Recurs annulled for failure to articulate statutory illegality: factual critique of property valuation and statute of limitations inadmissible in cassation

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 27 aprilie 2021, reclamanta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor, în contradictoriu cu pârâta PFA A. a solicitat obligarea acestuia la restituirea sumei de 500.000 RON, reprezentând contravaloarea titlului de plată nr. x din 15 septembrie 2009 emis de ANRP, în favoarea domnului B., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 30 din 19 ianuarie 2022 pronunţată de Tribunalul Maramureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor, în contradictoriu cu pârâta PFA A., având ca obiect acţiune în daune contractuale, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând admiterea apelului şi, în consecinţă, admiterea acţiunii formulate de reclamanta ANRP cât şi exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată sau a diminuării acestora.

A. P.F.A. a declarat apel împotriva aceleiaşi sentinţe solicitând înlăturarea considerentelor privind respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune din cuprinsul paginii a 4-a a hotărârii atacate şi înlocuirea lor cu considerente de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, precum şi obligarea intimatei-reclamante ANRP la plata cheltuielilor de judecată, în apel.

Prin decizia civilă nr. 426/2023 din 5 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă au fost respinse apelurile declarate de apelanţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor cu sediul în Bucureşti şi PFA A. împotriva sentinţei civile nr. 30 din 19 ianuarie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Maramureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 483 şi art. 488 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, anularea deciziei atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta arată că în mod greşit instanţa a considerat că termenul de prescripţie pentru pretenţiile deduse judecăţii a început să curgă la data depunerii raportului de evaluare întocmit de prestator, dată de la care aceasta avea posibilitatea să verifice dacă lucrarea este corespunzător întocmită.

În acest context, se susţine că între A.N.R.P. şi PFA A. a intervenit Contractul-cadru de prestări servicii nr. x/2006, având ca obiect asigurarea de către prestator a serviciilor de evaluare solicitate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C. civ..S.D.), în aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Serviciile de evaluare presupuneau executarea de către prestator a evaluării imobilelor identificate în Anexa la contract.

Astfel, în anul 2013, Curtea de Conturi a desfăşurat la A.N.R.P. o acţiune de control cu tema "Verificarea modului de formare şi utilizare a fondurilor publice în procesul de restituire a proprietăţilor", iar conform Raportului de control nr. x/26.04.2013, controlul a vizat perioada cuprinsă în intervalul 01.01.2007 - 31.12.2011.

Ca urmare a unei acţiuni de control privind modul de îndeplinire a măsurilor dispuse, Curtea de Conturi, prin Decizia nr. 10/VI/2013/2022 a prelungit termenul pentru implementarea măsurii până la data de 31.12.2022, A.N.R.P. urmând să întreprindă măsuri pentru înlăturarea deficienţelor constatate şi consemnate în Raportul de control nr. x/26.04.2013.

Având în vedere că deciziile Curţii de Conturi sunt obligatorii, pentru punerea în aplicare a măsurilor dispuse în sarcina sa, recurenta urmăreşte prin prezenta acţiune să recupereze sumele plătite în mod eronat.

In raport cu dispoziţiile art. 2537 C. proc. civ., ce prevăd cazurile de întrerupere a prescripţiei, recurenta arată că în prezenta speţă, termenul de curgere al prescripţiei a fost întrerupt, întrucât raportându-se la momentul Deciziei nr. 10/VI/2013/2022 este mai mult decât evident că prescripţia termenului de solicitare a restituirii sumei de bani a fost întreruptă.

Mai susţine recurenta că, în mod greşit, instanţa nu a reţinut că acţiunea de control desfăşurată de Curtea de Conturi nu poate constitui o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei.

Recurenta, mai învederează instanţei prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu privire la Standardele Internaţionale de Evaluare, pe care aceasta le redă în continuare în memoriul de recurs.

În cuprinsul întâmpinării depuse în cauză, se arată că prin Decizia nr. 2/15.06.2009, Curtea de Conturi a dispus măsuri privind expertizarea şi reevaluarea imobilelor ce fac obiectul unui număr de 2.843 de rapoarte evaluare, stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului de stat şi recuperarea acestuia de la partenerii contractuali sau de la persoanele responsabile pentru efectuarea plăţilor.

Astfel, în baza Contractului-cadru de prestări servicii nr. x/2006, în dosarul de despăgubire nr. x/FFCC, pârâta PFA A. a evaluat imobilul situat în Sighetul Marmaţiei, jud. Maramureş, compus din teren în suprafaţă de 46.312 m.p., persoana îndreptăţită fiind domnul B., stabilind valoarea de piaţă a acestuia la suma de 2.548.567 RON.

Pentru suma stabilită prin raportul de evaluare întocmit de pârâta PFA A., C. civ..S.D. a emis Decizia nr. 8392/FF/23.07 2009, iar în baza acestei decizii, ce reprezenta titlul de despăgubire emis în favoarea domnului B. şi ţinând seama de opţiunea înregistrată la A.N.R.P. sub nr. x/25.08.2009, recurenta a emis Titlul de plată nr. x/15.09.2009 în cuantum de 500.000 RON, precum şi Titlul de conversie nr. 994/15.09.2009 în cuantum de 2.048.567 RON, reprezentând numărul total de acţiuni atribuite la Fondul Proprietatea.

