Tardiness of extraordinary appeal as peremptory exception barring review of substantive claims regarding nullity of securities transactions

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 8 august 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâtele B. S.R.L. şi C. S.R.L., solicitând instanţei să dispună constatarea nulităţii absolute a următoarele contracte de vânzare având ca obiect în total 567.417 acţiuni emise de D. S.A. Oradea, încheiate între A. S.A. şi B. S.R.L., în valoare totală de 2.298.725,15 RON, respectiv: tranzacţia cu nr. x/7.08.2015 având ca obiect 990 acţiuni, tranzacţia cu nr. x/7.08.2015 având ca obiect 422 acţiuni, tranzacţia cu nr. x/7.08.2015 având ca obiect 505 acţiuni, tranzacţia cu nr. x/10.08.2015 având ca obiect 565.500 acţiuni, precum şi a contractului de împrumut nr. x din 12.08.2015, încheiat între A. S.A. şi C. S.R.L., pentru suma de 2.285.000 RON, cu consecinţa repunerii în situaţia anterioară prin înregistrarea celor 567.417 acţiuni emise de D. S.A. Oradea în contul reclamantei, în Registrul Acţionarilor societăţii.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1235-1239, art. 1246 şi urm., art. 1650-1672 C. civ., Legea 292004 şi Regulamentul ASF nr. 1/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 846 din 30.03.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâte şi s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe civile reclamanta A. S.A. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

De asemenea, pârâta B. S.R.L. a formulat apel incident, prin care a solicitat, în principal, admiterea apelului incident şi respingerea cererii ca fiind prescrisă, iar, în subsidiar, admiterea apelului incident şi respingerea cererii de chemare în judecată ca efect al admiterii excepţiei inadmisibilităţii. În al doilea subsidiar, pârâta a solicitat admiterea apelului incident şi schimbarea sentinţei apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, întrucât este aplicabil principiul "nemo auditur propriam trupitudinem allegans" .

Prin decizia civilă nr. 1764/2022 din 10 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă, au fost respinse apelurile declarate de reclamanta A. S.A. şi pârâta B. S.R.L.

3. Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.A. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Cu titlu prealabil, recurenta a precizat că hotărârea recurată nu a fost comunicată la sediul procesual ales, conform prevederilor art. 158 C. proc. civ. şi nici la sediul societăţii, potrivit art. 155 C. proc. civ.

Potrivit recurentei, hotărârea instanţei de apel a fost comunicată în mod greşit la sediul administratorului judiciar E., deşi societatea a ieşit din procedura insolvenţei potrivit deciziei civile nr. 448/2022 din 14.12.2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. x/2022, astfel că trebuia comunicată la sediul procedural ales din Galaţi, str. x, cam. 211, judeţ Galaţi, persoana însărcinată cu primirea corespondentei fiind F..

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 158 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, toate comunicările se vor face la domiciliul ales, însă în mod greşit instanţa de apel a dispus comunicarea deciziei la sediul administratorului judiciar, deşi acesta nu mai reprezenta legal societatea.

În subsidiar, recurenta susţine că oricum hotărârea trebuia comunicată în principal la sediul acesteia, comunicarea la sediul administratorului judiciar fiind una suplimentară.

În concluzie, recurenta apreciază că hotărârea nu i-a fost comunicată legal în vederea exercitării căii de atac.

Totodată, recurenta arată că a luat cunoştinţă de decizia din apel la data de 16 iunie 2023, data la care a fost consultat dosarul în arhiva tribunalului Bucureşti.

În opinia recurentei, termenul de exercitare a căii de atac a recursului a început să curgă de la data de 16 iunie 2023, solicitând, în temeiul art. 186 alin. (1) C. proc. civ., repunerea în termenul de exercitare a căii de atac întrucât a fost împiedicată să formuleze recurs prin necomunicarea hotărârii la sediul procesual ales.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a relevat încălcarea prevederilor art. 1237 C. civ., deoarece instanţa de apel a analizat ut singuli tranzacţia pe piaţa de capital, fără a lua în calcul contractele de împrumut subsecvente, prin care banii au fost viraţi dintr-o firmă în alta pentru a ajunge în cele din urma înapoi la broker.

