtă B. S.A. a depus note scrise, prin care a invocat inadmisibilitatea şi tardivitatea motivelor noi de recurs invocate de recurenţi prin răspunsurile la întâmpinare.

5. Cauza a fost înregistrată la 24 iulie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, iar prin rezoluţia din 8 ianuarie 2024, s-a fixat termen de judecată la 29 februarie 2024.

5.1. Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepţia netimbrării recursului declarat de intervenientul forţat H., invocată de intimaţi, urmând a anula recursul ca netimbrat, pentru următoarele considerente:

În cauză s-a stabilit în sarcina recurentului H. o taxă judiciară de timbru aferentă soluţionării recursului, în cuantum de 8.823,68 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar acesta a fost înştiinţat cu privire la obligaţia de achitare a taxei, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, însă nu s-a conforma.

La 29 septembrie 2023, recurentul H. a formulat cerere de ajutor public judiciar, respinsă prin încheierea din 16 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2020

Este de menţionat că prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.

Art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte constată că cererea de autor public judiciar formulată de recurentul H. a fost respinsă, fiindu-i comunicată încheierea de respingere a cererii în data de 15 ianuarie 2024.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că autorul recursului nu a timbrat calea extraordinară de atac formulată, deşi a fost citat cu menţiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8.823,68 RON, sub sancţiunea anulării cererii, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs.

Constatând că până la termenul din 29 februarie 2024 recurentul nu s-a conformat obligaţiei de timbrare a căii extraordinare de atac, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea prevăzută de art. 197 C. proc. civ. şi să anuleze recursul declarat de intervenientul H. împotriva deciziei nr. 115/A din 8 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

5.2. Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului declarat de reclamanta A., invocată de intimaţi, urmând a anula recursul, pentru următoarele considerente:

În prealabil, este de menţionat că vor fi analizate motivele invocate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs, fără însă a fi avute în vedere argumentele noi din răspunsurile la întâmpinări, întrucât acestea au fost invocate cu depăşirea termenului de motivare al căii extraordinare de atac, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi a instanţei de apel.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat doar formal pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. instituie condiţia existenţei unei neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea potrivit art. 174 din C. proc. civ. sau a încălcării unor principii ale procesului civil.

Or, recurenta-reclamantă în cuprinsul memoriului de recurs nu a indicat nicio normă de procedură sau principiu al procesului civil încălcat pentru a se putea verifica acest motiv de casare.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, existenţa unor motive contradictorii privind consimţământul acordat la încheierea contractului principal şi a celui accesoriu.

În acest sens, recurenta a redat mai multe paragrafe din decizia recurată, în care sunt analizate de către instanţa de apel clauzele din contractul principal de credit şi garanţie şi contractul accesoriu de ipotecă, precum şi conţinutul procurii acordate, apreciind ca fiind contradictorii considerentele instanţei de apel prin raportare la lipsa efectivă a consimţământului la încheierea contractului de ipotecă.

Este de subliniat faptul că prin considerente contradictorii, în sensul prevăzut de motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se înţelege faptul că există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii conduce la o anumită soluţie, însă dispozitivul conţine o soluţie contrară sau din unele considerente ale hotărârii ar rezulta temeinicia acţiunii, iar din altele netemeinicia acesteia.

Verificând decizia recurată se constată că instanţa de apel a analizat contractul de ipotecă a cărui nulitate se solicită prin prisma caracterului său de contract accesoriu al contractului principal de credit şi garanţie şi a constatat că nulitatea contractului de ipotecă nu se verifică în cauză, întrucât consimţământul recurentei la încheierea contractului principal presupune existenţa acestuia şi la încheierea actului accesoriu.

În acest sens, instanţa de apel a reţinut, pe de o parte, că actul principal nu a fost criticat pentru lipsa consimţământului, iar, pe de altă parte, faptul că în cuprinsul acestui contract, recurenta-reclamantă şi-a asumat în mod expres obligaţia de a constitui în favoarea băncii o garanţie reală imobiliară de rang I asupra imobilului teren proprietatea acesteia.

