Corporate share transfer and mortgage contracts annulled, criminal stay overturned, case remanded after appellate review.

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Prin cererea înregistrată la data de 15 septembrie 2020, pe rolul Tribunalului Neamţ, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L., C. S.R.L. şi D., anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 25.03.2019 de Biroul Notarului Public E., pentru imobilul înscris în cartea funciară sub nr. topografic şi cadastral x şi a hotărârii emise în numele societăţii B. S.R.L., privind înlăturarea ori falsa retragere şi cesionare a calităţii reclamantei de asociat şi administrator.

La 18 septembrie 2020 reclamanta a depus cerere adiţională, prin care a solicitat, în temeiul art. 1254 şi art. 1255 C. civ., anularea actelor subsecvente încheiate în temeiul hotărârii A.G.A. B. S.R.L. nr. 10 din 11.05.2018, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 04.09.2017, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12.10.2017, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 05.06.2018, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 06.11.2018 şi contractul de ipotecă autentificat sub nr. x din 25.08.2020.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1254, art. 1255, art. 1246 şi urm., art. 1179 alin. (1) pct. 2 şi 4, art. 1238 şi urm., precum şi art. 1325 C. civ.

La 30 septembrie 2020 reclamanta a depus o nouă cerere adiţională, prin care a arătat că înţelege să solicite anularea şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 05.02.2019, a contractului autentificat sub nr. x din 25 martie 2019, a hotărârii AGA nr. 10 din 11.05.2018, precum şi a contractului de cesiune părţi sociale nr. x din 11.05.2018.

La data de 3 decembrie 2020, reclamantă a depus o nouă cerere adiţională, prin care a arătat că solicită şi constatarea nulităţii absolute a hotărârilor AGA nr. 2 din 31.08.2017, nr. 9 şi nr. 10 din 11.05.2018, precum şi a contractului autenficat sub nr. x din 05.02.2019 de BNP F., a contractului autentificat sub nr. x din 04.09.2017 de BNP G., a contractului autentificat sub nr. x din 05.06.2018 de BNP H., a contractului autentificat sub nr. x din 06.11.2018 de BNP H., a contractului autentificat sub nr. x din 25.03.2019 de BNP E., a contractului a autentificat sub nr. x din 12.10.2017 de BNP I. şi a contractului de ipotecă autentificat sub nr. x din 25.08.2020 de BNP J..

Pârâta S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia lipsei de interes în formularea cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâta K. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâta L. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în privinţa capetelor de cerere având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare nr. x/05.06.2018 şi a contractului de ipotecă nr. x/25.08.2020, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

De asemenea, pârâta L. S.A. a formulat o cerere de chemare în garanţie a pârâtei M., prin care a solicitat ca în măsura în care cererea de chemare în judecată ar fi admisă, iar dreptul de ipotecă al băncii izvorât din contractul de ipotecă imobiliară nr. x din 25.08.2020 ar fi desfiinţat, să oblige chemata în garanţie: (i) fie să plătească suma de 400.000 RON, precum şi dobânzile, comisioanele şi celelalte costuri aferente contractului de credit nr. x din 24.08.2020, încheiat între L. şi N.; (ii) fie să constituie o ipotecă în aceiaşi termeni şi condiţii asupra altui imobil având o valoare cel puţin egală cu valoarea de circulaţie a imobilului din contractul de ipotecă la data înlocuirii garanţiei.

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 72 şi urm., art. 194 C. proc. civ., art. 1461 alin. (1) şi art. 1462 alin. (1) C. civ.

Totodată, pârâta L. S.A. a formulat o cerere de chemare în garanţie prin mijlocirea acţiunii oblice, în contradictoriu cu M. şi B. S.R.L., prin care a solicitat ca în măsura în care cererea de chemare în judecată ar fi admisă, iar contractul de vânzare nr. x din 05.06.2018 ar fi desfiinţat, să oblige pârâta B. S.R.L. la plata către reclamanta M. a sumei de 393.125 RON cu titlu de restituire a prestaţiilor, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la restituirea efectivă a sumei.

În drept, pârâta a invocat prevederile art. 72 şi urm. şi art. 194 C. proc. civ., art. 1254 alin. (3), art. 1535, art. 1560, art. 1639 şi urm. C. civ., precum şi art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

La data de 12 ianuarie 2021 reclamanta, conform dispoziţiei din încheierea de şedinţa din 11.12.2020, a indicat obiectul şi cadrul procesual al prezentei acţiuni, în privinţa fiecărei hotărâri a adunării generale şi a fiecărui contract.