În aprecierea recurentei, fiecare din aceste tranzacţii, privită în mod individual, apare ca fiind legală, însă analizate în ansamblul lor şi în funcţie de scopul urmărit de părţi, respectiv transferul unor acţiuni pe piaţa de capital, fără plata preţului (plata simulata a preţului), rezultă frauda la lege.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a analizat în mod complet şi în ansamblu toate operaţiunile prin care a fost transferat înapoi preţul acţiunilor la G..

În continuare, se arată că instanţa de apel a analizat sumar critica privind contradictorialitatea considerentelor hotărârii primei instanţe.

Se mai arată că instanţa de apel în mod greşit şi-a fundamentat decizia pe Dispoziţia de măsuri nr. 5 din 26.03.2009, emisă de CNVM, prin care s-ar permite brokerului să folosească banii unui client pentru a efectua tranzacţii în numele altui client, întrucât prin această dispoziţie se prevede posibilitatea folosirii fondurilor în scopul garantării tranzacţiilor.

Recurenta consideră că, în mod nelegal, instanţa de fond a reţinut că nu a fost dovedită încălcarea prevederilor art. 1225 şi art. 1236 C. civ., nefiind probată lipsa intenţiei de împrumuta suma de bani.

Prin întâmpinarea înregistrată la 20 octombrie 2023, intimata - pârâtă B. S.R.L. a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat respingerea excepţiilor şi înlăturarea apărărilor intimatei - pârâte.

4. Cauza a fost înregistrată la 1 august 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr, iar prin rezoluţia din 8 ianuarie 2024 s-a fixat termen la 29 februarie 2024.

I. Examinând cu prioritate cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului formulată de recurenta-reclamantă A. S.A., Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Analizând cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului, Înalta Curte constată că, în realitate, recurenta contestă valabilitatea procedurii de comunicare a deciziei recurate, susţinând că au fost încălcate prevederile art. 155 şi art. 158 C. proc. civ., privind comunicarea la sediul social şi la sediul ales.

Sub acest aspect, Înalta Curte subliniază faptul că nevalabilitatea actului de procedură al comunicării hotărârii atacate este incompatibilă cu repunerea în termen, pentru că, în situaţia în care actul de procedură al comunicării hotărârii judecătoreşti este lovit de nulitate, cum se pretinde în cazul de faţă, acesta nu are aptitudinea de a declanşa în mod valabil curgerea termenului de declarare a recursului, consecinţa fiind că partea este în termenul legal de formulare a căii extraordinare de atac, în absenţa unei comunicări valabile a hotărârii instanţei de apel.

Prin urmare, motivele ce fundamentează cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac a recursului constituie, în realitate, argumente care susţin nevalabilitatea procedurii de comunicare a deciziei din apel.

Verificând temeinicia argumentelor invocate, Înalta Curte reţine că momentul curgerii termenului de recurs este marcat de comunicarea actului de procedură reprezentat de hotărârea judecătorească. Legiuitorul a reglementat, cu titlu general, faptul că termenele procedurale încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu prevede altfel (art. 184 alin. (1) C. proc. civ.), dispoziţiile cu caracter general regăsindu-se şi în materia căilor de atac. În acest sens, dreptul de a exercita calea de atac a recursului se naşte, ca regulă, de la comunicarea hotărârii judecătoreşti (art. 485 alin. (1) C. proc. civ.) dacă legea nu prevede altfel.

Referitor la modalitatea în care s-a efectuat comunicarea deciziei din apel, recurenta a susţinut nevalabilitatea procedurii, pe motiv că ar fi fost comunicată la sediul administratorului judiciar, în condiţiile în care acesta nu mai reprezenta societatea, şi nu la sediul procedural ales din Galaţi, str. x, cam. 211, judeţ Galaţi, cu indicarea persoanei însărcinate cu primirea corespondentei - F., în conformitate cu dispoziţiile art. 158 C. proc. civ.

În subsidiar, recurenta a învederat şi faptul că hotărârea nu a fost comunicată nici măcar la sediul social din Galaţi, str. x, camera nr. 3, judeţ Galaţi, potrivit art. 155 C. proc. civ.

Verificând actele dosarului, se constată că, prin cererea de chemare în judecată, în condiţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta şi-a ales locul comunicării actelor de procedură la adresa din judeţ Galaţi, persoana însărcinată cu primirea corespondentei fiind F..

