Jurisdictional conflict between administrative and social security civil courts over annulment of a government emergency ordinance affecting pension indexation under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal la 21.02.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, privind actualizarea pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, să oblige pârâtul Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea şi actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 prevederilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017, şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, să oblige pârâţii să-i restituie sumele reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările actelor normative anterior menţionate, conform gradului de comisar-şef deţinut, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011; a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Prin sentinţa nr. 121/09.05.2023, Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale proprii şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi – secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut că, în cauză, faţă de petitul cererii, sunt incidente dispoziţiile art. 101-103 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensie se soluţionează în primă instanţă de către secţiile civile ale tribunalelor, de un complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial, de instanţa de la domiciliul reclamantului. A mai arătat că invocarea, de către reclamant, a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage automat competenţa instanţei de contencios administrativ şi nu poate determina calificarea litigiului ca fiind unul de contencios administrativ, în susţinerea acestor argumente evocând o decizie din jurisprudenţa instanţei supreme.

Astfel învestit, Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 2284/27.11.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea acestei sentinţe, a reţinut că, faţă de obiectul acţiunii şi temeiul de drept invocat, anume art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prezentul litigiu se circumscrie jurisdicţiei instanţelor de contencios administrativ, întrucât reclamantul invocă vătămarea drepturilor sale prin modificările legislative aduse dispoziţiilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 59/2017, pe care o critică ca fiind neconstituţională. Totodată, a arătat că instanţa sesizată trebuie să respecte principiul disponibilităţii, iar principiul rolului activ permite calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, nu şi schimbarea motivelor de drept, a obiectului sau cauzei acţiunii, iar în speţă, acestea sunt clar indicate de reclamant şi au determinat învestirea instanţei de contencios administrativ.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, pentru următoarele considerente:

În speţă, reclamantul se consideră vătămată de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, a cărei neconstituţionalitate a invocat-o, iar pentru repararea prejudiciului suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2000.

Aşadar, acţiunea reclamantului cuprinde un capăt principal, constând în anularea O.U.G. nr. 59/2017 şi capete de cerere accesorii, privind despăgubirile, formulate sub condiţia admiterii cererii principale.

Potrivit art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi".

Articolul 9 alin. (1) din legea contenciosului administrativ prevede că "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.", iar conform alin. (5), " Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

Examinând obiectul şi motivele cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că principalul capăt de cerere se circumscrie ipotezelor reglementate de dispoziţiile legale anterior evocate, întrucât autorul acţiunii vizează desfiinţarea actului normativ ce a cauzat vătămarea drepturilor sale, astfel că prezentul litigiu intră sub jurisdicţia instanţelor de contencios administrativ.

Cu privire la stabilirea instanţei competente material, Înalta Curte constată incidenţa art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, (...) se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, (...) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În speţă, emitentul actului normativ ce face obiectul litigiului este Guvernul României, autoritate publică centrală, astfel că instanţa competentă material să soluţioneze cauza este curtea de apel.

Stabilirea instanţei competente teritorial se va face pe temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. (...)".

Din actele dosarului, a rezultat că reclamantul are domiciliul în judeţul Iaşi, astfel că instanţa competentă este Curtea de Apel Iaşi, în favoarea căreia, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2024.