Prin cererea din 28.01.2021 reclamanta A. a arătat că în cauza penală nr. 4045/P/2020, aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, s-a dispus începerea urmăririi penale şi a solicitat suspendarea cauzei.

Pârâtul O. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.04.2021, instanţa a constatat că acţiunea reclamantei este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

Prin încheierile de şedinţă din datele de 15.06.2021 şi 05.10.2021 au fost încuviinţate în principiu cererile de chemare în garanţie formulate de pârâta L. S.A. în contradictoriu cu pârâtele M. şi B. S.R.L.

De asemenea, prin ultima încheiere a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect excepţia netimbrării acţiunii, invocată de pârâţi, precum şi excepţia nulităţii pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant semnatarului cererii şi s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea hotărârilor A.G.A. nr. 2/31.08.2017, nr. 9/11.05.2018 şi nr. 10/11.05.2018, fiind format dosarul nr. x/2021, în care s-a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 02.02.2022 instanţa a respins ca neîntemeiate atât cererea de încetare a acţiunii formulată de pârâţi în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei asupra societăţii B. S.R.L., cât şi cererile de suspendare a cauzei, formulate în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 04.04.2022 instanţa a respins ca inadmisibilă cererea suspendare a judecăţii cauzei reiterată de reclamantă, întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., şi ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii, lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, invocate de pârâţi.

Prin sentinţa civilă nr. 459/C/din23.06.2022, îndreptată prin încheierea din 22.11.2022, Tribunalul Neamţ a respins excepţiile netimbrării, lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes, reiterate de pârâta C. S.R.L., pentru autoritate de lucru judecat, a respins toate capetele de cerere formulate de reclamantă ca neîntemeiate şi cererile de chemare în garanţie formulate de pârâta L. S.A. în contradictoriu cu pârâţii M. şi B. S.R.L., ca fiind rămase fără obiect, fiind obligată reclamanta la plata către pârâtul O. a sumei de 2.000 RON, către pârâta K. a sumei de 2.500 RON, către pârâta C. S.R.L. a sumei de 3.000 RON şi către pârâta L. S.A. a sumei de 27.467,43 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Împotriva acestei hotărâri, precum şi împotriva încheierilor de şedinţă din 02.02.2022 şi 04.04.2022, reclamanta A. a declarat apel principal.

De asemenea, pârâta L. S.A. a formulat apel provocat împotriva sentinţei şi apel incident împotriva aceleiaşi hotărâri şi a încheierilor din datele de 20.04.2021, 05.10.2021, 02.02.2022 şi 04.04.2022.

Prin decizia civilă nr. 155/2023 din 23 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia a VII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile atacate şi a încheierilor de şedinţă din data de 02.02.2022 şi 04.04.2022, pronunţate de Tribunalul Neamţ şi a fost schimbată în parte încheierea din data de 02.02.2022, în sensul că, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecarea cauzei până la soluţionarea dosarelor penale nr. x/2022 şi nr. y/2023, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii apelate.

A fost anulată în parte procedura urmată în faţa primei instanţe, şi anume toate actele de procedură ulterioare datei de 02.02.2022, inclusiv încheierea din 04.04.2022 şi sentinţa civilă nr. 459/C din 23.06.2022.

A fost respins apelul provocat declarat de pârâta L. S.A. ca lipsit de interes şi apelul incident declarat de aceeaşi parte împotriva încheierii din 04.04.2022 şi a sentinţei civile nr. 459/C din 23.06.2022 ca rămas fără obiect.

A fost respins apelul incident declarat de pârâta L. S.A. împotriva încheierilor din 20.04.2021, 05.10.2021 şi 02.02.2022, ca nefondat.

A fost reţinută cauza spre judecare, constatându-se suspendată judecata până la soluţionarea dosarelor penale nr. x/2022 şi nr. y/2023, aflate pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ.

Calea de atac exercitată în cauză

La data de 27 iulie 2023 s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, recursurile declarate de pârâta L. S.A. împotriva încheierii din 9 mai 2023 şi a deciziei civile nr. 155/2023 din 23 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bacău – secţia a VII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de pârâţii M., K. şi O., împotriva aceleiaşi decizii.