La data de 21 aprilie 2022, în cursul judecării apelului, împotriva reclamantei s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă, în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, fiind desemnat administrator judiciar provizoriu E..

În ce priveşte procedura de comunicare a deciziei pronunţate în apel, Înalta Curte constată că aceasta s-a efectuat la sediul ales indicat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, în condiţiile art. 163 alin. (3)-(5) C. proc. civ., potrivit cărora dacă destinatarul refuză să primească citaţia sau actul de procedură ori este absent, acestea se vor depune în cutia poştală, iar în situaţia în care acesta lipseşte, se va afişa pe uşa destinatarului o înştiinţare cu menţiunile prevăzute la art. 163 alin (3) lit. f) şi g) C. proc. civ.. În acest sens, se va întocmi un proces-verbal care va cuprinde împrejurările evocate mai sus şi menţiunile prevăzute la art. 164 C. proc. civ.

Astfel, potrivit menţiunilor din procesul-verbal aflat la fila nr. x din volumul II al dosarului, întocmit de către factorul poştal însărcinat cu comunicarea deciziei din apel, rezultă că la data de 14.12.2018, întrucât la sediul procesual ales din Galaţi, str. x, cam. 211, judeţ Galaţi nu a fost găsită nicio persoană şi în lipsa cutiei poştale, a fost afişată înştiinţarea care cuprindea invitaţia adresată reclamantei, de a se prezenta în termen de 7 zile la sediul Primăriei Municipiului Galaţi pentru ridicarea corespondenţei.

Aşadar, critica privind necomunicarea deciziei recurate la sediul ales din Galaţi, str. x, cam. 211, judeţ Galaţi, nu este fondată, întrucât din procesul-verbal aflat la fila nr. x din volumul II al dosarului de apel rezultă contrariul, factorul poştal deplasându-se la sediul procesual ales de reclamantă.

În ce priveşte critica referitoare la nerespectarea procedurii de comunicare a deciziei la sediul procesual ales, prin persoana anume însărcinată cu primirea documentelor, potrivit art. 158 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este nefondată.

În primul rând, se reţine că factorul poştal nu a găsit la domiciliul procesual ales persoana însărcinată cu primirea corespondenţei şi nicio altă persoană, astfel că a urmat procedura de comunicare prevăzută de art. 163 alin. (3)-(5) C. proc. civ.

În aceste condiţii, lipsa menţionării persoanei desemnate cu primirea actelor de procedură în cuprinsul procesului-verbal întocmit potrivit dispoziţiilor art. 163 alin. (5) C. proc. civ., nu a impietat asupra procedurii de comunicare a hotărârii, în condiţiile în care factorul poştal nu a găsit la sediul procesual ales nicio persoană.

Mai mult, recurenta-reclamantă nu făcut dovada deplasării la sediul Primăriei Galaţi şi a imposibilităţii de comunicare pentru lipsa menţiunii privind persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, pentru a se putea susţine o eventuală vătămare a acesteia.

Se va avea în vedere că menţiunea eronată referitoare la persoana însărcinată cu primirea corespondenţei din cuprinsul procesului-verbal nu este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, potrivit art. 164 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât o eventuală nulitate a actului de procedură intervine doar în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., respectiv dacă se dovedeşte că nerespectarea cerinţei legale a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Prin urmare, menţionarea în cuprinsul procesului-verbal a administratorului judiciar desemnat pentru apelanta reclamantă, şi nu a persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură nu atrage neregularitatea procedurii de comunicare a deciziei din apel, raportat la modalitatea concretă în care aceasta a avut loc.

Nu poate fi primită nici critica recurentei privind necomunicarea hotărârii la sediul social din Galaţi, str. x, camera nr. 3, judeţ Galaţi, potrivit art. 155 C. proc. civ., întrucât în caz de alegere a sediului în temeiul dispoziţiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., comunicarea actelor de procedură se va face doar la adresa indicată în acest scop, nu şi la sediul social.

Or, din actele dosarului, respectiv din procesul-verbal aflat la fila nr. x din volumul II al dosarului de apel rezultă, cum s-a arătat deja, că factorul poştal s-a deplasat la sediul ales de recurenta-reclamantă.

