Cassation appeal allowed; lower court suspension for unpaid stamp duty quashed and case remanded

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.06.2018 sub nr. x/2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti – secţia a II-a Civilă, reclamanta R.A. Aeroportul "Transilvania" Târgu Mureş în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat instanţei obligarea pârâtului la plata sumei de 36.102 RON, compusă din 26.102 RON cheltuieli de deplasare şi 1.000 de RON contravaloare carburant, la plata daunelor moratorii calculate de la data punerii în întârziere şi până la recuperarea integrală a debitului, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1321, 1322, 1350, 1516, 1522, 1527, 1530 şi 1535 C. civ. şi art. 194 şi 453 Cod procedură civilă.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, excepţia nulităţii pentru neindicarea motivelor de fapt, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La termenul din 11 octombrie 2018, instanţa a respins excepţiile netimbrării, nulităţii cererii şi lipsei calităţii procesuale pasive ca neîntemeiate. Totodată, a dispus unirea excepţiei prescripţiei cu fondul cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 8692/2018 din 21 decembrie 2018, pronunţată de către Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune ca neîntemeiată, iar pe fondul cauzei a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta R.A. Aeroportul Transilvania Târgu Mureş în contradictoriu cu pârâtul A..

2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta R.A. Aeroportul Transilvania Târgu Mureş, calea ordinară de atac fiind respinsă ca nefondată prin decizia civilă nr. 1524/2020 din 14.07.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

3. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta R.A. Aeroportul Transilvania Târgu Mureş.

Prin încheierea din 19 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a dispus suspendarea judecării recursului, reţinând, în esenţă, că prin rezoluţia iniţială s-a pus în vedere recurentei-reclamante obligaţia de a achita o taxă de timbru pentru debitul indicat şi de a evalua capătul subsidiar de cerere privind daunele moratorii, recurenta îndeplinind doar obligaţia de achitare a taxei de timbru, nefiind indicată nicio modalitate de calcul şi nefiind depusă nicio precizare cu privire la capătul subsidiar de cerere privind daunele moratorii. Astfel, s-a argumentat că judecata recursului este împiedicată tocmai de imposibilitatea de calculare completă a taxei judiciare de timbru aferente cererii de recurs, în condiţiile în care obiectul căii extraordinare de atac a fost reprezentat de rejudecarea întregului fond al cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de repunere pe rol a cauzei înregistrată la data de 22 noiembrie 2022, recurenta-reclamantă, a solicitat reluarea judecării recursului, învederând că renunţă la petitul subsidiar privind daunele moratorii.

Prin încheierea din 13 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol, fiind menţinută măsura suspendării recursului formulat de recurenta-reclamantă R.A. Aeroportul Transilvania Târgu Mureş împotriva deciziei civile nr. 1524 din 14.07.2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În considerentele acestei încheieri, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că actul de dispoziţie al renunţării poate surveni doar după complinirea obligaţiei legale de timbrare sau exercitarea căilor de atac prevăzute de lege privind plata taxelor de timbru. Or, aprecierea caracterului timbrabil al cererii şi inexistenţa unor precizări concrete din partea recurentului cu privire la cuantumul daunelor solicitate face imposibilă stabilirea taxei de timbru aferentă procesului şi nu deschide părţii dreptul de a formula cererea de reexaminare.

La data de 12 aprilie 2023, reclamanta R.A. Aeroportul Transilvania Târgu Mureş a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând fixarea unui nou termen de judecată, ataşând totodată dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 357 RON, aferente daunelor moratorii, precum şi modalitatea de calcul a acestor daune.

4. La 10 mai 2023 recurenta-reclamantă R.A. Aeroportul Transilvania Târgu-Mureş a declarat recurs împotriva încheierii din 13 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă în dosarul nr. x/2018.

Prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., reclamanta a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea încheierii din 13.02.2023, admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei şi continuarea judecăţii în acord cu cererea de renunţare la petitul vizând daunele moratorii.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamanta a susţinut că încheierea recurată încalcă normele procedurale privind principiul disponibilităţii şi rolului activ, modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru şi soluţionarea cererii de renunţare, care era prioritară stabilirii taxei de timbru cu privire la capătul de cerere la a cărui soluţionare s-a renunţat.

Reclamanta a arătat că instanţa de recurs a interpretat greşit dispoziţiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 9, art. 22 şi art. 243 C. proc. civ.

Conform recurentei-reclamante, regularizarea cererii şi complinirea lipsurilor cererii se realizează în considerarea obiectului judecăţii, astfel cum acesta a fost stabilit de către părţi. În măsura în care pe parcursului termenului de regularizare reclamantul indică o modificare a obiectului judecăţii, respectiv renunţarea la unul dintre petitele acţiunii, recurenta consideră că această modificare trebuie avută în vedere de către instanţa de judecată cu prioritate, deoarece face inutilă orice discuţie cu privire la cereri şi excepţii privind petitul cu care instanţa se doreşte fi dezînvestită.

