Territorial jurisdiction for labor claims by pensioners: applicability of alternative venue rules versus exclusive domicile competence under the Labor Code

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Timiş la 21 decembrie 2022, secţia I civilă - Litigii de Muncă, în dosarul nr. x/2022 reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi Consiliul National pentru Combaterea Discriminării pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună: obligarea pârâtului la calcularea şi plata indemnizaţiei prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum şi obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data naşterii dreptului, până la data plătii efective, cu cheltuieli de judecată.

La data de 28 februarie 2023 reclamanţii au solicitat introducerea în cauză a Consiliului Naţional pentru combaterea discriminării.

Tribunalul Timiş, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 958/PI din 31 august 2023 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii A. şi B., în favoarea Tribunalului Gorj, reţinând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanţii sunt pensionari.

Pe rolul Tribunalului Gorj, cauza a fost înregistrată la 17 octombrie 2023 sub acelaşi număr de dosar.

Tribunalul Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 64/2024 din 18 ianuarie 2024 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanţii A. şi B., în favoarea Tribunalului Timiş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa superioară acesteia, astfel că nu sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii - Tribunalul Timiş, s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 127 alin. (2)1 raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Aşadar, competenţa teritorială este alternativă, reclamanţii având posibilitatea să aleagă între instanţa de la domiciliul lor - Tribunalul Gorj şi un tribunal din circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Timişoara.

Prin urmare, dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv părţii reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamanţii şi-au manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la Tribunalul Timiş, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Timiş, secţia I civilă şi Tribunalul Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 31 ianuarie 2024, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate în cauză, Înalta Curte constată că reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la calcularea şi plata indemnizaţiei prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum şi la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data naşterii dreptului, până la data plătii efective.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se reţine că reclamanţii sunt pensionari şi au domiciliul în Târgu-Jiu, judeţul Gorj şi că pretenţiile acestora reprezintă un litigiu de muncă, tribunalul având competenţa materială de a soluţiona conflictul de muncă, în vreme ce competenţa teritorială este dată, ca regulă, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În acest context, se constată că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că, în cauză devin aplicabile prevederile de drept comun din legislaţia muncii în ce priveşte instanţa competentă, iar potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, iar la momentul formulării acţiunii, reclamanţii aveau domiciliul în circumscripţia Tribunalului Gorj.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2024.