Jurisdictional conflict over civil vs. administrative competence for annulment of public procurement performance certifications

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea iniţială înregistrată la data de 14.09.2021 pe rolul Tribunalului Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea documentului constatator de neîndeplinire a obligaţiilor contractuale nr. x/10.02.2021, publicat de pârâtă în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice în data de 15.04.2021; suspendarea, în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a efectului documentului constatator de neîndeplinire a obligaţiilor contractuale nr. x/10.02.2021, publicat de pârâtă în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, până la soluţionarea definitivă a cauzei; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 1016 din 04.10.2021, Tribunalul Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a anulat ca netimbrată cererea având ca obiect "anulare act administrativ".

2. La 05 octombrie 2021 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2021 cererea identică a reclamantei A. S.R.L.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Prahova, reţinându-se, în esenţă, că obiectul litigiului priveşte executarea unui contract de achiziţie publică, iar competenţa materială şi funcţională în conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, revine secţiei civile a tribunalului competenţa să soluţioneze cauzele cu profesionişti, în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în cirscumscripţia în care îşi are sediul social reclamantul.

Prin sentinţa nr. 1404 din 22.12.2021, Tribunalul Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării precum şi capătul de cerere privind anularea actului administrativ.

3. Împotriva acestei sentinţe, la 27 septembrie 2022, a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal recursul declarat de reclamanta A. S.R.L.

Prin încheierea din 13 decembrie 2022, Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

În considerentele acestei încheieri, s-a reţinut că obiectul cererii este reprezentat de anularea documentului constatator privind neîndeplinirea obligaţiilor contractuale nr. x/10.02.2021, prin care s-a consemnat că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul subsecvent de furnizare, perfectat cu autoritatea contractantă, motiv pentru care s-a procedat în data de 28.01.2021 la rezilierea unilaterală a contractului subsecvent 913/14.01.2021 prin adresa nr. x/28.01.2021 şi nr. y/01.02.2021.

De asemenea au fost invocate considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 25/2021, pronunţate în soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 180 din 23.02.2022, prin care s-a statuat că soluţionarea litigiilor având ca obiect anularea documentului constatator care conţine informaţii referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant/contractantul asociat şi la eventualele prejudicii aparţine instanţei civile, în condiţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, instanţa de control judiciar a reţinut că, prima instanţă prin încheierea din data de 23.11.2021 a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a Civile a Tribunalului Prahova, cu motivarea că obiectul litigiului priveşte executarea unui contract de achiziţie publică, iar competenţa materială şi funcţională se determină în raport cu prevederile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, secţia a II-a civilă fiind competentă să soluţioneze cauzele cu profesionişti.

4. Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Ploieşti la data de 11.01.2023 sub nr. x/2021*, care prin decizia nr. 13 din 26 ianuarie 2023 a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1404 din data de 22 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, reţinând, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016 în forma în vigoare la data promovării acţiunii, singura cale de atac ce putea fi declarată împotriva hotărârii fondului era apelul, în urma soluţionării căruia, hotărârea pronunţată de prima instanţă devine definitivă.

5. Ulterior acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel, calea de atac fiind înregistrată la data de 22.02.2023 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă sub numărul x/2023, care prin încheierea din 15.11.2023, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat soluţionarea apelului în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul aceleiaşi curţi de apel şi fiind constatat ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut, în esenţă, că secţia a II-a Civilă a fost învestită să soluţioneze apelul reclamantei ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei materiale invocate de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti.

De asemenea, s-a constatat că litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de un complet în materia contenciosului administrativ, iar în calea de atac trebuie respectată specializarea primei instanţe, potrivit considerentelor obligatorii ale Deciziei nr. 4 din 24 aprilie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 575 din 26 iunie 2023.

6. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 12 decembrie 2023.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă ivit între două secţii aparţinând aceleiaşi curţi de apel, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal şi secţia a II-a Civilă a Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Ploieşti competenţa de soluţionare a apelului, pentru următoarele considerente:

În cauză conflictul negativ a fost generat de interpretarea diferită a normelor privind competenţa materială procesuală de soluţionare a apelului declarat de reclamantă de către cele două secţii ale curţii de apel.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. "necompetenţa este de ordine publică (...) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat" iar conform art. 130 alin. (2) din acelaşi cod "competenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Din analiza textelor legale evocate rezultă că verificările asupra competenţei materiale procesuale se definitivează cel mai târziu la primul termen de judecată în faţa instanţei de fond, când părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, astfel că rezultatul lor se va opune inclusiv instanţei de control judiciar.

Prin urmare, excepţia privind necompetenţa materială procesuală după acest moment nu mai poate fi invocată, competenţa fiind stabilită în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

În acest sens prin Decizia nr. 40/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că "organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare; (…) astfel, în condiţiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competenţa trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)".

De asemenea, prin Decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că stabilirea competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac sau, în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).

Aşadar, din deciziile obligatorii ale instanţei supreme rezultă că în ipoteza în care litigiul a fost soluţionat în fond de o instanţă/secţie/complet specializată/specializat, în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.

În cauză, se constată că prin încheierea din data de 23 noiembrie 2021 prima instanţă a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a Civile, stabilind că litigiul priveşte executarea unui contract de achiziţie publică, iar competenţa materială procesuală se determină în raport cu prevederile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 şi aparţine secţiei civile a tribunalului competenţa să soluţioneze cauzele cu profesionişti în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care se află sediul social al reclamantului.

Împotriva soluţiei pronunţate de prima instanţă reclamanta a declarat recurs, calea de atac fiind înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Ploieşti ca urmare a admiterii, prin încheierea pronunţată la 13 decembrie 2022, a excepţiei necompetenţei funcţionale de către secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul aceleiaşi curţi de apel.

În considerentele încheierii de declinare s-a reţinut, în esenţă, că obiectul cererii este reprezentat de anularea documentului constatator de neîndeplinire a obligaţiilor contractuale nr. x/10.02.2021, iar potrivit Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 25/2021, pronunţate în soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 180 din 23.02.2022, s-a statuat că instanţele civile vor soluţiona litigiile având ca obiect anularea documentului constatator care conţine informaţii referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant/contractantul asociat şi la eventualele prejudicii, în condiţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, prin încheierea din data de 23.11.2021, prima instanţă a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a Civile a Tribunalului Prahova, competentă să soluţioneze cauzele cu profesionişti.

Urmare a respingerii ca inadmisibil a recursului prin decizia nr. 13 din 26 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă, reclamanta a declarat apel, calea de atac fiind înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile din cadrul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2023.

Astfel, instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Ploieşti, a fost învestită cu soluţionarea unei căi de atac împotriva hotărârii instanţei de fond specializate, respectiv secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Prahova, în cadrul căreia funcţionează completuri specializate în soluţionarea atât a litigiilor cu profesionişti, cât şi a litigiilor de contencios administrativ.

Având în vedere că hotărârea recurată a fost pronunţată de un complet specializat în materie civilă să soluţioneze litigiile cu profesionişti, în calea de atac competenţa de soluţionare a apelului revine secţiei din cadrul curţii de apel corespunzătoare secţiei tribunalului care a pronunţat hotărârea atacată, completul învestit cu soluţionarea căii de atac neputând face abstracţie de competenţa completului ce a soluţionat procesul în primă instanţă.

Întrucât litigiul a fost soluţionat în prima instanţă de secţia civilă a tribunalului, în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea instanţei de fond, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2024.