Inadmissibility of cassation appeal for public procurement contract execution disputes

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.03.2021 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială oraşul Strehaia, reprezentată prin Primar, a chemat în judecată pârâta A. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata daunelor constând în penalităţi de întârziere calculate conform prevederilor contractului nr. x din 04.05.2017, cuantumul acestora urmând a fi stabilit prin expertiza de specialitate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1270, art. 1350 şi art. 1516 C. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28.06.2021 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată prin întâmpinare şi s-a încuviinţat proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa nr. 44/2022 pronunţată la 31.10.2022, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta la plata sumei de 1.586.864,51 RON, penalităţi de întârziere conform contractului nr. x/04.05.2017 şi a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Împotriva încheierii de şedinţă din data de 28.06.2021 şi a sentinţei nr. 44/2022, pronunţate la 31.10.2022 de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat apel pârâta A. S.A., calea de atac fiind respinsă ca nefondată prin decizia nr. 175/2023 din 6 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă.

3. Împotriva acestei decizii, a formulat recurs pârâta A. S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a deciziei recurate, invocând, în esenţă, încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la alcătuirea instanţei care a soluţionat apelul, încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei şi nemotivarea deciziei atacate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 29 septembrie 2023.

Prin notele scrise depuse la dosar, intimata-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Strehaia a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere obiectul litigiului, respectiv executarea unui contract încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice. În subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată, precum şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dovezilor anexate.

Prin rezoluţia din 11.01.2024 a fost stabilit, pentru soluţionarea recursului, termen de judecată la 27 februarie 2024 cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Înalta Curte, luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac invocată de intimată, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea pe fond, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu preliminar, se reţine că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, pot exercita doar căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Legea fundamentală, iar în C. proc. civ. în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform prevederilor contractului nr. x din 04.05.2017, care a avut ca obiect "Reabilitare stradă Mihai Viteazu şi strada x din oraşul Strehaia, judeţul Mehedinţi", contract încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.

Prin urmare, instanţa supremă constată că pretenţiile reclamantei decurg din executarea unui contract de achiziţie publică, fiind incidente norme speciale sub aspectul procedurii de soluţionare a acestor litigii.

Aşadar, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 11 martie 2021, potrivit art. 27 C. proc. civ. în cauză este incidentă Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

În conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", iar conform art. 55 alin. (31) din acelaşi act normativ "hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Din textele legale anterior evocate rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile privind executarea contractelor administrative, categorie din care fac parte şi contractele de achiziţie publică, pot fi atacate numai cu apel, obiectul acţiunii încadrându-se, astfel, într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, respectiv teza finală, în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 Cod procedură civilă.

În egală măsură, Înalta Curte reaminteşte că în conformitate cu principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, astfel încât în considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta A. S.A. împotriva deciziei nr. 175/2023 din 6 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Referitor la cererea intimatei-reclamante Unitatea Administrativ Teritorială Strehaia privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 452 Cod procedură civilă, "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din acelaşi cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile şi în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial, respectiv factura nr. x din 06.02.2024 şi ordinul de plată nr. x/21.02.2024, aflate la dosarul de recurs.

Constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte în promovarea recursului, urmează să fie admisă cererea intimatei-reclamante, în sensul obligării recurentei A. S.A. la plata sumei de 4760 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta A. S.A. împotriva deciziei nr. 175/2023 din 6 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă A. S.A. la plata către intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Strehaia a sumei de 4760 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2024.