Conflict of jurisdiction over administrative damages for unconstitutionally modified military pension indexation

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.02.2023 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 17.04.2017 şi Hotărârea de Guvern nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, precum şi obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului de plutonier major deţinut, sume actualizate, după caz, cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin acţiune, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţia României.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 7 alin. (5), art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin sentinţa civilă nr. 131/2023 din 10 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi – secţia I civilă - complet specializat în soluţionarea de litigii de muncă şi asigurări sociale.

În considerentele acestei sentinţe, prima instanţă a reţinut că, în cauză, reclamantul urmăreşte să obţină diferenţa dintre suma de bani încasată cu titlu de pensie şi cea de care ar fi beneficiat prin indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 dacă nu interveneau modificările aduse de către O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, fiind invocată şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

A mai reţinut curtea de apel că modalitatea de indexare şi de actualizare a pensiilor militare de stat este reglementată prin dispoziţiile art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, modificată prin O.U.G. nr. 59/2017.

Astfel, potrivit art. 100 din Legea nr. 223/2015 "jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel", iar conform art. 102 din acelaşi act normativ, "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul".

A concluzionat curtea de apel că, faţă de dispoziţiile legale citate, reiese că legiuitorul a prevăzut competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului la o secţie sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului.

A mai reţinut prima instanţă că, deşi reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocarea acestui text de lege nu este de natură să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ de soluţionare a cauzei, în condiţiile în care ceea ce se pune în discuţie prin acţiunea formulată este modalitatea de indexare şi actualizare a unei pensii militare de stat după modificarea prevederilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 59/2017, în acest sens fiind făcută trimitere la considerentele deciziei nr. 5684 din 10.12.2009, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, prin care s-a reţinut că "intră în sfera de aplicare a art. 9 din Legea nr. 554/2004 numai raporturile de drept administrativ născute în aplicarea ordonanţei de guvern declarate neconstituţionale, raporturi juridice în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică şi care sunt supuse unui regim de drept public".

2. Prin sentinţa civilă nr. 1536/2023 din 18 septembrie 2023, Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă - completul specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale exclusive invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind trimisă cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, sens în care s-a dispus suspendarea judecării dosarului.

În pronunţarea acestei sentinţe, a reţinut tribunalul că temeiul procedural al acţiunii este reprezentat de dispoziţiile art. 9 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul fiind nemulţumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, criticată de acesta ca nefiind constituţională, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Aşadar, în raport cu prevederile invocate prin cererea de chemare în judecată, competenţa funcţională aparţine instanţei de contencios administrativ, deoarece reclamantul nu a formulat o cerere la Casa de pensii sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale de recalculare a pensiei de serviciu şi nu şi-a îndreptat acţiunea împotriva refuzului acestei instituţii de a proceda la recalcularea pensiei în forma reclamată, ci a solicitat acordarea despăgubirilor urmare a vătămării drepturilor şi intereselor sale legitime.

A mai reţinut tribunalul că, în virtutea principiului disponibilităţii, care guvernează procesul civil, instanţele trebuie să ia în considerare calificarea juridică a cererii dată de reclamant, în speţă dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 29 noiembrie 2023.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Normele de competenţă materială sunt stabilite în funcţie de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria cauzelor care se soluţionează de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte constată că prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, criticată de acesta ca nefiind constituţională, motiv pentru care a solicitat obligarea Guvernului României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiilor dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 şi obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute din pensie, cererea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că prin O.U.G. nr. 59/2017, privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, a cărei neconstituţionalitate se invocă, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cum este şi cazul reclamantului, nu schimbă natura litigiului în sensul că acesta aparţine jurisdicţiei asigurărilor sociale, iar competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Iaşi – secţia I Civilă, complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Acţiunea fiind formulată în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, rezultă că litigiul dedus judecăţii are natura unuia de contencios administrativ.

Aşadar, capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat şi restituirea contribuţiilor ce i-au fost reţinute din pensie urmare a ordonanţei de urgenţă criticate pentru neconstituţionalitate, reprezintă un capăt accesoriu de cerere aflat tot în competenţa instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu textul art. 123 C. proc. civ., potrivit căruia: "(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120", situaţie în care nu se încadrează solicitările reclamantului.

Prin urmare, această cerere accesorie se încadrează şi în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care stipulează că "Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative" astfel că, cererea prin care se solicită restituirea contribuţiilor reţinute în baza ordonanţei de guvern criticate pentru neconstituţionalitate, precum şi dobânda legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri.

În ceea ce priveşte instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind un litigiu care priveşte o ordonanţă emisă de Guvernul României, prin urmare un act emis de o autoritate centrală, se soluţionează în primă instanţă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Aşadar, competenţa teritorială revine, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, exclusiv instanţei de la domiciliul reclamantului, respectiv Curţii de Apel Iaşi.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2024.