Withdrawal of principal cassation rendering incidental appeal ineffective

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată la data de 23 aprilie 2021, pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 120.000 Euro, în echivalent în RON la data plăţii efective, sumă la care să se adauge dobânda legală de la data de 28.05.2004 şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 81/LP din 14.04.2022, Tribunalul Bihor a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. S.R.L. şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 120.000 Euro, în echivalent RON la cursul BNR de la data plăţii, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 23.04.2021 până la data plăţii efective a debitului.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 14.517,40 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

2. Împotriva acestei hotărâri pârâta B. a formulat apel, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecinţa respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata A. S.R.L. a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de B., iar cu titlu de apel incident a solicitat schimbarea în parte a considerentelor hotărârii atacate, doar în ceea ce priveşte starea de fapt reţinută în pagina a 7- a paragraful 6 teza finală, 7 şi 8, cu consecinţa înlăturării acestor considerente din conţinut şi reţinerii lipsei vreunei culpe în ceea ce priveşte fostul soţ şi a restituirii vreunei sume de bani către acesta.

Prin decizia nr. 137/2023 - A din 27 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, s-a admis apelul principal declarat de pârâta B., a fost schimbată decizia atacată în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 86.147 Euro, în echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data de 23.04.2021 până la data plăţii efective a debitului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 12.843 RON, cheltuieli de judecată în primă instanţă.

A fost respins, ca nefondat, apelul incident formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva considerentelor aceleaşi sentinţe şi a fost obligată să plătească apelantei-pârâte suma de 4.718 RON, cheltuieli de judecată în apel.

3.1. Împotriva aceste decizii reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi, în rejudecare, admiterea apelului incident şi respingerea apelului principal.

În motivare, recurenta a susţinut nelegalitatea deciziei recurate în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ., deoarece instanţa de judecată a încălcat regulile de procedură prevăzute la art. 209 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., hotărârea cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei, fiind dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Totodată, a arătat că hotărârea este nelegală şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, deoarece a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 187, art. 214 şi art. 1254 C. civ., art. 15 din Legea nr. 31/1990.

3.2 La 6 decembrie 2023 pârâta B. a depus întâmpinare şi recurs incident în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta-pârâtă a apreciat că motivarea instanţei de apel este inexactă, în condiţiile în care nu s-au avut în vedere toate circumstanţele de fapt şi de drept anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în raport de care restabilirea situaţiei anterioare nu înseamnă restituirea preţului încasat din vânzarea ulterioară a imobilului către terţi la 31 mai 2004.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că legea aplicabilă speţei este C. civ. de la 1864 şi nu Noul C. civ.

4. Cauza a fost înregistrată la 7 iulie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 12 septembrie 2023, s-a fixat termen de judecată la 7 decembrie 2024.

Prin încheierea din 26.10.2023, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2021 a fost admisă cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.

De asemenea, încheierea din 08 februarie 2024, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2021 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de pârâtă.

În şedinţa de judecată din 29 februarie 2024, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus o cerere de renunţare la judecata recursului în temeiul art. 406 C. proc. civ.

I. Examinând cu prioritate cererea de renunţare la judecata recursului formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ. "în condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri."

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că, prin cererea depusă la termenul de judecată din 29 februarie 2024, întemeiată greşit pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat instanţei să ia act de renunţarea sa la judecata recursului.

Prin urmare, manifestarea expresă de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata căii de atac exercitate, reprezintă un act de dispoziţie formulat în termeni lipsiţi de echivoc şi care nu este supus cenzurii instanţei de judecată, conform principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil potrivit art. 9 C. proc. civ.

De asemenea, potrivit art. 464 C. proc. civ. "(1) Achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parţială.(2) Achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale.(3) Achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise şi concordante care exprimă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre".

În cauză, se constată că actul de dispoziţie nu a fost întocmit în formă autentică, astfel cum impune art. 464 alin. (2) C. proc. civ., cu toate acestea, intenţia recurentei-reclamante de a renunţa la calea de atac a recursului declarat în cauză este neîndoielnică, rezultând din cererea depusă în acest sens şi din susţinerile orale ale reprezentantului convenţional la termenul de judecată din 29 februarie 2024.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este certă intenţia părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre, manifestarea sa de voinţă, exprimată în scris, potrivit celor arătate anterior, reprezentând o achiesare tacită la decizia recurată, în aplicarea dispoziţiilor art. 464 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de reclamanta A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 137/2023 - A din 27 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a civilă.

II. Examinând recursul incident declarat de pârâta B., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 491 alin. (1) din C. proc. civ. "recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Totodată, se reţine că în conformitate cu prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. "dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect".

Având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal şi faptul că recurenta-reclamantă a renunţat la judecata recursului principal, Înalta Curte constată că recursul incident formulat de pârâta B. a rămas fără efect.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 491 şi art. 472 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul incident declarat de pârâta B., împotriva deciziei nr. 137/2023 - A din 27 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de reclamanta A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 137/2023 - A din 27 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a civilă.

Respinge recursul incident declarat de pârâta B., împotriva deciziei nr. 137/2023 - A din 27 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a civilă, ca rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.