Insurance dispute; inadmissibility of cassation appeal for insurance matters under Art. 483(2) CPC

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.07.2021 pe rolul Tribunalului Timiş – secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. Agromec S.R.L. a chemat în judecată pârâtele C. S.A. prin Agenţia Timişoara şi D. S.A., solicitând: obligarea pârâtei C. S.A. la plata către reclamanta A. Agromec S.R.L. a sumei de 100.000 RON, reprezentând prejudiciul constând în costurile achitate de societatea reclamantă pârâtei D. S.A., începând cu data de 18 octombrie 2014, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei pârâtei C. S.A. faţă de pârâta D. S.A.; obligarea pârâtei C. S.A. la plata către pârâta D. S.A. a sumei de 200 000 RON, reprezentând costurile achitate de societatea reclamantă faţă de D. S.A., începând cu data de 18 octombrie 2014, ca urmare a neonorării obligaţiei pârâtei C. faţă de pârâta D. S.A.; diminuarea creanţei bancare a pârâtei D. S.A. faţă de reclamanta A. Agromec S.R.L., în baza contractului de credit nr. x/2010, cu suma ce face obiectul capătului 2 de cerere şi obligarea aceleaşi pârâte la refacerea corespunzătoare a scadenţarului/graficului de plaţi; precum şi obligarea pârâtei C. S.A. la despăgubirile devenite scadente după pronunţarea sentinţei şi până la stingerea lor efectivă actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânzi legale penalizatoare, calculate de la data naşterii şi până la data stingerii lor; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1357, 1345 şi urm., art. 1472 din C. civ., Legea nr. 136/1995, art. 192, 184 Cod procedură civilă.

Ulterior, la data de 04.02.2020, reclamanta A. Agromec S.R.L. a formulat, în baza art. 68-70 C. proc. civ., cerere de intervenţie forţată, solicitând introducerea în cauză în calitate de reclamant a societăţii E. S.R.L., cu motivarea că, prin Contractul de cesiune de drepturi litigioase din 02.08.2019, reclamanta A. Agromec S.R.L. a transmis în patrimoniul cesionarului E. S.R.L. toate drepturile litigioase aferente capătului 1 de cerere, ce constituie obiectul acţiunii în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă.

Prin precizările formulate la data de 17.03.2020, reclamanta A. Agromec S.R.L. şi-a precizat din perspectiva răspunderii civile, cauza raportului juridic dedus judecăţii pentru fiecare pârâtă în parte. Iar prin încheierea de şedinţă din data de 26.06.2020 s-a respins excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin încheierea din 26.11.2020, s-a admis în principiu cererea de intervenţie şi a dispus introducerea în cauză, în calitate de reclamantă, a societăţii E. S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 226/PI din 29.04.2021 pronunţată de Tribunalul Timiş – secţia a II-a Civilă s-a respins cererea de administrare a probei cu expertiză tehnică în specialitatea contabilitate; s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată faţă de pârâta C. S.A.; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. Agromec S.R.L. şi E. S.R.L. faţă de pârâta C. S.A., ca inadmisibilă; s-a respins cererea de chemare în judecată faţă de pârâta D. S.A. şi au fost obligate reclamantele la plata către pârâta C. S.A. a sumei de 6.149,65 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele A. Agromec S.R.L. şi E. S.R.L.., solicitând admiterea acestuia, anularea sentinţei apelate şi, reţinând cauza spre judecare cu evocarea fondului, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată.

Prin decizia civilă nr. 747/A din 07.12.2021, Curtea de Apel Timişoara – secţia a II-a Civilă a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a dispus rejudecarea cererii de chemare în judecată de către instanţa de apel, sens în care a acordat termen de judecată pentru evocarea fondului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 01.03.2022, instanţa de apel a constatat că răspunderea asigurătorului are o natură contractuală, fiind grefată pe contractul de asigurare încheiat cu reclamantele.

