Appeal against unstamped appeal rejected; dismissal upheld under stamp-duty rules.

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti – secţia Civilă la data de 22.10.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. S.R.L., prin A. în contradictoriu cu pârâţii C. S.R.L. şi D. S.R.L., au solicitat: anularea actului notarial x din data de 24.09.2018 emis de notarul public E., precum şi orice alte acte şi convenţii privind dobândirea dreptului de proprietate al C. S.R.L. asupra imobilului format din teren curţi construcţii, nr. cadastru x-suprafaţă 1.548 mp, şi construcţii: nr. cadastru x - suprafaţa 270 mp, x - suprafaţa 245 mp şi x - suprafaţa 252 mp, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x O.C.P.I. Sector 3 Bucureşti; anularea actului notarial x din data de 24.09.2018 emis de notarul public E., precum şi orice acte şi convenţii privind dobândirea dreptului de proprietate al D. S.R.L. asupra imobilului format din teren curţi construcţii, nr. cadastru x - suprafaţă 1.081 mp, şi construcţii: nr. cadastru x - suprafaţa 301 mp şi x - suprafaţa 390 mp, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x O.C.P.I. Sector 3 Bucureşti; radierea din Cartea Funciară nr. x O.C.P.I. Sector 3 Bucureşti a dreptului de proprietate a C. S.R.L. şi înscrierea în aceasta a dreptului de proprietate a B. S.R.L. precum şi a radierii din Cartea Funciară nr. x O.C.P.I. Sector 3 Bucureşti a dreptului de proprietate a D. S.R.L. şi înscrierea în aceasta a dreptului de proprietate a B. S.R.L., cu cheltuieli de judecată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile C. civ., Legii nr. 7/1996, republicată, a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa civilă nr. 5327 din 24.05.2019, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, dosarul fiind înregistrat la data de 24.06.2019 pe rolul secţiei a III-a Civilă.

Prin încheierea din data de 24.10.2019, secţia a III-a civilă a Tribunalului Bucureşti a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VI-a Civilă a Tribunalului Bucureşti, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei secţii la data de 06.12.2019 sub nr. x/2018*.

Prin sentinţa civilă nr. 1115/2022 din 18.05.2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, precum şi cererea pârâtei D. S.R.L. de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii B. S.R.L. şi A., cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă la data de 04 iulie 2022, care, prin decizia nr. 1888A pronunţată la 12 decembrie 2022, a anulat ca netimbrat apelul reclamanţilor.

3. Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii B. S.R.L. şi A. întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care au solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre soluţionare aceleiaşi instanţe.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurenţii-reclamanţi au susţinut că pentru termenul de judecată din 12 decembrie 2022 instanţa de apel a nesocotit prevederile imperative ale art. 157 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., deoarece reclamanţii nu au fost citaţi pentru acest termen de judecată cu menţiunea privind achitarea taxei judiciare de timbru aferente apelului formulat.

Arată recurenţii-reclamanţi că anularea ca netimbrată a cererii de apel putea fi dispusă numai după comunicarea obligaţiei privind cuantumul taxei judiciare de timbru datorate după soluţionarea celor două cereri formulate privind acordarea facilităţilor la plata taxei de timbru şi reexaminarea încheierii prin care a fost respinsă cea dintâi cerere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 2 februarie 2023.

La 27 martie 2023 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea depusă de intimatele-pârâte C. S.R.L. şi D. S.R.L., prin care au solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de nelegalitate; anularea recursului ca netimbrat, iar în subsidiar, respingerea ca nefondat şi obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa supremă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 iunie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, părţile neexercitându-şi însă acest drept.

Prin încheierea din 3 octombrie 2023 a fost respinsă excepţia nulităţii recursului pentru considerentele care rezultă din cuprinsul acestei încheieri, a fost admis în principiu recursul, fiind acordat termen de judecată la 5 decembrie 2023, cu citarea părţilor în şedinţă publică, când s-a dispus amânarea cauzei, la solicitarea părţilor, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recurenţii-reclamanţi şi-au întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., criticând soluţia instanţei de apel din perspectiva nerespectării normelor de procedură privind citarea cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru soluţionarea apelului.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură vizează neregularităţi de ordin procedural ce sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziţii ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură şi care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

Criticile referitoare la încălcarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 157 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. în ceea ce priveşte realizarea procedurii de citare pentru termenul de judecată din 12 decembrie 2022 cu menţiunea privind obligaţia achitării taxei judiciare de timbru şi cuantumul acesteia, subsumate de autoarele memoriului de recurs cazului de casare menţionat sunt nefondate.