Recurenta pârâtă L. S.A a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel în vederea reluării judecăţii, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 din C. proc. civ.

În motivare, s-a arătat că în cauză nu este incidentă cauza de scutire de la plata taxei judiciare de timbru prevăzut de art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G nr. 80/2013, contrar celor reţinute de instanţa de apel, întrucât cererile de anulare a contractelor încheiate de societate nu pot fi calificate drept acţiuni civile în procesul penal, exercitate în faţa instanţei civile, conform art. 27 alin. (1) C. proc. pen., nefiind în legătură cauzală directă cu actul de cesiune a părţilor sociale.

Ca atare, recurenta apreciază că se impune a se face aplicarea dispoziţiilor art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în sensul de a se da în debit intimata reclamantă cu taxa judiciară de timbru datorată în primă instanţă şi pentru soluţionarea apelului împotriva încheierii din 02.02.2022, precum şi a dispoziţiilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ., în sensul de a se trasa în sarcina instanţei de apel obligaţia de a stabili taxa judiciară de timbru datorată de reclamantă pentru soluţionarea apelului declarat împotriva încheierii din 04.04.2022 şi a sentinţei primei instanţe.

Referitor la soluţia asupra încheierii din 02.02.2022, recurenta pârâtă apreciază că este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 414 C. proc. civ., întrucât calea de atac ce putea fi formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare, în opinia părţii, era recursul în termen de 30 de zile de la comunicare, şi nu apelul odată cu fondul.

Prin urmare, nefiind respectat termenul menţionat, se arată că decizia din apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierii din 02.02.2022.

În ce priveşte soluţia de suspendare a judecăţii, recurenta pârâtă arată, pe de-o parte, că instanţa de apel s-a întemeiat pe un înscris care nu exista la momentul la care a rămas în pronunţare asupra apelului, cu încălcarea dreptului la apărare al părţilor, iar pe de altă parte, că stabilirea existenţei unei fapte de natură penală în dosarele penale nu are o înrâurire hotărâtoare asupra prezentului dosar, faţă de modalitatea în care asociaţii puteau administra societatea B. S.R.L. şi de împrejurarea că actele ce se solicită a fi anulate în cauză nu reprezintă acte subsecvente în raport cu actul de cesiune părţi sociale, ci acte distincte şi independente.

În sfârşit, recurenta pârâtă a criticat soluţia din apel, considerând că a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 480 C. proc. civ., întrucât nu exista niciun temei legal pentru anularea actelor de procedură ulterioare încheierii din 02.02.2022, în condiţiile în care apelurile împotriva acestora nu au fost analizate, iar încheierea din 02.02.2022 nu a fost anulată, ci schimbată în parte.

Recurenta pârâtă M. a solicitat admiterea recursului şi, rejudecând, respingerea apelului declarat de reclamantă, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivare, s-a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 31/1990, respectiv art. 55, art. 70, art. 701 şi art. 75.

Astfel, recurenta arată că instanţa de apel a considerat în mod greşit că există legătură directă între infracţiunile pentru care este urmărit D. şi contractele încheiate de societatea B. S.R.L. cu partea, în condiţiile în care persoana care a semnat actele în numele societăţii avea puterea de a o reprezenta în raporturile cu terţii, conform menţiunilor din registrul comerţului.

Prin urmare, anularea hotărârilor adunării generale nu are relevanţă asupra contractelor încheiate, atâta timp cât pentru perfectarea acestora era suficient consimţământul exprimat de administratorul statutar.

Recurenta pârâtă K. a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanţa de apel, în vederea disjungerii capătului de cerere formulat în contradictoriu cu această parte, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivare, s-a arătat că solicitarea reclamantei de anulare a contractelor de vânzare cumpărare nr. x/04.09.2017, încheiat de B. S.R.L. şi O., şi nr. 1538/12.10.2017, încheiat de O. şi recurentă, s-a întemeiat pe caracterul subsecvent al acestora, în raport cu Hotărârea AGA nr. 2/31.08.2017, pretins falsificată de numitul D..

Cu toate acestea, în dosarele penale nr. x/2022 şi nr. y/2023, s-a reţinut în mod definitiv, pe baza raportului de expertiză criminalistică efectuat, că semnătura de pe Hotărârea AGA nr. 2/31.08.2017 aparţine reclamantei înseşi.

