Negative jurisdictional conflict resolved in favor of Bucharest Tribunal in prosecutors' wage discrimination suit.

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 19.01.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării - în calitate de expert, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015, a O.U.G. nr. 20/2016 şi a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, începând cu datele expuse prin cererea de chemare în judecată şi până la încetarea raporturilor de muncă şi încetarea stării de discriminare, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A.

şi D.I.I.C.O.T. conform O.U.G. nr. 27/2006); repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentate de diferenţa salarială rezultată din noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu datele expuse şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective, începând cu data de: 01.04.2021 pentru reclamantul A., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea; 16.04.2019 pentru reclamanta B., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea; 12.10.2020 pentru reclamantul I., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea; 26.04.2021 pentru reclamantul D., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea; 15.01.2022 pentru reclamantul E., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov; 05.05.2022 pentru reclamantul F., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea şi pentru perioada 01.01.2021 - 04.05.2022, în care a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil; 05.05.2022 pentru reclamantul G., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea şi pentru perioada 01.01.2021 - 04.05.2022, în care a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria; 05.05.2022 pentru reclamantul H., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu şi pentru perioada 01.01.2021 - 04.05.2022, în care a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria.

În drept au invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, Legea nr. 293/2015, Legea nr. 71/2015, art. 253 alin. (1) - (2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul muncii, art. 208, art. 210, art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 2517, art. 2526, art. 1535 şi art. 6 alin. (4) din C. civ., precum şi prevederile art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi cele statuate prin Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la posibilitatea solicitării dobânzii penalizatoare pentru un interval de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată; Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

La termenul din data de 27.04.2023 instanţa a dispus disjungerea cererilor formulate în cauză prin raportare la judeţele de domiciliu ale reclamanţilor, sens în care s-a dispus constituirea a noi dosare, în dosarul nr. x/2023, reclamant fiind D., cu domiciliul în judeţul Iaşi.

Prin sentinţa civilă nr. 2541/2023 din 28 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Iaşi.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că, având în vedere natura juridică a litigiului, respectiv un conflict de drepturi derivate din raporturi individuale de muncă, şi data înregistrării cauzei, respectiv 19.01.2023, dată la care prin Legea nr. 367/2022 a dialogului social fusese deja abrogată Legea nr. 62/2011 care la art. 210 prevedea printre criteriile de stabilire a competenţei teritoriale în conflictele individuale şi locul de muncă, instanţa a considerat ca fiind incidente doar dispoziţiile art. 269 din Codul muncii.

De asemenea, faptul că reclamantul are domiciliul în comuna Valea Seacă - jud. Iaşi, potrivit menţiunilor din cartea de identitate şi că nu s-a făcut dovada reşedinţei sale în Bucureşti la momentul introducerii acţiunii, instanţa a apreciat că reclamantul a introdus acţiunea la o instanţă necompetentă teritorial, motiv pentru care s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi – secţia I Civilă sub nr. de dosar x/2023, care prin sentinţa civilă nr. 2338/2023 pronunţată 28 noiembrie 2023 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea judecăţii cauzei, precum şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În pronunţarea acestei sentinţe s-a reţinut că în ipoteza conflictelor individuale de muncă în care o persoană fizică sesizează instanţa, reclamantul are un drept de opţiune numai între tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul – locuinţa statornică a acestuia şi cel în a cărui circumscripţie se află locul său de muncă.

Aşadar, a statuat instanţa că, ceea ce interesează în stabilirea competenţei teritoriale este locul unde reclamantul locuieşte efectiv.

Reţinând că domiciliul efectiv al reclamantului este situat în Municipiul Bucureşti, B-dul x nr. 26-28, astfel cum rezultă din contractul de închiriere încheiat la data de 26.05.2021 depus la dosar, prelungit prin actul adiţional nr. x la acest contract, în care părţile au convenit că termenul de închiriere este de 2 ani, cu începere de la data de 01.06.2022 până la data de 01.06.2024, instanţa a considerat că reclamantul în mod corect a înregistrat acţiunea pe rolul Tribunalului Bucureşti, întrucât locuinţa efectivă se află în Bucureşti până la data de 01.06.2024.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 22 ianuarie 2024.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit între cele două instanţe, Înalta Curte constată că în prezenta cauză Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost învestit cu soluţionarea unui litigiu având ca obiect pretenţii care vizează acordarea unor drepturi salariale pretins cuvenite, context ce vizează existenţa unui litigiu de muncă, cererea de chemare în judecată fiind formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în calitate de procurori la data introducerii acţiunii, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2023.

Acţiunea introductivă prin care reclamanţii, în calitate de procurori, pretind angajatorului drepturile salariale se întemeiază pe aceeaşi cauză juridică, raporturile juridice deduse judecăţii fiind similare, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 59 C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă.

În cauză, se constată că la termenul din 27.04.2023 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus disjungerea cererilor formulate în cauză prin raportare la judeţele de domiciliu ale reclamanţilor, sens în care s-a dispus constituirea a noi dosare, în dosarul nr. x/2023, reclamant fiind D., cu domiciliul în judeţul Iaşi.

În raport cu domiciliul reclamantului, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, declinând soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

În ceea ce îi priveşte pe reclamanţii A., B., F. şi H., Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a soluţionat acţiunea prin sentinţa civilă nr. 5576 din 13.10.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Înalta Curte formulează observaţia că măsura disjungerii raporturilor juridice, ca măsură de administrare judiciară, nu poate avea drept consecinţă pierderea competenţei instanţei iniţial învestite, aceasta rămânând competentă să soluţioneze şi cererea de chemare în judecată disjunsă.

Prin urmare, astfel conturat raportul juridic litigios, Înalta Curte reţine că Tribunalul Bucureşti a fost în mod corect şi legal sesizat de reclamanţi în conformitate cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., motiv pentru care luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, de la soluţionarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării competenţei de soluţionare a cauzei în ceea ce îl priveşte pe reclamantul D., în condiţiile în care nu s-a constatat lipsa coparticipării procesuale.

Faţă de considerentele anterior expuse, în conformitate dispoziţiile art. 135 alin. (4) Cod procedură civilă, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2024.