Prin decizia nr. 318/A din 14 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta C. S.A., prin Agenţia Timişoara; a fost admisă în parte acţiunea astfel cum a fost precizată de reclamantele A. Agromec S.R.L. prin lichidator judiciar F.. şi E. S.R.L., fiind obligată pârâta C. S.A. prin Agenţia Timişoara la plata către reclamanta E. S.R.L. a sumei de 209.762 RON, reprezentând prejudiciul constând în costurile achitate efectiv de societatea reclamantă A. Agromec S.R.L. pârâtei D. S.A., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare, calculate de la data de 10.04.2019 şi până la data plăţii; a fost obligată pârâta C. S.A. la plata către pârâta D. S.A. a sumei de 86.345 RON, reprezentând prejudiciul la care a fost expusă societatea reclamantă A. Agromec S.R.L. faţă de pârâta D. S.A, începând cu data de 18 octombrie 2014, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare, calculate de la data 19.05.2021 şi până la data plăţii.

De asemenea, s-a diminuat creanţa bancară a pârâtei D. S.A. faţă de reclamanta A. Agromec S.R.L., în baza contractului de credit nr. x/2010, cu suma de 86.345 RON, după încasarea creanţei de la pârâta C. S.A.

A fost respinsă în rest acţiunea şi obligată pârâta C. S.A. prin Agenţia Timişoara la plata către reclamanta E. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 53.803 RON.

3. La 31 iulie 2023 pârâta C. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 747/A din 7 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a încheierii din 1 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă precum şi împotriva deciziei nr. 318/A din 14 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ.

În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 raportat la art. 477 alin. (1) şi art. 22 alin. (5) C. proc. civ. a solicitat casarea hotărârilor recurate, respingerea apelului şi menţinerea sentinţei civile nr. 226/PI din 29.04.2021 pronunţate de Tribunalul Timiş ca fiind temeinică şi legală.

În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 raportat la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi art. 488 alin. (1) pct. 7 raportat la art. 431 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat casarea deciziei nr. 318/A din 14 iunie 2023 şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Totodată, recurenta a solicitat obligarea reclamantelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată pentru fond, apel şi recurs.

După expunerea situaţiei de fapt, cu titlu prealabil, recurenta-pârâtă a formulat concluzii cu privire la admisibilitatea căii extraordinare de atac, precizând, în esenţă, că pretenţiile deduse judecăţii nu izvorăsc din poliţa de asigurare nr. x/19.05.2014, care au făcut obiectul dosarului nr. x/2016, soluţionat definitiv. Conform titularei memoriului de recurs, pretenţiile solicitate sunt întemeiate pe răspunderea extra-contractuală, aşa cum în mod corect a statuat prima instanţă prin două încheieri interlocutorii.

Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 747/A din 7 decembrie 2021 şi a încheierii din 1 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierilor interlocutorii pronunţate de prima instanţă la 26.06.2020 şi 04.03.2021, care nu au făcut obiectul apelului reclamantelor, cererea de apel vizând exclusiv soluţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, instanţa de control judiciar devolutiv încălcând astfel şi dispoziţiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

Printr-o a doua critică se invocă încălcarea prevederilor art. 22 C. proc. civ., întrucât prin calificarea pretenţiilor deduse judecăţii instanţa de apel a încălcat atât principiul disponibilităţii, cât şi rolul activ al judecătorului.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva deciziei nr. 318/A din 14 iunie 2023 s-a arătat că instanţa de apel nu a prezentat argumentele pentru care se impune angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei, nefiind avute în vedere apărările formulate cu privire la calculul eronat al cuantumului despăgubirilor, insolvabilitatea intimatei A. şi cu privire la lipsa oricăror legături cauzale, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. s-a invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat faţă de aspectele tranşate în mod definitiv în dosarul nr. x/2016.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 9 august 2023.

Prin întâmpinarea transmisă prin email în data de 28 noiembrie 2023 intimata-reclamantă E. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.

