Negative conflict of jurisdiction in enforcement distribution resolved by assigning competence to the court of the debtor's domicile

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la 31 martie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. S.A. a chemat în judecată pe intimaţii Biroul Executorului Judecătoresc B. şi Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătoreşti C., formulând contestaţie la executare împotriva Proiectului de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită imobiliară, încheiat la 24 martie 2022, în dosarul execuţional nr. x/2005 al BEJ B., prin care a arătat că înţelege să conteste distribuirea sumei de 7.980,84 RON reprezentând cheltuieli de executare silită, efectuate în dosarul de executare nr. 1631/2019, instrumentat de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătoreşti C., din suma rezultată în urma valorificării prin executarea silită a imobilului situat în Măneciu, sat Costeni, jud. Prahova, T3, Parcela CC25, şi Tarlaua 89, Parcela F1942/11, înscris în C.F. nr. x, nr. cadastral x, x, proprietatea D. si E., adjudecatar F..

În drept, contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 864, art. 866, art. 875 şi art. 876 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2253 din 31 mai 2022, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

La termenul de la 16 mai 2023, Judecătoria Vălenii de Munte a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale raportat la dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. şi la statuările din Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii.

Prin încheierea nr. 10 din 16 mai 2023, Judecătoria Vălenii de Munte a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În esenţă, Judecătoria Vălenii de Munte a reţinut că potrivit art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. A mai reţinut că prin încheierea pronunţată la 15 ianuarie 2015 de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2014, a fost admisă cererea de învestire cu formulă executorie a titlurilor indicate de creditoare, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti devenind astfel instanţa de executare. Faţă de dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. şi faţă de statuările din Decizia nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, a constatat că instanţa competentă să soluţioneze contestaţiile la executare este aceeaşi cu cea care soluţionează şi cererile de încuviinţare a executării silite, în speţă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

La termenul de la 26 octombrie 2023, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 11621 din aceeaşi dată, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Vălenii de Munte şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În esenţă, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că, în temeiul art. 24 C. proc. civ. şi faţă de data formulării cererii de executare (10 martie 2015), contestaţia la executare, precum şi executarea silită, sunt supuse dispoziţiilor Noului C. proc. civ., forma în vigoare la data formulării cererii de executare, ceea ce exclude aplicabilitatea Deciziei nr. 20/2021. A mai reţinut că prin art. 1 pct. 20 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, a fost reintrodusă procedura învestirii cu formulă executorie, corelativ cu schimbarea competenţei funcţionale în ceea ce priveşte încuviinţarea executării silite în favoarea executorului judecătoresc. A constatat că, din verificările efectuate din oficiu în baza de date DEPABD, la data începerii executării silite – data sesizării executorului judecătoresc, domiciliile debitorilor erau situate în comuna Măneciu, sat Costeni, jud. Prahova şi în comuna Măgurele, sat Măgurele, jud. Prahova, ambele situate în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Vălenii de Munte. În temeiul prevederilor art. 641, art. 651 şi art. 666 C. proc. civ., forma în vigoare la 10 martie 2015, instanţa a statuat că este competentă să soluţioneze contestaţia la executare Judecătoria Vălenii de Munte.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Judecătoria Vălenii de Munte şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Instanţa supremă reţine că instanţele au fost învestite cu soluţionarea unei contestaţii la executare formulate de creditoarea A. S.A. împotriva Proiectului de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită imobiliară, încheiat la 24 martie 2022, în dosarul execuţional nr. x/2015 al BEJ B.. Faţă de data sesizării organului de executare, respectiv 10 martie 2015, instanţa supremă constată, în temeiul dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., că legea potrivit căreia se va determina judecătoria competentă este Noul C. proc. civ., forma în vigoare la data înregistrării cererii de încuviinţare a executării silite.

Conform prevederilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, contestaţiile la executare se soluţionează de către instanţa de executare.

Din actele dosarului rezultă că debitorii, respectiv G. şi H., precum şi garanţii ipotecari D. şi E., aveau, la data sesizării executorului judecătoresc, domiciliile în comuna Măneciu, sat Costeni, jud. Prahova şi în comuna Măgurele, sat Măgurele, jud. Prahova, ambele situate în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Vălenii de Munte.

Înalta Curte notează că în concepţia Noului C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, instanţa care soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie nu devenea instanţa de executare, cele două instanţe fiind reglementate diferit. De asemenea, constată că nu sunt incidente statuările din Decizia nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, această decizie fiind publicată în Monitorul Oficial şi devenind obligatorie de la 11 noiembrie 2021, ulterior sesizării organului de executare.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2024.