Labor allowance recalculation against court employer: mandatory jurisdictional shift under Art. 127 Code of Civil Procedure for impartiality

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 aprilie 2023 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, sub nr. x/2023, reclamanţii A., merceolog, B., muncitor, şi C., muncitor, toţi desfăşurând activitate în cadrul Tribunalului Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Dâmboviţa, Curtea de Apel Ploieşti şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să recalculeze indemnizaţia pentru concediul de odihna pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată şi în continuare, pentru viitor, cu luarea în calcul a indemnizaţiei de hrană, să plătească reclamanţilor diferenţele dintre sumele de bani reprezentând indemnizaţia de concediu încasată si cea cuvenita după recalcularea prin includerea în calculul indemnizaţiei de concediu a indemnizaţiei de hrană, sumele să fie actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare, de la data scadenţei drepturilor salariale şi până la data plăţii integrale a sumelor datorate.

La termenul de la 8 iunie 2023, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 1222 din aceeaşi dată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

În esenţă, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că reclamanţii au învestit instanţa cu soluţionarea unui conflict de muncă, aceştia având calitatea de angajaţi ai Tribunalului Dâmboviţa, care are calitatea de pârât. Faţă de dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., s-a constatat că instanţa competentă este Tribunalul Argeş, aflată în raza Curţii de Apel Piteşti, învecinată Curţii de Apel Ploieşti, din a cărei circumscripţie teritorială face parte Tribunalul Dâmboviţa.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Argeş – secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La termenul de la 29 noiembrie 2023, Tribunalul Argeş – secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 4647 din aceeaşi dată, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către instanţa supremă, în vederea soluţionării acestuia, şi a suspendat judecata cauzei.

În esenţă, Tribunalul Argeş a reţinut că reclamanţii, care îşi desfăşoară activitatea ca muncitori şi respectiv, merceolog, în cadrul Tribunalului Dâmboviţa au solicitat obligarea pârâţilor Tribunalul Dâmboviţa şi Curtea de Apel Ploieşti la recalcularea indemnizaţiei pentru concediul de odihna pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată şi în continuare, pentru viitor. A mai reţinut că incidenţa art. 127 C. proc. civ. se rezumă la calitatea de pârât a instanţei de judecată, care nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale. Faţă de dispoziţiile art. 269 Codul muncii şi în absenţa invocării excepţiei necompetenţei de către Tribunalul Dâmboviţa, instanţa a apreciat că aceasta nu putea fi invocată din oficiu şi că alegerea de competenţă a reclamanţilor are prioritate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă şi Tribunalul Argeş – secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu judecarea unui litigiu de muncă, având ca obiect drepturi băneşti de natură salarială, solicitate de reclamanţi, angajaţi ai Tribunalului Dâmboviţa, care este instanţa iniţial sesizată cu soluţionarea cauzei şi deţine şi calitatea de pârât.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., dispoziţii legale care reglementează competenţa facultativă de soluţionare a litigiilor în care părţile sunt judecători sau instanţe de judecată, fie că au calitatea de reclamanţi sau de pârâţi.

În conformitate cu aceste dispoziţii legale, în cazul cererii introduse împotriva unui judecător şi care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau împotriva unei instanţe de judecată, competenţa de soluţionare aparţine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Astfel cum a statuat Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, competenţa facultativă are caracter de noutate în legislaţia procesual civilă, neregăsindu-se în C. proc. civ. din 1865. Prin reglementarea acesteia s-a urmărit crearea unui mecanism mai simplu, mai eficient şi mai energic decât cel al strămutării procesului civil (la care se putea apela în temeiul vechii reglementări), legea creând un drept al părţii de a proceda la alegerea unei alte instanţe pentru soluţionarea cauzei, fără să mai fie necesară sesizarea unei instanţe superioare spre a se pronunţa asupra cererii de strămutare. Prevederile art. 127 C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparţialitate şi de obiectivitate necesar soluţionării cauzelor în conformitate cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul părţii la "o instanţă independentă şi imparţială".

Prin dispozitivul aceleiaşi decizii a Curţii Constituţionale s-a stabilit că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, soluţie care a fost reflectată în alin. (2)1 al art. 127 din acelaşi cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

În prezenta cauză, în calitate de pârât a fost chemat Tribunalul Dâmboviţa, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, astfel că instanţa competentă să judece cauza se stabileşte în raport de noţiunea extinsă pe care Curtea Constituţională a dat-o sintagmei de judecător din art. 127 C. proc. civ., incluzând şi instanţa de judecată, în scopul asigurării imparţialităţii obiective.

În temeiul textelor de lege mai sus menţionate, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Argeş, instanţă judecătorească de acelaşi grad cu Tribunalul Dâmboviţa şi care se află în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, învecinată Curţii de Apel Ploieşti.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2024.