În aceste condiţii, recurenta apreciază că instanţa de apel trebuia să disjungă şi să judece apelul ce o privea.

Totodată, recurenta a invocat încălcarea de către instanţa de apel a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, prin nepunerea în discuţia părţilor a rechizitoriilor din 31.01.2022 şi 15.05.2023 şi pronunţarea deciziei pe baza acestora.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta pârâtă a invocat caracterul contradictoriu al considerentelor, respectiv faptul că, pe de-o parte s-a menţionat soluţia clasării cauzei pentru fapta de falsificare a semnăturii aplicate pe Hotărârea AGA nr. 2/31.08.2017, iar pe de altă parte s-a apreciat că există legătură directă cu actele juridice a căror anulare se solicită în dosarul pendinte.

Recurentul pârât P. a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea deciziei recurate şi, în rejudecare, respingerea apelului declarat de reclamantă, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivare, recurentul pârât a susţinut, cu referire la contractul de vânzare cumpărare nr. x/04.09.2017, că instanţa de apel a apreciat în mod greşit că ar putea exista o legătură cauzală între constatarea vinovăţiei numitului D. în legătură cu hotărârile adunărilor generale şi existenţa unui viciu de legalitate în privinţa contractului, faţă de dispoziţiile art. 701 C. proc. civ.

În plus, recurentul pârât a făcut referire la soluţia de clasare dispusă cu privire la fapta numitului D., de falsificare a semnăturii aplicate pe Hotărârea AGA nr. 2/31.08.2017.

Apărările formulate în cauză

La data de 12.09.2023 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, întâmpinarea formulată de intimata pârâtă C. S.R.L., iar la data de 27.09.2023, întâmpinările formulate de intimata reclamantă la recursurile declarate în cauză.

La data de 27.02.2024 s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, notele scrise formulate de intimata reclamantă, prin care s-a învederat soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2022, reunit cu dosarul nr. x/2023.

Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursurilor, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 21 noiembrie 2023 s-a fixat termen la data de 29.02.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

Înalta Curte, analizând recursurile în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acestea sunt fondate, pentru considerentele ce succed.

Prealabil, Înalta Curte constată că instanţele au rămas învestite în prezentul dosar, în urma disjungerii dispuse de prima instanţă la 15.10.2021, cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 1254 şi art. 1255 C. civ., prin care reclamanta A. a solicitat constatarea nulităţii contractelor de vânzare cumpărare încheiate între societatea B. S.R.L., prin administrator D., în calitate de administrator şi asociat unic, şi diverşi cumpărători, cu privire la bunuri din patrimoniul societăţii.

În esenţă, reclamanta a susţinut că se impune anularea contractelor de vânzare cumpărare, întrucât au natura unor acte subsecvente în raport cu Hotărârea AGA nr. 10/09.05.2018, Hotărârea AGA nr. 2/31.08.2017 şi contractul de cesiune părţi sociale nr. x/09.05.2018, întocmite în fals de numitul D., prin care acesta din urmă a dobândit părţile sociale din capitalul social al societăţii B. S.R.L., deţinute de reclamantă.

În paralel, în faţa organelor judiciare s-a derulat o procedură de urmărire penală faţă de numitul D., în cadrul dosarelor nr. x/2020 şi nr. y/2022, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în declaraţii, folosirea de către reprezentantul legal al societăţii cu rea-credinţă a bunurilor de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, fals material în înscrisuri oficiale şi transmiterea fictivă a părţilor sociale ori acţiunilor deţinute într-o societate comercială, în scopul săvârşirii unei infracţiuni.

Reţinând că infracţiunile pentru care este urmărit numitul D. în cadrul dosarelor penale menţionate sunt în legătură directă cu actele juridice a căror anulare se solicită în prezentul dosar, instanţa de apel a considerat că dezlegarea pricinii depinde de soluţia ce urmează a fi pronunţată în procesul penal, motiv pentru care a admis apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii prin care prima instanţă respinsese cererea de suspendare a judecăţii, din 02.02.2022, dispunând schimbarea acesteia, în sensul suspendării judecăţii, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarelor nr. x/2022 şi nr. y/2023 aflate pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ şi anularea tuturor actelor de procedură ulterioare încheierii respective.

Prin recursurile declarate, pârâţii L. S.A., M., K. şi O. au criticat soluţia instanţei de apel, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.

