Territorial jurisdiction conflict: application of alternative venue for illicit acts versus exclusive consumer jurisdiction in coproperty maintenance disputes

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti – secţia Civilă la data de 04.08.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei de judecată obligarea pârâtului la demontarea aparatului de aer condiţionat montat necorespunzător pe balconul apartamentului nr. x, situat la adresa din Mun. Bucureşti; aducerea locului în care este montat aparatul de aer condiţionat la starea anterioară montării acestuia; obligarea pârâtului să monteze aparatul de aer condiţionat cu respectarea prevederilor art. 15 din Regulamentul de coproprietate "Maniu 141" şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1270 alin. (1), art. 1271 alin. (1) şi art. 1272 alin. (1) C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 616 pronunţată la 02 februarie 2023, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

În considerentele hotărârii s-a reţinut, în esenţă, că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1270 C. civ., ce reglementează forţa obligatorie a contractului.

De asemenea, s-a mai arătat că, reclamanta a invocat un contract de vânzare-cumpărare, încheiat între un profesionist, dezvoltator imobiliar, reclamanta, şi un consumator, pârâtul, persoană fizică, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, prevederile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.

Aceste dispoziţii legale au caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condiţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind instituită astfel o competenţă teritorială exclusivă.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti – secţia Civilă sub acelaşi număr de dosar, iar prin sentinţa civilă nr. 6003/2023 din 17 noiembrie 2023, s-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat judecata cauzei şi, în consecinţă, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, a reţinut, în esenţă, că acţiunea fost promovată de reclamantă ca urmare a invocării încălcării de către pârât a obligaţiei de a monta aparatul de aer condiţionat cu respectarea prevederilor art. 15 din Regulamentul de coproprietate "Maniu 141", pârâtul nefiind chemat în judecată în calitate de consumator, ci în calitatea sa de proprietar al imobilului situat în Bucureşti, invocându-se o faptă ilicită a pârâtului.

Astfel, s-a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă, în afara instanţelor prevăzute de art. 107-112 din cod fiind competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită ori s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Prin urmare reclamanta are un drept de opţiune între mai multe instanţe deopotrivă competente, respectiv instanţa de la domiciliul pârâtului, Judecătoria Piteşti, şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită ori s-a produs prejudiciul, respectiv Judecătoria Sector 6 Bucureşti.

Având în vedere că reclamanta şi-a exprimat opţiunea prin sesizarea unei instanţe competente teritorial, faţă de competenţa teritorială alternativă, s-a admis excepţia necompetenţei şi trimis dosarul spre competentă soluţionare Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 22 decembrie 2023.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti – secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a litigiului.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la demontarea aparatului de aer condiţionat montat necorespunzător pe balconul apartamentului nr. x, situat la adresa din Municipiului Bucureşti, aducerea locului în care este montat aparatul de aer condiţionat la starea anterioară montării acestuia şi obligarea pârâtului să monteze aparatul cu respectarea prevederilor art. 15 din Regulamentul de coproprietate "Maniu 141".

Prin urmare, instanţa de judecată a fost învestită cu o acţiune întemeiată pe fapta ilicită a pârâtului, constând în încălcarea obligaţiei de a monta aparatul de aer condiţionat cu respectarea prevederilor art. 15 din regulamentul de coproprietate.

Totodată, Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ., deoarece litigiul nu aparţine materiei drepturilor consumatorului, nefiind invocat de către reclamantă existenţa unui raport de tip profesionist-consumator.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este prevăzută la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Pe de altă parte, legiuitorul a înţeles să reglementeze pentru anumite situaţii o competenţă teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe.

În aplicarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanţa domiciliului pârâtului, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită şi instanţa în raza căreia s-a produs prejudiciul, toate aceste instanţe fiind deopotrivă competente să judece cauza.

Potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamanta are dreptul de opţiune între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, reclamanta a ales să sesizeze instanţa de la locul săvârşirii faptei ilicite, respectiv locul imobilului situat în Municipiul Bucureşti, sector 6 şi, în consecinţă, prin alegerea făcută, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., anterior evocate, a învestit în mod legal Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

În contextul manifestării de către reclamantă a dreptului de opţiune de a sesiza instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită, competenţa acestei instanţe a fost stabilită în mod definitiv.

Prin urmare, instanţa nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului şi nici chiar reclamanta nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

Pentru considerentele anterior expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti – secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti – secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2024.