Territorial jurisdiction for prosecutors' labor disputes: inapplicability of special court rules to independent state directorates

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, pe rolul Tribunalului Prahova, la 8 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. au chemat în judecată pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor dc Criminalitate Organizată şi Terorism şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (D.I.I.C.O.T.), solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la recunoaşterea şi plata drepturilor salariale cu includerea unui spor la salariul de bază de 25%, corespunzător nivelului de secretizare Secrete de stat nivelul strict secret şi secrete de serviciu, care îl deţin sus-numiţii, cu excepţia reclamantului A., în exercitarea funcţiei cu acces la informaţii clasificate, în condiţiile legii; respectiv Strict secret de importanţă deosebită şi secret de serviciu, deţinut de reclamantul A.; plata către reclamanţi a diferenţelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi până la recunoaşterea drepturilor de către pârât sau apariţia unei modificări legislative, precum şi pentru viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi cu dobânda legală corespondentă, calculată de la data exigibilităţii sumelor până la data plăţii efective a drepturilor.

Pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a formulat întâmpinare prin care, în temeiul art. 245 coroborat cu art. 130 alin. (2) şi al art. 248 C. proc. civ., cu aplicarea art. 132 din acelaşi cod, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei privind soluţionarea litigiului dedus judecăţii de reclamanţii al căror loc de muncă este la D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Buzău, respectiv la D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Dâmboviţa, având în vedere dispoziţiile art. 208 coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, republicată.

Prin sentinţa civilă nr. 454 din 22 martie 2023, Tribunalul Prahova – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

În esenţă, Tribunalul Prahova a reţinut că reclamanţii au calitatea de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală, la data promovării acţiunii desfăşurând activitate, după caz, în cadrul unor structuri de parchet distincte, respectiv Serviciul Teritorial Dâmboviţa, Serviciul Teritorial Prahova şi Serviciul Teritorial Buzău şi au învestit instanţa cu soluţionarea unui litigiu de muncă. A mai reţinut că, faţă de dipsoziţiile art. 127 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Braşov.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Braşov – secţia I Civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1617/MAS din 23 noiembrie 2023, Tribunalul Braşov – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă, a constatat conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cererii de chemare în judecată şi a înaintat dosarul instanţei supreme, pentru soluţionarea conflictului.

În esenţă, Tribunalul Braşov a reţinut că reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală, la data promovării acţiunii desfăşurând activitate, după caz, în cadrul unor structuri de parchet distincte, respectiv Serviciul Teritorial Dâmboviţa, Serviciul Teritorial Prahova şi Serviciul Teritorial Buzău, învestind Tribunalul Prahova, iniţial şi apoi prin hotărâre de declinare Tribunalul Braşov cu o acţiune în pretenţii salariale, îndreptate împotriva angajatorului. A mai reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., iar instanţa competentă, determinată potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, este Tribunalul Prahova.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Prahova – secţia I Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Prahova – secţia I Civilă şi Tribunalul Braşov – secţia I Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu de muncă, având ca obiect drepturi salariale, reclamanţii având calitatea de procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală, la data promovării acţiunii desfăşurând activitate, după caz, în cadrul unor structuri de parchet distincte, respectiv Serviciul Teritorial Dâmboviţa, Serviciul Teritorial Prahova şi Serviciul Teritorial Buzău.

Art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, prevede: (1) "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Totodată, potrivit art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înţeleasă ca referindu-se la desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la alin. (1).

Instanţa supremă apreciază că în cauza de faţă nu sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ. deoarece raţiunea normei legale menţionate rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei prin prisma calităţii părţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism; are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti.

Prin urmare, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism are o structură organizatorică de sine-stătătoare, subunităţile acesteia nefiind arondate instanţelor, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicabilitatea în cauzele în care sunt părţi procurorii sau personalul auxiliar al acestei instituţii.

Cum reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul Serviciului Teritorial Dâmboviţa, Serviciului Teritorial Prahova şi Serviciului Teritorial Buzău ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 C. proc. civ.

Aşa fiind, competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, în favoarea instanţei de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Raportat la dispoziţiile legale anterior evocate, concluzia care se impune este că obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată, care reglementează o competenţă alternativă, alegerea instanţei revenind reclamanţilor care au ales să învestească Tribunalul Prahova.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova – secţia I Civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2024.