Appeal in warranty dispute under public procurement contract held inadmissible as recourse; appellate decision final with costs awarded.

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 15 octombrie 2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sub nr. x/2020, reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la remedierea defecţiunilor constatate ca urmare a finalizării lucrărilor de reparare şi igienizare la posturile de Poliţie Buciumeni, Măstăcani şi Movileni, conform contractelor de lucrări nr. x din 08.05.2019, nr. x din 08.05.2019 şi nr. x din 08.05.2019.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1270, art. 1272 alin. (1), art. 1350 şi art. 1527 C. civ., precum şi contractele de lucrări nr. x din 08.05.2019, nr. x din 08.05.2019 şi nr. x din 08.05.2019.

La data de 27.11.2020, reclamantul a formulat precizări, prin care a arătat că înţelege să-şi întemeieze cererea pe dispoziţiile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Totodată, a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 101/2016.

De asemenea, la data de 09.04.2021, reclamantul a depus la dosar precizări, prin care a invocat dreptul de a solicita garanţia lucrărilor contra viciilor aparente sau lipsei aparente a calităţii lucrărilor.

Prin sentinţa civilă nr. 3813 din 27.04.2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Galaţi.

2. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galaţi – secţia a II-a civilă, în data de 15.07.2021, sub acelaşi număr.

La 11.01.2022, reclamantul a depus precizări prin care a arătat ce deficienţe urmează a fi remediate.

Prin sentinţa civilă nr. 60 din 17.03.2022, Tribunalul Galaţi – secţia a II-a civilă a respins ca nefondată excepţia nulităţii acţiunii şi a respins ca nefondată acţiunea.

Totodată, a fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 3.450 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Împotriva acestei sentinţe reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 199/A din 14 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

4. Împotriva acestei decizii, reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi a declarat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivare, recurentul a prezentat situaţia de fapt şi a susţinut că executantul nu a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile referitoare la calitatea lucrărilor, ignorând solicitările de remediere a deficienţelor constatate.

Recurentul a mai arătat că intimata nu a constituit garanţia de bună execuţie şi a solicitat obligarea acesteia la plata unui procent de 20% din valoarea contractului, potrivit cap. VI din contract şi art. 39-41 din H.G. nr. 395/2016.

Prin întâmpinarea înregistrată la 28 septembrie 2023, intimata – pârâtă A. S.R.L. a invocat excepţiile inadmisibilităţii recursului în temeiul dispoziţiilor art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016 şi a nulităţii recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia.

Cauza a fost înregistrată la 25 august 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 3 noiembrie 2023, s-a fixat termen de judecată la 29 februarie 2024.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată, urmând a respinge recursul ca inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la remedierea deficienţelor ca urmare a finalizării lucrărilor de reparare şi igienizare a unor posturi de poliţie, în temeiul obligaţiei de garanţie prevăzute în contractele de lucrări nr. x din 08.05.2019, nr. x din 08.05.2019 şi nr. x din 08.05.2019.

Înalta Curte constată că pretenţiile reclamantului, în calitate de autoritate contractantă, decurg din executarea unui contract de achiziţie publică, fiind incidente norme speciale sub aspectul procedurii de soluţionare a acestor litigii.

Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 15 octombrie 2020, potrivit art. 27 C. proc. civ., în cauză este aplicabilă Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 101/2016 "prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor" şi "prezenta lege se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", iar conform art. 55 alin. (31) din acelaşi act normativ "hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Din textele legale evocate rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile privind executarea contractelor de achiziţie publică pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020.

În cauză, Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii recurate conţine menţiunea greşită a dreptului de recurs în termen de 30 de zile, întrucât acţiunea reclamantului a fost introdusă la data de 15 octombrie 2020, dată la care dispoziţiile Legii nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 114/2020, prevedeau că pentru procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative, prin derogare de la dispoziţiile de drept comun, calea de atac este numai apelul.

Prin urmare, calea de atac a recursului formulat de reclamant, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor, prin art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Menţiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ.

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs".

Instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată privind executarea unui contract de achiziţie publică, hotărârea recurată are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod, coroborat cu art. 55 alin. (31) şi art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi împotriva deciziei civile nr. 199/A din 14 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a civilă.

Referitor la cererea intimatei A. S.R.L. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din acelaşi cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile şi în recurs, Înalta Curte constată că intimata a depus la dosarul cauzei dovezi privind cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat în cuantum de 3.000 RON, respectiv factura fiscală nr. x din 31.01.2024 emisă de Cabinet avocat B. şi extrasul emis de C. din 23.02.2024.

În consecinţă, constatând că recurentului i-a fost respinsă calea extraordinară de atac şi în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, aferente acestei etape procesuale, urmează să fie admisă cererea, în sensul obligării recurentului la plata sumei de 3.000 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi împotriva deciziei civile nr. 199/A din 14 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurentul-reclamant să plătească intimatei-pârâte A. S.R.L. suma de 3.000 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.