Consumer credit dispute: Inadmissibility of cassation appeal under post-2019 Code of Civil Procedure amendments

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – secţia a II-a Civilă la data de 06.12.2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâţii C. S.R.L., D., E. S.R.L. şi Biroul Executorilor Judecătoreşti F., solicitând instanţei să constate încălcarea drepturilor lor de consumatori şi inexistenţa unei legislaţii adecvate de protecţie la data încheierii contractului de credit nr. x/18.03.2008 între aceştia şi pârâta D., astfel încât instanţa să aplice în mod direct Directiva 87/102/CE, precum şi Directiva nr. 2008/48/CE incomplet transpuse în scopul asigurării "unui nivel ridicat şi echivalent de protecţie a intereselor consumatorilor" şi să constate nulitatea clauzelor art. 2.4, art. 2.6 şi art. 4, urmând să constate, de asemenea, potrivit art. 4 şi art. 7 din Legea nr. 193/2000 că, după înlăturarea acestor clauze contractul nu îşi mai poate produce efectele şi să pronunţe rezilierea contractului şi repunerea în situaţia anterioară, în subsidiar, în cazul respingerii cererii, au solicitat să se dispună reducerea dobânzii majorate, comisioanelor şi spezelor la un nivel rezonabil practicat, să constate încălcarea de către pârâţi, până la data cesiunii, a drepturilor prevăzute de art. 38, art. 66-71 din O.U.G. nr. 50/2010, şi, pe cale de consecinţă, să dispună; repunerea reclamanţilor în exerciţiul acestor drepturi şi obligarea pârâţilor să procedeze la respectarea prevederilor legale menţionate inclusiv repunerea în termenul de exercitare a drepturilor în discuţie; nulitatea contractului de cesiune de creanţe şi drepturi accesorii din 05.04.2018 încheiat între prima pârâtă şi pârâta secundă, precum şi a actului de confirmare a cesiunii unui portofoliu de creanţe autentificat sub nr. x/26.04.2018 de SPN G.; să constate culpa B.E.J.A. F. constând, cel puţin, în participarea, împreună cu ceilalţi pârâţi, la încălcarea drepturilor reclamanţilor de consumatori şi obligarea pârâţilor la despăgubiri către reclamanţi în cuantum egal cu "valoarea creditului" pe care o solicită în acest dosar respectiv suma de 113.946,93 euro.

Prin sentinţa civilă nr. 3610 din 21.07.2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – secţia a II-a Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 25.09.2020, sub nr. x/2019, care, prin sentinţa civilă nr. 924 din 06.04.2021 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtelor E. S.R.L. şi C. S.R.L., ca neîntemeiată. A respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu B.E.J.A. F. în ceea ce priveşte contestarea actelor de executare din dosarul de executare nr. 411/2015, pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a respins în rest cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. S.R.L., D., E. S.R.L. şi B.E.J.A. F., ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi B., care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 573 pronunţată la 5 aprilie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă. Prin aceeaşi decizie a fost respinsă şi cererea intimatei C. S.R.L. de obligare a apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

3. La 10 aprilie 2023, reclamanţii A. şi B. au formulat declaraţie de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, calea de atac fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 Cod procedură civilă.

La 29 iunie 2023, recurenţii au depus motivele de recurs, solicitând casarea deciziei atacate şi a tuturor încheierilor pronunţate în cauză şi trimiterea dosarului spre rejudecare instanţei de fond.

Într-o primă critică s-a susţinut că au invocat prin apelul declarat faptul că, în cauză, întemeiată pe dispoziţiile răspunderii civile delictuale, în mod nelegal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a executorilor judecătoreşti, responsabili împreună cu cedentul şi cesionarul creanţei, pentru executarea silită realizată cu încălcarea drepturilor de consumator.

O a doua critică vizează încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 50/2010, precizându-se că cesiunea de creanţă nu le-a fost notificată reclamanţilor, motiv pentru care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a amendat intimaţii pentru neîndeplinirea formalităţilor de notificare a cesiunii.

