Territorial competence for suing courts in labor disputes: application of Art. 127 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – secţia I Civilă la 09.01.2023, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Prahova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâţii la stabilirea şi plata, începând cu 01.10.2018 şi până la data pensionării fiecărei reclamante, a venitului de compensare prevăzut de art. 38 alin. (61) din Legea nr. 153/2017, reprezentând diferenţa dintre venitul net acordat din 01.01.2018 până în septembrie 2018 şi cel acordat începând cu luna octombrie 2018, precum şi la plata lunară, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţite şi cel efectiv plătit, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie plus dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare până la plata efectivă.

Prin sentinţa civilă nr. 758/24.05.2023, Tribunalul Prahova – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1), (2) şi (21) C. proc. civ., care au fost încălcate de reclamante sesizând Tribunalul Prahova, deşi aveau posibilitatea de a se adresa altor instanţe indicate de legiuitor.

Astfel învestit, Tribunalul Argeş – secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a pronunţat sentinţa civilă nr. 4359/09.11.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea acestei sentinţe, a reţinut că reclamantele nu mai au calitatea de grefier, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., însă, având în vedere că acţiunea a fost introdusă împotriva unor instanţe de judecată, devin aplicabile dispoziţiile art. art. 127 alin. (2), (21) şi (3) din acelaşi cod, care reglementează posibilitatea sesizării unei instanţe de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, şi, în temeiul cărora, titularele prezentei acţiuni au ales Tribunalul Prahova, care a devenit competent.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru următoarele considerente:

Între părţi s-a declanşat un litigiu asimilat celor de muncă, fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, potrivit cărora conflictele de muncă se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul.

Autoarele acţiunii, domiciliate în judeţul Prahova, în calitate de foşti grefieri la Judecătoria Sinaia, au învestit Tribunalul Prahova, pârâţi fiind acest tribunal şi Curtea de Apel Ploieşti.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Cum reclamantele nu mai aveau calitatea de grefieri la data învestirii instanţei, dispoziţiile legale enunţate nu sunt aplicabile.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Conform art. 127 alin. (21) şi (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, precum şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

În speţă, au calitate de pârâţi două instanţe de judecată, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, aşadar titularul acţiunii este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa uneia dintre aceste instanţe.

În prezenta cauză, reclamantele au învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Prahova, instanţă pârâtă şi competentă, potrivit legii, să soluţioneze cauza, exprimându-şi opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., privind competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată, această opţiune neputând fi cenzurată de instanţă din oficiu.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2024.