Inadmissibility of cassation appeal against final decision in public procurement contract execution dispute

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 18 martie 2022 pe rolul Tribunalului Caraş-Severin – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Caraş-Severin a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L., la plata sumei de 25.242,67 RON, reprezentând penalităţi de întârziere.

În motivarea cererii a arătat că prin semnarea contractului de execuţie lucrări nr. x din 23.08.2016, societatea pârâtă s-a obligat să execute, să finalizeze şi să remedieze lucrările de reabilitare la investiţia "Drum Forestier Bogatu 1,2,3 - Ocolul Silvic Văliug" din cadrul Direcţiei Silvice Caraş-Severin.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1270 C. civ.

Prin precizarea de acţiune, reclamanta şi-a micşorat valoarea obiectului cererii la suma de 17.598,52 RON.

Pârâta A. S.R.L. a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 1.412 RON cu titlu de penalităţi de întârziere, precizată ulterior la suma de 600 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 431 din data de 29.09.2022, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, s-a admis cererea de chemare în judecată şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 17.598,52 RON.

Totodată, s-a respins cererea reconvenţională formulată de către pârâta A. S.R.L.

2. Împotriva acestei sentinţe pârâtă A. S.R.L. a declarat apel la data de 06.12.2022, prin care a solicitat schimbarea în totalitate a sentinţei apelate şi, ca urmare a rejudecării cauzei, respingerea acţiunii formulate de reclamantă şi admiterea cererii reconvenţionale.

Prin decizia civilă nr. 290/A din 31 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, a fost admis apelul pârâtei, a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată. Au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii atacate.

De asemenea, a fost obligată reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Caraş-Severin la plata către pârâta A. S.R.L. a sumei de 522 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

3. Împotriva acestei decizii reclamanta Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Caraş-Severin a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, respingerea apelului pârâtei şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivare, recurenta susţine că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 1270 C. civ., raportat la clauzele contractului de lucrări nr. x din 23.08.2016.

Potrivit recurentei, instanţa de apel a stabilit în mod greşit situaţia dedusă judecăţii, reţinând fără temei că părţile au avut poziţii diferite în ceea ce priveşte executarea ultimei etape a contractului.

În continuare, recurenta a susţinut că din adresele prin care s-a solicitat organizarea recepţiei la terminarea lucrărilor nu se poate concluziona că lucrările au fost executate la timp, integral şi de o calitate corespunzătoare, întrucât din probele administrate rezultă contrariul.

Se mai arată că, în condiţiile în care lucrările nu au fost executate în mod corespunzător, fiind necesară intervenţia executantului pentru curăţarea rigolei, compactarea drumului şi rezolvarea problemelor legate de surpările de pământ, acestea nu puteau fi recepţionate. Prin urmare, această situaţie nu este imputabilă recurentei, contrar celor stabilite de către instanţa de apel, prin decizia atacată cu recurs.

În opinia recurentei, instanţa de apel a reţinut în mod greşit că întârzierea în organizarea recepţiei la terminarea lucrărilor s-a datorat acesteia, pentru că nu ar fi dat curs solicitării de constatare a stadiului lucrărilor. Chiar dacă executantul a solicitat să se constate stadiul lucrărilor, recepţia nu putea fi realizată, atât timp cât lucrările nu au fost executate la termenul stabilit, în întregime şi în mod corespunzător, iar acest aspect este imputabil, în mod exclusiv, acestuia.

În aprecierea recurentei instanţa de apel în mod greşit a arătat că nu s-a dovedit neexecutarea corespunzătoare a tuturor lucrărilor în valoare de 57.829 RON, cu nesocotirea prevederilor art. 12.1 din contract.

Cauza a fost înregistrată la 6 septembrie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 3 noiembrie 2023, s-a fixat termen de judecată la 29 februarie 2024.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată, urmând a respinge recursul ca inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Caraş-Severin a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 17.598,52 RON, pentru efectuarea cu întârziere a unei părţi din lucrarea contractată în temeiul contractului de execuţie lucrări nr. x din 23.08.2016.

Înalta Curte constată că pretenţiile reclamantei, în calitate de autoritate contractantă, decurg din executarea unui contract de achiziţie publică, fiind incidente norme speciale sub aspectul procedurii de soluţionare a acestor litigii.

Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 18 martie 2022, potrivit art. 27 C. proc. civ., în cauză este aplicabilă Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 101/2016 "prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor" şi "prezenta lege se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", iar conform art. 55 alin. (31) din acelaşi act normativ "hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Din textele legale evocate rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile privind executarea contractelor de achiziţie publică pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020.

În cauză, Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii recurate conţine menţiunea greşită a dreptului de recurs în termen de 30 de zile, întrucât acţiunea reclamantei a fost introdusă la data de 18 martie 2022, dată la care dispoziţiile Legii nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 114/2020, prevedeau că pentru procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative, prin derogare de la dispoziţiile de drept comun, calea de atac este numai apelul.

Prin urmare, calea de atac a recursului formulat de reclamantă, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor, prin art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Menţiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ.

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs".

Instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată privind executarea unui contract de achiziţie publică, hotărârea recurată are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod, coroborat cu art. 55 alin. (31) şi art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Caraş-Severin împotriva deciziei civile nr. 290/A din 31 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Caraş-Severin împotriva deciziei civile nr. 290/A din 31 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.