Territorial jurisdiction for union-led labor claims: competence lies at the federation’s seat, not the individual members’ residence

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 08.12.2022, în dosarul nr. x/2022, astfel cum a fost modificată la data de 06.03.2023, reclamanta Federatia Sindicatelor din Silvilcultura Silva, în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., în contradictoriu cu pârâtele Regia Nationala a Padurilor – Romsilva, R.N.P. - Romsilva Administraţia Parcului Natural Vânători Neamţ R.A. şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Neamţ a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtelor la încadrarea salariaţilor, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuţiilor din fişa postului presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice si piscicole şi a ariilor naturale protejate, control silvic şi cinegetic, exploatări forestiere, construcţii forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă; obligarea pârâtei RNP – Romsilva – Direcţia Silvică Neamţ la încheierea actelor adiţionale la contractele individuale de muncă ale salariaţilor, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, în sensul modificării condiţiilor de muncă, din condiţii normale de muncă în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă; obligarea pârâtelor la plata contribuţiei suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiţii speciale de muncă, pentru salariaţii, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit.

c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv şi în continuare, pe toată durata existenţei contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajaţi, în condiţii speciale de muncă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 1 alin. (3), alin. (2) alin. (1), art. 6 alin. (1)-(4), (9), art. 15 lit. a) şi art. 17 din H.G. nr. 229/2009, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2) lit. a) - f), 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, modificată şi completată prin Legea nr. 234/2019, art. 40 alin. (2) lit. c), f), art. 41 alin. (1) şi alin. (3) lit. d), art. 229 alin. (4) şi art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii republicat, art. 28, art. 148 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social şi art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 1783, pronunţată la 03 aprilie 2023, Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

În considerentele hotărârii s-a reţinut, în esenţă, că cererea de chemare în judecată a fost promovată de o organizaţie sindicală, respectiv de Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele membrilor Sindicatului Salariaţilor din I.S.J. Neamţ, afiliat la Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva, după cum reiese din adeverinţa nr. x/06.02.2023 emisă de Federaţia Sindicatelor Silva şi adeverinţa nr. x/01.02.2023 emisă de Sindicatul Salariaţilor din I.S.J. Neamţ.

Totodată, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, federaţia sindicală reprezintă o formă de asociere a organizaţiilor sindicale, membrii acesteia fiind sindicatele care s-au asociat în vederea constituirii federaţiei.

Astfel, reclamanţii - persoane fizice, în numele cărora a fost formulată acţiunea, nu au calitatea de membri ai Federaţiei Sindicatelor din Silvicultură Silva, ci ai sindicatului afiliat la federaţie, doar acest din urmă sindicat având posibilitatea de a reprezenta pe membrii săi în faţa instanţelor de judecată în baza art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.

Potrivit instanţei, împrejurarea că salariaţii în numele cărora a fost formulată acţiune au înţeles să împuternicească în acest sens Federaţia, exclusiv în scopul atragerii competenţei Tribunalului Bucureşti nu este de natură să conducă la o altfel de concluzie, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 care face referire expresă la membrii organizaţiei sindicale.

De asemenea, tribunalul a făcut trimitere la considerentele deciziei nr. 1/2013 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

A mai subliniat instanţa că, în cazul stabilirii calităţii procesuale active în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţionat expres denumirea de organizaţie sindicală - respectiv sindicat, federaţie sau confederaţie sindicală - potrivit art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011, însă în cazul problemei de drept referitoare la instanţa competentă în soluţionarea acestor acţiuni, a făcut referire la sediul sindicatului.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ sub acelaşi număr de dosar, iar prin sentinţa civilă nr. 893 din 13 octombrie 2023, s-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat judecata cauzei şi, în consecinţă, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea soluţiei a reţinut că, în privinţa competenţei teritoriale, legislaţia muncii derogă de la dreptul comun (art. 107 din C. proc. civ.), în sensul că aceasta aparţine nu instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, ci instanţei de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, respectiv sediul acestuia. Astfel, în materia litigiilor de muncă, în cazul în care calitatea de reclamant revine unei persoane juridice, este competentă teritorial doar instanţa de la sediul său.

Cum în cauză calitatea de reclamant aparţine Federaţiei Sindicatelor din Silvicultură Silva, cu sediul în Bucureşti, competenţa de soluţionare a conflictului de muncă aparţine instanţei judecătoreşti competente material, respectiv tribunalul, iar competenţa teritorială revine instanţei de la sediul reclamantului, respectiv Tribunalul Bucureşti.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 29 noiembrie 2023.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtelor Regia Nationala a Padurilor –Romsilva, R.N.P. - Romsilva Administraţia Parcului Natural Vânători Neamţ R.A. şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Neamţ la încadrarea membrilor de sindicat în condiţii speciale de muncă, încheierea unor acte adiţionale în acest sens şi plata contribuţiilor suplimentare de asigurări sociale, cerere formulată de Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele membrilor de sindicat indicaţi în tabelele anexă.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă pendinte, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizaţiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federaţii sau confederaţii sindicale.

Art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011, referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cât priveşte calitatea procesuală activă a federaţiilor, confederaţiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizaţiilor sindicale, Înalta Curte, pentru identitate de raţiune, conform principiului ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet, formulează observaţia că şi acestea au aceleaşi drepturi ca ale sindicatelor/organizaţiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv apărarea drepturilor şi intereselor salariaţilor, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu ori sector de activitate.

Faţă de împrejurarea că sediul Federaţiei Sindicatelor din Silvicultură Silva se află în municipiul Bucureşti, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.

Pentru considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2024.