S-a mai susţinut că instanţa de recurs avea obligaţia de a calcula taxa de timbru, de a comunica în scris cuantumul acesteia, termenul de achitare şi sancţiunea aplicabilă în ipoteza neconformării, în caz contrar, instanţa neputând constata că timbrarea era prioritară soluţionării cererii de renunţare.

În aceste condiţii, arată recurenta-reclamantă că normele de procedură au fost greşit aplicate, deoarece excepţia netimbrării nu a fost şi nici nu putea fi pusă în discuţie anterior cererii de renunţare, motiv pentru care respingerea cererii de repunere pe rol s-a făcut în mod nelegal.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta a invocat greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material. Deşi incluse în C. proc. civ., dispoziţiile privind actul renunţării prevăzut la art. 406-409 din cod privesc, în esenţă, o normă de drept material privind dispoziţia asupra unui drept subiectiv care a fost iniţial dedus judecăţii. Astfel, libertatea de a dispune îşi are originile în prevederile art. 12 şi 13 C. civ., potrivit cărora oricine poate dispune liber de bunurile şi drepturile sale, iar renunţarea la un drept nu se prezumă.

În consecinţă, recurenta a susţinut că este injustă achitarea taxei judiciare de timbru pentru o parte a capătului de cerere faţă de care partea a renunţat, determinând o limitare nepermisă a dreptului de dispoziţie instituit de lege.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa admiterii cererii de repunere pe rol şi continuarea judecăţii în condiţiile cererii de renunţare formulate la dosarul cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 18 mai 2023.

Instanţa supremă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 03 octombrie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, părţile neexercitându-şi însă acest drept.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2024 a fost admis în principiu recursul, fiind acordat termen de judecată la 27 februarie 2024, cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Prin notele scrise transmise la dosar în data de 26 februarie 2024 intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

În ceea ce priveşte stadiul dosarului având ca obiect recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1524 din 14.07.2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, se constată că prin încheierea din 29 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a pus în vedere reclamantei să facă precizări cu privire la recursul pe care l-a promovat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi împotriva cărei încheieri este formulat, acordându-se termen de judecată la 2 octombrie 2023.

Totodată, prin aceeaşi încheiere, instanţa de recurs a reţinut că recurenta-reclamantă a depus la dosar concluzii cu privire la incidenţa perimării.

La termenele de judecată din 2 octombrie 2023 şi 27 noiembrie 2023 a fost dispusă amânarea cauzei pentru soluţionarea recursului aflat pe rolul instanţei supreme, fiind acordat termen de judecată la 11 martie 2024.

Înalta Curte, analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, constată că recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Obiectul recursului este reprezentat de încheierea din 13 februarie 2023, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de repunere pe rol, menţinând soluţia suspendării cauzei dispusă prin încheierea pronunţată la 19 septembrie 2022 pentru neîndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina reclamantei de a evalua capătul subsidiar de cerere privind daunele moratorii şi de a timbra la valoarea pretenţiilor.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, deşi recurenta-reclamantă a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., criticile de nelegalitate formulate sunt susceptibile de a fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, în condiţiile în care se invocă nelegalitatea măsurii de suspendare dispuse de instanţă şi se susţine aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 9, art. 22 şi art. 243 C. proc. civ., care au caracterul unor norme de procedură.

Măsura suspendării procesului reprezintă incidentul procedural care constă în oprirea cursului judecăţii din cauza unor împrejurări voite de părţi ce nu mai stăruie în judecarea pricinii, ori independente de voinţa lor, când părţile sunt în imposibilitate fizică sau juridică de a se prezenta la judecată.

Cazurile în care instanţa poate dispune suspendarea judecăţii sunt limitativ prevăzute de lege, alte împrejurări decât cele stabilite expres de legiuitor nefiind de natură să justifice suspendarea judecăţii.

Dispoziţiile art. 242 C. proc. civ.. reglementează unul dintre cazurile de suspendare legală facultativă prevăzute de legea procesual civilă, conform cărora instanţa poate suspenda judecata "Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii", judecata putând fi reluată la cererea părţii, când şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa, iar potrivit art. 494 din acelaşi cod "dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune".

Din modul de reglementare a acestui caz de suspendare legală facultativă, rezultă intenţia legiuitorului de a institui un caz particular de suspendare, ca sancţiune procedurală, stabilind condiţia culpei părţii reclamante, pentru neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de lege ori stabilite de instanţă în cursul judecăţii.

Prin intermediul dispoziţiilor legale citate legiuitorul a reglementat două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea judecăţii, respectiv, culpa părţii şi împiedicarea desfăşurării normale a procesului.

Aşadar, suspendarea judecăţii în temeiul acestui text legal sau menţinerea acestei măsuri se poate dispune pentru nerespectarea unei anumite obligaţii stabilite de lege sau de către instanţă, însă doar în ipoteza în care această nerespectare a obligaţiei împiedică normala desfăşurare a procesului din culpa părţii.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, prin rezoluţia de la data înregistrării cererii de recurs s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de a depune dovada calităţii de reprezentant conform dispoziţiilor art. 151 C. proc. civ., de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 844,03 RON pentru capătul de cerere vizând debitul indicat, sub sancţiunea anulării cererii şi de a evalua cuantumul daunelor moratorii de la data înregistrării cererii de recurs şi de a timbra la valoarea conform dispoziţiilor art. 3 şi art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Reclamantei i-a fost legal comunicată această dispoziţie, după cum reiese din dovezile existente la dosarul Curţii de Apel Bucureşti .