Prin urmare, comparând cele două rapoarte de evaluare, se constată cu uşurinţă că pârâta a supraevaluat imobilul, raportat la valoarea acestuia, astfel cum a fost determinată cu ocazia reevaluării, iar pentru acest motiv se solicită recuperarea prejudiciului în cuantum de 500.000 RON, acordat în baza Titlului de plată nr. x/15.09.2009 emis în favoarea domnului B., ca urmare a aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi.

Pentru aceste considerente, recurenta consideră că este îndreptăţită să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

La termenul din 15 februarie 2024, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Aşadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin cererea de recurs - art. 483 şi art. 488 C. proc. civ. - nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, întrucât criticile vizează aspecte de netemeinicie privind situaţia de fapt, recurenta indicând în mod generic şi formal aceste dispoziţii legale.

În acest context, se reţine că între A.N.R.P. şi PFA A. a intervenit Contractul-cadru de prestări servicii nr. x/2006, având ca obiect asigurarea de către prestator a serviciilor de evaluare solicitate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C. civ..S.D.), în aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Serviciile de evaluare presupuneau executarea de către prestator a evaluării imobilelor identificate în Anexa la contract.

În cursul anului 2013, Curtea de Conturi a desfăşurat la A.N.R.P. o acţiune de control cu tema "Verificarea modului de formare şi utilizare a fondurilor publice în procesul de restituire a proprietăţilor" şi, ca urmare a acestei acţiuni de control privind modul de îndeplinire a măsurilor dispuse, Curtea de Conturi, prin Decizia nr. 10/VI/2013/2022, a prelungit termenul pentru implementarea măsurii până la data de 31 decembrie 2022, A.N.R.P. urmând să întreprindă măsuri pentru înlăturarea deficienţelor constatate şi consemnate în Raportul de control nr. x/26.04.2013.

Faţă de împrejurarea că deciziile Curţii de Conturi sunt obligatorii, pentru punerea în aplicare a măsurilor dispuse în sarcina sa, recurenta a urmărit prin prezenta acţiune recuperarea sumelor plătite în mod eronat, context în care a solicitat recuperarea prejudiciului în cuantum de 500.000 RON, acordat în baza Titlului de plată nr. x/15.09.2009 emis în favoarea domnului B., astfel cum a fost constatat ca urmare a aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi.

Astfel, în baza Contractului-cadru de prestări servicii nr. x/2006, în dosarul de despăgubire nr. x/FFCC, pârâta PFA A. a evaluat imobilul situat în Sighetul Marmaţiei, jud. Maramureş, compus din teren În suprafaţă de 46.312 m.p., persoană îndreptăţită fiind domnul B., stabilind valoarea de piaţă a acestuia la suma de 2.548.567 RON, iar în urma reevaluării imobilului în litigiu, firma S.C. C. S.R.L. a stabilit, la data de 4 iulie 2020 că valoarea reală a imobilului era 53.787 RON (14.690 Euro).

Prin urmare, comparând cele două rapoarte de evaluare, se constată cu uşurinţă că pârâta a supraevaluat imobilul, raportat la valoarea acestuia, astfel cum a fost determinată cu ocazia reevaluării.

În acest sens, recurenta a invocat dispoziţiile art. 2537 C. proc. civ., ce prevăd cazurile de întrerupere a prescripţiei, context în care a susţinut că instanţa de apel a considerat, în mod greşit că termenul de prescripţie pentru pretenţiile deduse judecăţii a început să curgă la data depunerii raportului de evaluare întocmit de prestator, dată de la care recurenta avea posibilitatea să verifice dacă lucrarea este corespunzător întocmită.

Prin urmare, toate argumentele recurentei reprezintă o relatare a situaţiei de fapt şi a greşitei interpretări a acestei situaţii de către instanţele anterioare, pe baza probatoriilor administrate în cauză, astfel că, din analiza recursului declarat, se constată că aceasta critică soluţia atacată, doar în ce priveşte temeinicia acesteia.

În acest context, se reţine că instanţa de apel a constatat că apelul declarat de reclamantă a vizat modalitatea de soluţionare a cauzei în ansamblul său, însă nu au fost dezvoltate critici decât cu privire la modalitatea de soluţionare a cererii incidentale a pârâtului privitoare la cheltuielile de judecată, referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., iar în aceste condiţii, modalitatea de soluţionare pe fond a cauzei a fost supusă examinării doar din perspectiva celor invocate la prima instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (2) C. proc. civ.

Aşadar, în absenţa unor critici ale reclamantei pe fondul cauzei şi în condiţiile în care instanţa de apel nu a identificat neregularităţi rezultând din încălcarea unor norme de ordine publică, în mod corect s-a reţinut că soluţia primei instanţe asupra fondului litigiului este legală şi temeinică.

Dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că criticile recurentei referitoare la interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, întrucât vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia.

Astfel, simpla nemulţumire a părţii cu privire la modul în care instanţa a răspuns referitor la anumite aspecte de fapt în ciclul procesual precedent nu reprezintă un veritabil motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

In consecinţă, se constată că recurenta nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel în raport cu soluţia pronunţată.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei civile nr. 426/2023 din 5 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR împotriva deciziei civile nr. 426/2023 din 5 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PFA A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2024.