Territorial jurisdiction for clerk's labor dispute: Art. 127 CPC application to prosecutor's office auxiliary staff over domicile rule

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 octombrie 2022 pe rolul Tribunalului Argeş, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea acestora la recalcularea salariului de bază şi a celorlalte drepturi băneşti aferente, cu luarea în considerare a diferenţelor de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile personalului auxiliar de specialitate din cadrul DNA şi DIICOT, prin valorificarea majorării de 10% prevăzută de art. 17 alin. (5) din Anexa V, Capitolul VIII, Secţiunea 4 din Legea nr. 153/2017, începând cu luna decembrie 2017 si până la 31 iulie 2020, diferenţe actualizate la zi cu indicele de inflatie şi dobânda legală.

La termenul de la 30 martie 2023, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 1857 din aceeaşi dată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

În esenţă, Tribunalul Argeş a reţinut că reclamantul a fost grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti şi are domiciliul în judeţul Olt. A mai reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. şi că, faţă de prevederile art. 269 Codul muncii, instanţa competentă este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Olt.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Olt – secţia I Civilă.

La termenul de la 6 decembrie 2023, Tribunalul Olt, secţia I civilă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale pe care a admis-o prin sentinţa nr. 579 din aceeaşi dată, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către instanţa supremă, în vederea soluţionării acestuia şi a suspendat judecata cauzei.

În esenţă, Tribunalul Olt a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale şi că a fost numit în funcţia de grefier şef secţie judiciară la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, pe o perioadă de 5 ani, începând cu 1 august 2020. Faţă de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi statuările din Decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a considerat că prevederile ce reglementează competenţa alternativă se aplică şi în cazul grefierilor ce funcţionează în cadrul unei unităţi de parchet arondată instanţei competentă să soluţioneze cauza în stadiul procesual al fondului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Olt, secţia I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere prin care reclamantul solicită acordarea de drepturi băneşti rezultate din valorificarea majorării de 10% prevăzută de art. 17 alin. (5) din Anexa V, Capitolul VIII, Secţiunea 4 din Legea nr. 153/2017, începând cu luna decembrie 2017 si până la 31 iulie 2020. Mai reţine că reclamantul solicită aceste drepturi pentru perioada în care a deţinut funcţia de grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, că în prezent deţine funcţia de grefier şef secţie judiciară la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi că are domiciliul în judeţul Olt.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa supremă constată că litigiul de faţă este un litigiu de muncă, iar potrivit art. 269 Codul muncii, tribunalul competent să soluţioneze astfel de litigii ar fi cel de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Olt, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Craiova.

Pentru a stabili instanţa competentă din punct de vedere teritorial, vor fi avute în vedere calitatea şi locul de muncă actual al reclamantului, respectiv grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea". Alin. 3 al aceluiaşi articol extinde aplicabilitatea acestei norme şi în cazul grefierilor.

În acest sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii în considerentele Deciziei nr. 7/2016 arătând că "Art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti." În considerentele acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că sintagma "se aplică în mod corespunzător", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. "trebuie înţeleasă ca referindu-se la desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la alin. (1), indiferent dacă este vorba despre un procuror sau un grefier."

Pentru aceste considerente, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Argeş, instanţă judecătorească de acelaşi grad cu Tribunalul Olt şi care se află în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, învecinată Curţii de Apel Craiova.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2024.