Negative conflict of jurisdiction resolved by assigning grefiers' wage discrimination suit to Tulcea Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi contencios administrativ Fiscal la 21 martie 2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A. şi B., având calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, cu citarea Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat să se dispună:

1. Recunoaşterea stării de discriminare creată de către pârâţi, în materie salariată, având în vedere calitatea reclamanţilor de personal auxiliar de specialitate din cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie" pe perioada august 2018-la zi şi în continuare, prin neacordarea salariului de baza brut lunar şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate, precum şi a sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase, prin raportare la specialiştii IT - personal auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor şi, în consecinţă, uniformizarea modului de calcul a acestor drepturi salariale, pe perioada august 2018 la zi şi în continuare;

2. Repararea prejudiciului creat prin neacordarea acestor drepturi salariale, respectiv obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi, pe perioada august 2018 - la zi şi în continuare, pentru fiecare lună şi până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să li se plătească, cu titlu de salariu de bază brut lunar şi cuantum sporuri, prin luarea în considerare a nivelului maxim al salariului de bază brut lunar şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate, precum şi a sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase plătite specialiştilor IT - personal auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor;

3. Actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţe de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să le fie achitate (datele la care s-au efectuat plăţile drepturilor salariale ale reclamanţilor) şi până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate în capătul de cerere 2 şi 3.

Tribunalul Teleorman – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi contencios administrativ Fiscal, prin sentinţa nr. 373 din 7 iunie 2023 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanţii A. şi B., în favoarea Tribunalului Tulcea – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că instanţa competentă material şi teritorial a soluţiona litigiul de faţă este instanţa specializată în dreptul muncii, conform art. 269 din Codul muncii.

Pe rolul Tribunalului Tulcea, cauza a fost înregistrată la 22 septembrie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1423/2023 din 6 decembrie 2023 a admis excepţia necompetenţei instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect calcul drepturi salariale formulată de reclamanţii A. şi B., în favoarea Tribunalului Teleorman.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag, fiind avută în vedere interpretarea obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Decizia nr. 7/16.05.2016 privind recursului în interesul legii, în sensul în care, art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de grefier, fiind aplicabil şi în cazul reclamanţilor.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Teleorman – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi contencios administrativ Fiscal s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 31 ianuarie 2024, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate în cauză, Înalta Curte constată că în prezenta cauză instanţa a fost învestită cu soluţionarea unui litigiu în materia conflictelor de muncă, reclamanţii A. şi B. având calitatea de personal auxiliar de specialitate (grefier) şi conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, iar în această calitate au solicitat recunoaşterea stării de discriminare creată de către pârâţi în materie salariată, repararea prejudiciului creat prin neacordarea acestor drepturi salariale şi actualizarea sumelor solicitate, cu indicele de inflaţie.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Aşadar, art. 127 C. proc. civ. este o normă specială de competenţă, care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

În acest sens, se reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 7/16.05.2016, pronunţată în recurs în interesul legii a interpretat restrictiv aplicarea textului de lege ce consacră competenţa facultativă, reţinând în dispozitivul deciziei că: "Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă".

Potrivit prevederilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

În speţă, se constată că reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag - parchet de pe lângă o instanţă inferioară celei care ar fi competentă să soluţioneze cauza, sens în care, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., care instituie o competenţă exclusivă în favoarea unei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

De asemenea, se constată că aceasta nu poate fi determinată nici în raport cu art. 127 alin. (1) şi (2)1 C. proc. civ., cauza nefiind de competenţa instanţei la care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia.

În acest context, se reţine că legiuitorul a prevăzut competenţa materială şi teritorială de soluţionare a fondului cauzelor având ca obiect acordarea de drepturi salariale de către instanţa în raza cărora au domiciliul reclamanţii sau reşedinţa ori, după caz sediul, sau locul de muncă.

Potrivit art. 269 din Codul muncii "(1) Judecata conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz sediul)", cauza de faţă intrând sub jurisdicţia muncii, în categoria conflictelor de muncă.

Aşadar, art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea, or aşa cum rezultă din înscrisurile din dosar, reclamanţii îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, astfel că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele art. 127 C. proc. civ., iar soluţionarea cererii este de competenţa tribunalului în circumscripţia în care aceştia îşi au domiciliu sau reşedinţa, respectiv Tribunalul Tulcea.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2024.