În consecinţă, argumentele recurentei-reclamante privind nevalabilitatea procedurii de comunicare a deciziei pronunţate în apel nu sunt întemeiate, întrucât comunicarea s-a efectuat la sediul ales, cu respectarea normelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, conform art. 158 şi art. 163 alin. (3)-(5) C. proc. civ.

Constatând valabilitatea procedurii de comunicare a deciziei recurate, Înalta Curte urmează a analiza cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului formulată de reclamantă în temeiul art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ. "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".

Această normă de procedură stabileşte cerinţele cumulative pe care trebuie să le îndeplinească cererea de repunere în termen, şi anume: nerespectarea de către parte a unui termen procedural, existenţa unor motive temeinic justificate, ce trebuie dovedite, împrejurarea ce a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen, formularea cererii de repunere în termen şi îndeplinirea actului de procedură neexercitat în termenul iniţial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării, ori, în cazul exercitării căii de atac, în termenul de declarare al acesteia.

Prima condiţie, privind nerespectarea termenului procedural, este îndeplinită, întrucât reclamanta A. S.A. a declarat recurs la 13.07.2023, cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Cerinţa privind existenţa unor motive temeinic justificate, care să fi împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termenul defipt de lege, nu este îndeplinită, deoarece recurenta nu a evidenţiat în cadrul cererii sale o împrejurare mai presus de voinţa ei, aşa cum impune legiuitorul, care să conducă la repunerea acesteia în termenul de declarare a recursului.

Necomunicarea la domiciliul ales, relevată de recurentă, nu reprezintă un motiv temeinic justificat, ci un aspect privind valabilitatea comunicării hotărârii judecătoreşti, chestiune care a fost tranşată prin considerentele precedente.

În consecinţă, nefiind îndeplinită una din condiţiile cumulative ale repunerii în termen, prevăzute la art. 186 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului formulată de recurentă.

II. Examinând excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata - pârâtă B. S.R.L., în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Textul de lege anterior evocat stabileşte că durata termenului de recurs este de 30 zile, iar momentul de la care începe să curgă coincide cu data comunicării hotărârii.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Astfel, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părţii din exerciţiul acestui drept.

Potrivit art. 12 alin. (1) C. proc. civ. "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi", iar conform art. 10 din acelaşi cod, "părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător(...)".

În cauză, procedura de comunicare a deciziei recurate de la sediul ales s-a efectuat potrivit dispoziţiilor art. 163 alin. (3) lit. f) C. proc. civ., termenul de comunicare a actului de procedură considerându-se împlinit, în situaţia în care destinatarul nu se prezintă, fără motive temeinice, pentru ridicarea corespondenţei, la expirarea duratei de 7 zile de la afişarea înştiinţării, conform art. 163 alin. (3) lit. g) C. proc. civ.

Prin urmare, înştiinţarea pentru ridicarea actului de procedură fiind afişată la 14 decembrie 2022, potrivit filei nr. 83 din volumul II al dosarului de apel, termenul de comunicare a deciziei recurate s-a împlinit la expirarea celor 7 zile, respectiv la 22 decembrie 2022, astfel că începutul termenului legal de recurs se raportează la această dată.

Fiind un termen stabilit pe zile, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte".

În condiţiile în care termenul de recurs de 30 zile a început să curgă la 23 decembrie 2022, rezultă că acesta s-ar fi împlinit în ziua de 22 ianuarie 2023, zi nelucrătoare, astfel că potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare, respectiv 25 ianuarie 2023.

În cauză, Înalta Curte constată că recurenta a înregistrat calea extraordinară de atac în data de 13 iulie 2023, potrivit filei nr. 4 din dosarul de recurs, fiind depăşit cu mult termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate.

Prin urmare, având în vedere că recursul a fost declarat şi motivat cu depăşirea termenului imperativ de 30 zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., în speţă devine incidentă sancţiunea prevăzută la art. 185 alin. (1) C. proc. civ., consecinţa fiind aceea a respingerii ca tardiv a recursului.

Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei tardivităţii recursului, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii fiind o excepţie de procedură absolută şi peremptorie.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 185 alin. (1) şi art. 485 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1764/2022 din 10 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă.

Referitor la cererea intimatei B. S.R.L. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la această dispoziţie legală, aplicabilă şi în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de reclamanta A. S.A.

Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1764/2022 din 10 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.