Competence of appellate specialized sections: derivative jurisdiction principle bars re-evaluation of material competence at cassation when appeal was heard by specialized section

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 29 mai 2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata prejudiciului, evaluat provizoriu la suma de 10.000 RON, rezultat în urma incendiului ce a avut loc la imobilul proprietatea reclamantului.

Prin sentinţa civilă nr. 4278 din 28 septembrie 2021, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A. şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 46.315 RON, împreună cu dobânda legală calculată asupra acestei sume începând cu 29 mai 2017 şi până la achitarea efectivă. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 5.994 RON.

Împotriva sentinţei a formulat apel pârâta, iar prin decizia civilă nr. 851/A/2022 din 6 octombrie 2022, Tribunalul Vâlcea – secţia I Civilă a respins apelul şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a formulat recurs împotriva deciziei tribunalului, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

La termenul de la 4 septembrie 2023, Curtea de Apel Piteşti – secţia I Civilă a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale procesuale, pe care a admis-o prin încheierea din 18 septembrie 2023 şi a declinat competenţa soluţionării recursului în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În esenţă, Curtea de Apel Piteşti – secţia I Civilă a reţinut că, faţă de natura litigiului ce are ca obiect "pretenţii", izvorând dintr-un contract încheiat între profesionişti, şi faţă de prevederile Hotărârii nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, competenţa aparţine secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017*.

La termenul de la 22 noiembrie 2023, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă materială procesuală a secţiei în soluţionarea recursului, pe care a admis-o prin încheierea din aceeaşi dată, a declinat competenţa materială de soluţionare a recursului în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă pentru soluţionarea acestuia.

În esenţă, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a constatat că apelul declarat împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost soluţionat de secţia I Civilă a Tribunalului Vâlcea. Faţă de dispoziţiile art. 96 pct. 3 C. proc. civ. şi de statuările din Decizia nr. 4/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, instanţa a reţinut că Tribunalul Vâlcea este instanţa de apel ce are structuri specializate (secţii), iar instanţa superioară este Curtea de Apel Piteşti, ca instanţă de recurs, secţia corespunzătoare fiind secţia I Civilă, singura competentă material procesual să soluţioneze calea de atac exercitată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia I Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că că cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, respectiv secţia I Civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Piteşti, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o acţiune în pretenţii prin care urmează a se stabili contravaloarea prejudiciului suferit de reclamant ca urmare a incendiului survenit şi a fi obligată pârâta societatea de asigurare la plata acestuia.

Cererea de chemare în judecată a fost soluţionată în primă instanţă de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, iar apelul declarat de pârâtă a fost soluţionat de Tribunalul Vâlcea – secţia I Civilă.

Recursul declarat împotriva acestei decizii a fost înregistrat iniţial pe rolul Curţii de Apel Piteşti – secţia I Civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 2 C. proc. civ., în cazul hotărârilor pronunţate în primă instanţă de judecătorie, competenţa funcţională de soluţionare a apelului revine tribunalului. Conform prevederilor art. 96 pct. 3 din acelaşi cod, curţile de apel soluţionează recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

Înalta Curte, plecând de la statuările cuprinse în Decizia nr. 17/2018, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în sensul că invocarea excepţiei de necompetenţă materială procesuală de soluţionare a cauzei nu mai este posibilă ulterior primului termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, a analizat recursul în interesul legii promovat de Curtea de Apel Galaţi cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 4/2023, Înalta Curte a stabilit astfel: "competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac."

În considerentele aceleiaşi decizii s-a reţinut "competenţa instanţei de apel ori de recurs este una derivată din competenţa primei instanţe sau, după caz, a instanţei de apel care a judecat efectiv procesul." În dezvoltarea acestui raţionament, instanţa supremă a statuat că în ipoteză învestirii instanţei de control judiciar "cu soluţionarea căii de atac promovate împotriva unei hotărâri a unei instanţe de fond specializate, verificările asupra competenţei materiale procesuale se definitivează cel mai târziu la primul termen de judecată în faţa acestei instanţe, când părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, astfel că rezultatul lor se va opune inclusiv instanţei de control judiciar."

În speţă, Curtea de Apel Piteşti – secţia I Civilă este instanţa de control judiciar învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei instanţei de apel care a judecat în formaţiune specializată.

Astfel, în stadiul procesual al apelului, dosarul a fost soluţionat de secţia I Civilă a Tribunalului Vâlcea, fără a se ridica problema unei eventuale necompetenţe şi declinări în favoarea secţiei a II-a Civile. În acord cu deciziile de unificare a practicii menţionate mai sus, competenţa materială procesuală a instanţei de apel se păstrează, în mod corespunzător, în calea de atac.

Instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Piteşti – secţia I Civilă nu mai poate verifica propria competenţă materială procesuală prin raportare la "natura, obiectul sau valoarea pretenţiei deduse judecăţii", în condiţiile în care aceste elemente au fost deja evaluate la stabilirea competenţei materiale procesuale a instanţei de fond prin raportare la obiectul învestirii acesteia."

Numai în situaţia în care instanţa de apel nu ar fi fost organizată în structuri specializate (secţii/completuri), "instanţa de control judiciar specializată, cu ocazia verificărilor privind propria competenţă materială procesuală, va avea în vedere obiectul şi natura pricinii (…)".

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia I Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia I Civilă.

Definitivă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2024.