Suplimentar, pârâta L. S.A. a criticat şi soluţia instanţei de apel asupra apelului incident ce privea încheierea din 20.04.2021, referitoare la timbraj.

Verificând cu prioritate criticile recurentei pârâte L. S.A. referitoare la caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate.

Astfel, recurenta pârâtă susţine că instanţa de apel trebuia să cenzureze soluţia primei instanţe, de respingere a excepţiei netimbrării cererii, şi să stabilească în sarcina reclamantei taxa judiciară de timbru datorată pentru soluţionarea căii de atac, în cauză nefiind incident cazul de scutire prevăzut de art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

Referitor la această critică, Înalta Curte observă că, într-adevăr, dispoziţiile art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 permit instanţei învestite cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare, care constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, să dispună obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.

Cu toate acestea, o astfel de posibilitate nu mai există în situaţia în care, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, în condiţiile art. 39 din acelaşi act normativ, care a fost admisă.

Argumentul în acest sens este dat de faptul că, potrivit art. 39 alin. (2) din ordonanţă, încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare este definitivă, astfel încât chestiunea tranşată prin aceasta nu mai poate fi repusă în discuţie, în caz contrar fiind afectat principiul securităţii raporturilor juridice.

În cauză, prin încheierea din 20.04.2023, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2020, s-a constatat că apelanta reclamantă nu datorează taxă judiciară de timbru pentru soluţionarea apelului, întrucât sunt incidente prevederile art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

Faţă de soluţia pronunţată asupra cererii de reexaminare şi de cazul de scutire reţinut, care nu priveşte exclusiv calea de atac, ci însăşi cererea de chemare în judecată, instanţa învestită cu soluţionarea apelului nu mai era îndreptăţită să facă aplicarea dispoziţiilor art. 38 din ordonanţă şi nici să stabilească o taxă judiciară de timbru pentru soluţionarea apelului declarat de reclamantă.

Referitor la criticile recurentei pârâte L. S.A., subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ., prin care se susţine nelegalitatea şi tardivitatea căii de atac formulate de reclamantă împotriva încheierii din 02.02.2022, prin care prima instanţă a respins cererea de suspendare a judecăţii, Înalta Curte constată că nu sunt fondate.

În esenţă, recurenta pârâtă susţine că încheierea prin care prima instanţă a respins cererea de suspendare întemeiată pe art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., era supusă recursului în termen de 30 de zile de la comunicare, şi nu apelului odată cu fondul.

Nefiind exercitată calea de atac prevăzută de lege în termenul menţionat, soluţia asupra suspendării a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât, în opinia părţii, nu mai putea fi cenzurată.

Contrar celor susţinute de recurentă, Înalta Curte arată că regimul juridic al încheierii prin care se respinge cererea de suspendare a judecăţii este guvernat de regula instituită prin art. 466 alin. (4) C. proc. civ., în aplicarea principiului accesorium sequitur principale, în sensul că, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.

Astfel, spre deosebire de încheierea prin care se dispune suspendarea judecăţii ori se respinge cererea de repunere a cauzei pe rol, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, conform art. 414 C. proc. civ., încheierea prin care se respinge cererea de suspendare poate fi atacată numai odată cu fondul şi doar în situaţia în care hotărârea prin care instanţa se dezînvesteşte este susceptibilă de vreo cale de atac.

Întrucât derogă de la regula instituită prin art. 466 alin. (4) C. proc. civ. în privinţa încheierilor premergătoare, atât sub aspectul căii de atac care poate fi exercitată, şi anume recursul la instanţa superioară, cât şi sub aspectul termenului de exercitare a recursului, respectiv cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, art. 414 C. proc. civ. trebuie supus unei interpretări literale, neputând fi extins şi asupra încheierilor prin care se respinge cererea de suspendare.

Această interpretare a normelor procedurale enunţate este, de altfel, reţinută şi în cuprinsul considerentelor Deciziei RIL nr. 2/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, date în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 414 alin. (1) teza I C. proc. civ.. (a se vedea, în acest sens, paragraful 46 din decizie)

Prin urmare, soluţionând apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii din 02.02.2022, prin care prima instanţă a respins cererea de suspendare a judecăţii, nu au fost nesocotite dispoziţiile art. 414 şi art. 485 C. proc. civ. şi nici cele referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Critica recurentei pârâte L. S.A., care se regăseşte şi în recursul declarat de pârâta K., prin care se invocă încălcarea de către instanţa de apel a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare al părţilor, prin nepunerea în discuţia părţilor a rechizitoriilor emise în dosarele de urmărire penală nr. 4045/P/2020 şi nr. 467/P/2022, este întemeiată în parte.