În dezvoltarea acestei critici s-a susţinut că anularea ca netimbrată a cererii de apel putea fi dispusă numai după comunicarea obligaţiei privind cuantumul taxei judiciare de timbru datorate după soluţionarea celor două cereri formulate privind acordarea facilităţilor la plata taxei de timbru şi reexaminarea încheierii prin care a fost respinsă cererea de acordarea facilităţilor.

Potrivit normelor de procedură prevăzute de art. 157 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. "Citaţia va cuprinde indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar datorate de cel citat".

Succesiunea actelor de procedură din dosarul de apel relevă că prin rezoluţia de primire a dosarului, curtea de apel a pus în vedere reclamanţilor obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 16.123,75 RON, în termen de 10 zile de la primirea comunicării.

Adresa care consemneză obligaţiile astfel impuse a fost comunicată reclamanţilor, la sediul procesual ales indicat în cererea de apel, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de apel.

Procedând în modalitatea descrisă, instanţa de prim control judiciar s-a conformat pe deplin obligaţiilor prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

La 19 iulie 2022, apelanţii-reclamanţi B. S.R.L. şi A. au formulat cereri de acordare facilităţi de la plata taxei judiciare de timbru, solicitările fiind respinse prin încheierea de şedinţă din data de 05 septembrie 2022.

Împotriva acestei încheieri reclamanţii au formulat cerere de reexaminare, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată prin încheierea nr. 118A/2022 pronunţată la 7 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2018, încheierea fiind comunicată reclamanţilor la data de 19.10.2022, astfel cum rezultă din procesele-verbale existente la dosarul asociat a1 al instanţei de apel.

În aceste condiţii, contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, Înalta Curte constată că autorii căii de atac au cunoscut cuantumul taxei judiciare de timbru aferente apelului pe care îl declaraseră. Aceasta întrucât nicio dispoziţie legală nu obligă instanţa ca, după ce a comunicat părţii obligaţiile care îi revin în chestiunea timbrajului, să procedeze apoi, în măsura în care au fost demarate procedurile de reexaminare şi de acordare a facilităţilor la plata taxei, care au fost respinse, la o nouă comunicare a aceleiaşi obligaţii.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi a dispoziţiilor imperative ce vizează plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

Se reţine că art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi art. 21 din Constituţia României garantează dreptul de acces la justiţie, însă acesta nu este unul absolut, ci poate fi supus unor limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiţiei să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiţie şi a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanţelor cazului, solvabilitatea solicitantului şi faza procedurii sunt factori de care trebuie ţinut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiţie sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiţie a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esenţa lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată, conform art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ.

În egală măsură potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părţile au obligaţia de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului şi de a urmări finalizarea acestuia.

Aşa fiind, comunicarea în conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 a cuantumului taxei judiciare de timbru datorate precum şi a încheierilor de respingere a cererilor de acordare a ajutorului public judiciar şi de reexaminare constituie o măsură suficientă pentru ca partea să înţeleagă că suma pe care o are de achitat este chiar cea pe care o contestase, prin căile expuse anterior şi care îi fuseseră respinse.

Legea nu obligă instanţele judecătoreşti să notifice din nou debitorului obligaţiei de timbrare, ulterior comunicării acestor încheieri, necesitatea îndeplinirii aceleiaşi obligaţii.

În considerarea argumentelor expuse anterior, Înalta Curte constată că dispoziţia de anulare a apelului ca netimbrat a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor art. 470 alin. (3) C. proc. civ., precum şi a dreptului de acces la justiţie.

Prin urmare, în cauză nu au fost nesocotite prevederile art. 157 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. fiind nefondate.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A. şi B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1888A din 12 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B. S.R.L. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1888A din 12 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2024.