Totodată, instanţa de apel, analizând contractul de ipotecă ca un contract de sine-stătător, prin raportare la procura acordată şi la probele administrate în cauză, a constatat existenţa fără echivoc a voinţei recurentei de a contracta credite şi de a le garanta cu imobilul respectiv.

Prin recursul declarat, recurenta pârâtă redă paragrafe din considerentele deciziei recurate, fără a contesta raţionamentul instanţei de apel care a condus la concluzia existenţei consimţământului la încheierea contractului de ipotecă şi la soluţia de admitere a apelurilor şi schimbarea în parte a sentinţei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În egală măsură, se constată că acele critici ale recurentei privind existenţa consimţământului la încheierea contractului de ipotecă prin raportare la conţinutul clauzelor din contracte şi la aprecierea probelor administrate, nu pot forma obiect al controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, a căror verificare excedează limitelor recursului, aşa cum sunt ele stabilite de primul alineat al art. 488 din C. proc. civ.

În consecinţă, se constată că, în expunerea argumentelor circumscrise motivului de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta nu a învederat motive care să poată fi încadrate în vreuna din ipotezele vizate de norma legală redată, respectiv nemotivare, motivare contradictorie sau străină de natura cauzei.

Nici invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greşita încălcare sau aplicare a normelor de drept material de către instanţa de apel.

Potrivit recurentei, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1 pct. 2 din Legea nr. 193/2000, interpretând în mod excesiv mandatul acordat în favoarea profesionistului, respectiv intimatei B. S.A., în sensul că mandatarul F. avea capacitatea de a încheia contracte, în numele recurentei-reclamante, în lipsa consimţământului acesteia.

Înalta Curte constată că în absenţa invocării de către recurentă la instanţele de fond a criticii privind aplicarea regulii prevăzute art. 1 pct. 2 din Legea nr. 193/2000, susţinerea acesteia direct în calea de atac a recursului nu poate fi primită, fiind făcută omisso medio, cu încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ. reprezintă o aplicare a principiului înscris în art. 459 alin. (1) din acelaşi cod, conform căruia o cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată omisso medio, nefiind nici cazul unei excepţii de la această regulă în cauză.

Prin urmare, această critică privind aplicarea regulii de interpretare prevăzute la art. 1 pct. 2 din Legea nr. 193/2000 nu va fi analizată.

Prin restul criticilor, recurenta susţine că nu şi-a dat consimţământul la încheierea contractelor, fără însă a indica vreo normă de drept material încălcată sau aplicată greşit de instanţa de apel.

Aşadar, argumentele prezentate de recurenta-reclamantă nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate criticile de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, prin evocarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, de strictă interpretare.

În consecinţă, întrucât din motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alţi termeni, se reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 115/A din 8 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Referitor la cererile intimatei-pârâte B. S.A. şi ale intimaţilor-intervenienţi I. şi BNP D. privind obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din acelaşi cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile şi în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimaţii au depus la dosarul cauzei dovezi privind cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus factura fiscală nr. x din 05.10.2023 emisă de SCPA J. şi extrasul emis de K. S.A. din 13.10.2023, în dovedirea onorariului de avocat în cuantum de 5.328,44 RON, precum şi factura fiscală nr. x din 22.02.2024 şi OP nr. x din 26.02.2024, reprezentând cheltuieli de transport în cuantum de 1.056 RON.

De asemenea, intimaţii-intervenienţi I. şi BNP D. au depus factura fiscală nr. x din 23.10.2023 emisă de L. şi extrasul emis de M. din 31.10.2023, reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 2.975 RON.

În consecinţă, constatând că recurenţii sunt cei cărora le-au fost respinse recursurile şi în raport de solicitarea intimaţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată, aferente acestei etape procesuale, urmează să fie admisă cererea, în sensul obligării recurenţilor la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a sumei de 6.384,44 RON şi către intimaţii-intervenienţi I. şi BNP D. a sumei de 2.975 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 115/A din 8 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Anulează ca netimbrat recursul intervenientului H., în calitate de moştenitor al defunctului E. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenţii A. şi H. să plătească intimatei-pârâte B. S.A. suma de 6.384,44 RON şi intimaţilor-intervenienţi I. şi BNP D. suma de 2.975 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.