Astfel, se constată că instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia dată în cauză pe conţinutul rechizitoriilor emise în dosarele de urmărire penală menţionate.

Dacă în privinţa rechizitoriului emis în dosarul nr. x/2020, la 31.01.2022, se constată că se afla depus la dosarul primei instanţe (167 şi urm. vol. III), cel din dosarul nr. x/2022 nu se regăseşte în dosarul de apel şi nu a fost pus în discuţia părţilor, fiind emis ulterior termenului la care au avut loc dezbaterile asupra apelului, şi anume la 15.05.2023.

Procedând în acest mod, instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii, consacrat prin art. 14 C. proc. civ., care impune ca orice aspect privitor la litigiu să fie pus în discuţia părţilor, iar actele de procedură şi înscrisurile să fie comunicate între acestea, în condiţiile legii, astfel încât să aibă posibilitatea de a-şi exprima opinia în legătură cu problemele de drept sau de fapt aflate în dezbatere.

Ca atare, Înalta Curte găseşte întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind vorba despre încălcarea unor norme de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În acelaşi timp, se constată caracterul întemeiat al criticilor subsumate art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce privesc soluţia instanţei de apel asupra apelului principal îndreptat împotriva încheierii din 02.02.2022, prin care se susţine de către toţi recurenţii pârâţi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, cazul de suspendare facultativă reglementat prin dispoziţiile menţionate are în vedere ipoteza în care judecata cauzei depinde de stabilirea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, fiind necesar să se fi declanşat urmărirea penală în legătură cu infracţiunea respectivă.

Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu are loc in abstracto¸ ci prin raportare la obiectul şi cauza pretenţiilor deduse judecăţii în faţa instanţei chemate să aprecieze asupra incidenţei cazului de suspendare, la apărările formulate de către pârâţi, la probatoriul administrat, respectiv la infracţiunile care fac obiectul urmăririi penale, pentru a se stabili în ce măsură existenţa sau inexistenţa acestora ar putea să influenţeze soluţia în pricina civilă.

În cazul de faţă, se constată că în cadrul dosarelor nr. x/2020 şi nr. y/2022, s-au efectuat cercetări cu privire la săvârşirea de către numitul D., care nu este parte în prezentul dosar, a unor infracţiuni care nu privesc actele juridice ce constituie obiectul cererii de chemare în judecată, în privinţa căror reclamanta susţine că ar fi incidente dispoziţiile art. 1254 alin. (2) C. civ., în timp ce pârâţii contestă această susţinere, întemeindu-se pe regulile privind administrarea societăţii B. S.R.L.

În această situaţie concretă, Înalta Curte apreciază că nu erau îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în sensul că existenţa infracţiunilor care au făcut obiectul urmăririi penale nu are o înrâurire hotărâtoare asupra ce urmează să se dea, concluzia contrară a instanţei de apel fiind dată cu aplicarea greşită a acestor prevederi legale, ceea ce atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Această statuare, precum şi dispoziţiile art. 179 alin. (3) C. proc. civ., referitoare la efectele nulităţii unui act de procedură asupra actelor de procedură ulterioare, fac superfluă analiza celorlalte argumente expuse de recurenţii pârâţi în susţinerea motivelor de recurs invocate împotriva deciziei atacate, dar şi a motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurenta K. cu privire la decizia din apel.

Reţinând, aşadar, incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 şi 497 din acelaşi cod, va admite recursurile, va casa încheierea şi decizia recurate şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, care va proceda la rejudecarea apelului principal, a celui incident şi a celui provocat, cu luarea în considerare a aspectelor dezlegate prin prezenta decizie, precum şi a soluţiilor care au intrat în puterea lucrului judecat prin nerecurare.

Văzând că nu se pune problema acordării cheltuielilor de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâta L. S.A. împotriva încheierii din 9 mai 2023 şi a deciziei civile nr. 155/2023 din 23 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bacău – secţia a VII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de pârâţii M., K. şi O., împotriva aceleiaşi decizii.

Casează încheierea şi decizia recurate şi trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.