O altă critică a vizat încălcarea dispoziţiilor art. 663 C. proc. civ. de către executorii judecătoreşti, care au pus în executare o cerere formulată prin intermediul mandatarului – societate de colectare de creanţe, cu încălcarea Deciziei nr. 19/2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Susţin recurenţii-reclamanţi că toate aceste aspecte nu au fost analizate şi soluţionate motivat de către instanţele de fond, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.

În final, recurenţii reclamanţi au apreciat că sunt scutiţi de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 13 iulie 2023.

Prin rezoluţia din 27 noiembrie 2023 a fost stabilit, pentru soluţionarea recursului, termen de judecată la 27 februarie 2024 cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Înalta Curte, luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, inadmisibilitatea căii extraordinare de atac invocată din oficiu, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea pe fond, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu preliminar, se va reţine că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Astfel, în cauză, Înalta Curte reţine că prima instanţă a fost învestită la data de 06.12.2019 cu o cerere în materia protecţiei consumatorilor, având în vedere că reclamanţii au solicitat să se constate încălcarea drepturilor lor de consumatori şi inexistenţa unei legislaţii adecvate de protecţie la data încheierii contractului de credit nr. x/18.03.2008, nulitatea clauzelor prevăzute la art. 2.4, art. 2.6 şi art. 4 din contract şi, în temeiul art. 4 şi art. 7 din Legea nr. 193/2000, rezilierea contractului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. În subsidiar, în ipoteza respingerii cererii, reclamanţii au solicitat reducerea dobânzii majorate şi a comisioanelor.

Au mai solicitat reclamanţii să se constate încălcarea de către pârâţi până la data cesiunii, a drepturilor prevăzute de art. 38, art. 66-71 din O.U.G. nr. 50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori, repunerea reclamanţilor în exerciţiul acestor drepturi şi nulitatea contractului de cesiune de creanţe, precum şi constatarea culpei Biroului Executorilor Judecătoreşti F. în încălcarea drepturilor reclamanţilor de consumatori.

De asemenea prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 10.02.2020, reclamanţii au arătat că toate capetele de cerere privesc încălcarea drepturilor lor de consumatori şi sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, iar rezilierea contractului s-a solicitat pentru încălcarea drepturilor consumatorilor şi pentru stipularea unor clauze abuzive.

În ceea ce priveşte atragerea răspunderii civile delictuale a executorilor judecătoreşti, această solicitare a fost făcută tot în virtutea calităţii de consumatori a reclamanţilor, care s-au considerat vătămaţi în drepturile lor în cadrul procedurii de executare silită determinată de nelegalitatea titlului executoriu reprezentant de contractul de credit.

Prin urmare, întregul demers judiciar al reclamanţilor a fost întemeiat pe calitatea de consumatori, având în vedere contractul de credit nr. x/18.03.2008 încheiat cu D., fiind invocate prevederi legale specifice protecţiei consumatorilor cuprinse în Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între consumatori şi profesionişti şi O.U.G. nr. 50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori.

Întrucât procesul a început la 06 decembrie 2019, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) Cod procedură civilă, în forma în vigoare la data înregistrării acţiunii, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) materia protecţiei consumatorilor (...)".

Interpretarea acestor dispoziţii legale relevă că legiuitorul a suprimat prin Legea nr. 310/2018 calea de atac a recursului pentru hotărârile date în apel în litigiile având ca obiect cereri în materia protecţiei consumatorilor.

Trebuie menţionate şi prevederile art. 24 C. proc. civ. conform cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.", precum şi cele ale art. 27 din acelaşi cod potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, raportat la data sesizării instanţei, 06.12.2019, prin prisma prevederilor legale anterior relevate, decizia civilă nr. 573 din 5 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, împotriva căreia s-a declarat prezenta cale de atac, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, chiar dacă aceasta conţine o atare menţiune.

Întrucât, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege menţionate, în baza art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii A. şi B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 573 din 5 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, precum şi împotriva încheierilor pronunţate în cauză.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2024.