La data de 11 martie 2022 s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 844,03 RON, însă reclamanta nu a precizat cuantumul daunelor moratorii solicitate, motiv pentru care, prin încheierea de şedinţă pronunţată la 19 septembrie 2022, instanţa de recurs a aplicat măsura suspendării cauzei, având în vedere neîndeplinirea acestei din urmă obligaţii.

Prin solicitarea de redeschidere a judecăţii formulată la data de 22 noiembrie 2022, reclamanta a învederat că renunţă la capătul subsidiar privind daunele moratorii, cererea de repunere pe rol fiind respinsă prin încheierea pronunţată la 13 februarie 2023, obiect al recursului pendinte, prin care instanţa de control judiciar a reţinut că actul de dispoziţie al renunţării poate surveni doar după complinirea obligaţiei legale de timbrare sau exercitarea căilor de atac prevăzute de lege privind plata taxelor de timbru. Potrivit instanţei de recurs, în lipsa unor precizări concrete cu privire la cuantumul daunelor moratorii solicitate, este imposibilă stabilirea taxei judiciare de timbru aferente procesului şi nu deschide părţii dreptul de a formula cererea de reexaminare.

Astfel, instanţa a considerat că judecata recursului este împiedicată de imposibilitatea calculării cuantumului complet al taxei judiciare de timbru datorate în calea extraordinară de atac.

Înalta Curte formulează observaţia că, în cadrul procesului civil, pentru recunoaşterea drepturilor pe calea procedurii judiciare, justiţiabilii au obligaţia de a achita taxa de timbru aferentă, stabilită potrivit dispoziţiilor legale.

Conform art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti se face de către instanţa de judecată.

Astfel, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei. Prin aceeaşi comunicare instanţa îi va pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate.

În calea de atac a recursului, în condiţiile în care, conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ., dovada achitării taxei judiciare de timbru trebuie anexată memoriului de recurs, instanţa, primind cererea de recurs şi constatând că aceasta nu este timbrată, va stabili taxa de timbru datorată şi va comunica recurentului lipsurile cererii de recurs, respectiv necesitatea achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit şi a depunerii la dosar a dovezii de plată în termen de 10 zile de la data comunicării, conform art. 490 alin. (2) raportat la art. 4711 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât din normele legale anterior evocate, rezultă obligaţia instanţei de judecată de a stabili, la primirea cererii de chemare în judecată, cuantumul taxei judiciare de timbru şi de a-l comunica părţii, Înalta Curte constată că, în mod greşit, instanţa de recurs a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 242 alin. (1) Cod procedură civilă, considerând că este împiedicată desfăşurarea normală a procesului prin neevaluarea cuantumului daunelor moratorii pretinse pentru stabilirea taxei judiciare de timbru datorate.

De altfel, deşi pentru soluţionarea apelului s-a stabilit taxa judiciară de timbru datorată, din considerentele încheierii recurate nu rezultă motivele care au împiedicat instanţa de recurs să calculeze un cuantum provizoriu al taxei judiciare de timbru aferente recursului pentru a acorda posibilitatea părţii recurente să conteste acest cuantum, modul de calcul şi textele de lege incidente potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, fiind etape obligatorii în ceea ce priveşte taxa judiciară de timbru.

În consecinţă, nu poate fi reţinută în sarcina reclamantei o conduită de natură să împiedice desfăşurarea sau continuarea procesului, pentru a fi aplicată sancţiunea suspendării judecării recursului, în condiţiile în care instanţa nu a stabilit un cuantum provizoriu al taxei judiciare de timbru datorate.

Prin urmare, sunt întemeiate criticile recurentei-reclamante referitoare la încălcarea de către instanţa de recurs a obligaţiei de a calcula cuantumul taxei judiciare de timbru şi de a-l comunica împreună cu termenul de achitare şi sancţiunea aplicabilă în caz de neconformare.

În acest context, sancţiunea suspendării judecăţii recursului este rezultatul aplicării greşite a prevederilor art. 31 alin. (1) şi 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 22 alin. (2) şi art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată astfel că instanţa de control judiciar nu era împiedicată să stabilească un cuantum provizoriu al taxei judiciare de timbru aferente recursului şi să soluţioneze cauza în condiţiile expuse, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Trebuie subliniat faptul că, ataşat cererii de repunere pe rol înregistrate în dosarul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă în data de 12 aprilie 2023 anterior declarării recursului pendinte, reclamanta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 357 RON, aferente daunelor moratorii, precum şi modul de calcul al acestor daune.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a îndeplinit în cele din urmă obligaţia procesuală stabilită nemaifiind justificată măsura suspendării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) Cod procedură civilă.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta R.A. Aeroportul Transilvania Târgu Mureş împotriva încheierii din 13 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, pe care casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul R.A. Aeroportul Transilvania Târgu Mureş împotriva încheierii din 13 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2024.