De asemenea, prin precizările depuse, administratorul special al intimatei A. Agromec S.R.L a învederat că achiesează la apărările formulate de reclamanta E. S.R.L., privind inadmisibilitatea recursului.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Prin rezoluţia din 8 ianuarie 2024 a fost stabilit, pentru soluţionarea recursului, termen de judecată la 27 februarie 2024 cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Înalta Curte, luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea pe fond, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu preliminar, se cuvine menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Astfel, în cauză prin acţiunea promovată la 09 iulie 2021, reclamanta A. Agromec S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei C. S.A. la plata prejudiciilor cauzate prin executarea cu întârziere a obligaţiilor contractuale ce decurg din poliţa de incendiu şi alte calamităţi nr. x/19.05.2014 încheiată cu pârâta C. S.A., asigurare impusă de D. S.A. prin art. 6.4. din contractul de credit nr. x/26.08.2010 încheiat cu reclamanta.

Dat fiind art. 6.4. din contractul de credit nr. x/26.08.2010 încheiat cu D. S.A., prin care reclamantei i s-a solicitat asigurarea bunurilor, la 19 mai 2014, în calitate de asigurat, a încheiat cu pârâta C. S.A, în calitate de asigurător o poliţă de incendiu şi alte calamitaţi asupra solarului legumicol situat în extravilanul localităţii Iecea Mare, Jud. Timiş. În cuprinsul poliţei de asigurare a fost inserată clauza conform căreia "în caz de daună, dreptul la despăgubiri se cesionează în favoarea Beneficiarului: D.".

Prin urmare, scopul asigurării a fost ca, în cazul unui eveniment ce împiedică reclamanta A. Agromec S.R.L. să îşi achite obligaţiile asumate prin contractul cu D., pârâta C. S.A. să fie cea care plăteşte despăgubirea direct beneficiarului D..

Întrucât riscul asigurat s-a produs în datele de 17 şi 18 octombrie 2014, iar despăgubirea a fost achitată de C. către D. abia la data de 10.04.2019, invocând întârzierea în îndeplinirea obligaţiilor contractuale, reclamanta A. Agromec S.R.L., în calitate de asigurat, a chemat în judecată pe asigurătorul său, pârâta C. S.A., prevalându-se de clauzele contractului de asigurare, pentru a-i solicita acoperirea prejudiciului astfel cauzat.

Contractul de asigurare fiind impus de D., despăgubirea iniţială trebuia achitată acestei entităţi la momentul producerii pagubei, astfel încât neplata la acel moment a determinat curgerea de penalităţi şi dobânzi în creditul reclamantei la D., culpa în producerea prejudiciului aparţinând pârâtei C. S.A.

Astfel, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, se observă că litigiul pendinte aparţine materiei asigurărilor, pretenţiile deduse judecăţii avându-şi izvorul în poliţa de incendiu şi alte calamităţi încheiată de reclamanta A. Agromec S.R.L. cu pârâta C. S.A.

Art. 483 alin. (2) C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 09.07.2021, prevede că: "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, ca urmare a modificărilor legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018.

Înalta Curte notează că, potrivit art. 24 C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar conform prevederilor art. 27 din acelaşi cod, "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

În consecinţă, întrucât dispoziţiile legale enunţate exclud dreptul la recurs în materia asigurărilor, rezultă că decizia nr. 318/A din 14 iunie 2023, a instanţei de apel în evocarea fondului, prin care a fost admisă în parte acţiunea astfel cum a fost precizată de reclamante, este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 Cod procedură civilă, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în cauză fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile justiţiabililor, iar recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Cât priveşte recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 747/A din 7 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin care instanţa de control judiciar devolutiv a admis apelul reclamantelor şi a anulat sentinţa primei instanţe, acordând termen de judecată pentru rejudecarea cererii de chemare în judecată de către instanţa de apel, precum şi recursul împotriva încheierii din 1 martie 2022, Înalta Curte reţine că, în raport cu prevederile legale anterior evocate, pentru identitate de raţiune, rezultă că nici aceste hotărâri nu sunt supuse recursului, în cauză fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din Codul de procedură civilă.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 747/A din 7 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a încheierii din 1 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă precum şi împotriva deciziei nr. 318/A din 14 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 747/A din 7 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a încheierii din 1 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă precum şi împotriva deciziei nr. 318/A din 14 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2024.