Salary claims by prosecutors over pay disparity assigned to Bihor Tribunal; negative jurisdictional conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 24 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. şi CC. au chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Parchetul de pe lângă Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând recunoaşterea stării de discriminare în care au fost plasaţi de pârâţi, în materie salarială, în raport cu procurorii numiţi în cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, în temeiul art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, precum şi în raport cu magistraţii care au câştigat în instanţă includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizaţiile de încadrare brută lunară; obligarea pârâţilor la recalcularea şi plata efectivă a drepturilor salariate ale reclamanţilor, începând cu 16 octombrie 2018 şi în continuare pentru viitor, inclusiv după aplicarea etapizată a Legii nr. 153/2017, cu includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizaţiile de încadrare brută lunară, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiţi în cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, în temeiul art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304/2004; actualizarea cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare a sumelor rezultate în urma recalculării drepturilor salariale, începând cu 16 octombrie 2018 şi în continuare pentru viitor, prin includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizaţii, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiţi în cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, actualizare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţie necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor în soluţionarea cauzei întrucât numai reclamantul C. are domiciliul în Oradea, însă el nu poate fi judecat de Tribunalul Bihor în considerarea faptului că este procuror la Judecătoria Salonta, devenind astfel aplicabile prevederile art. 127 C. proc. civ.

La termenul de la 21 aprilie 2023, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea cererii, invocată de pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.

Prin sentinţa civilă nr. 423/LM din 28 aprilie 2023, Tribunalul Bihor – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Dolj – secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

În esenţă, Tribunalul Bihor a reţinut că a fost învestit cu soluţionarea unui conflict de muncă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, încă în vigoare la momentul sesizării instanţei, potrivit cărora este competentă instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, precum şi locul de muncă. A mai reţinut că la data formulării acţiunii, toţi reclamanţii, mai puţin C. (procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta), aveau calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 Bucureşti, respectiv în cadrul DNA Bucureşti, iar această calitate atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.. Văzând statuările din Decizia nr. 7/2016, pronunţată de instanţa supremă în soluţionarea unui recurs în interesul legii şi faţă de faptul că Tribunalul Bihor este una din instanţele care nu au nicio legătură din punct de vedere teritorial cu activitatea reclamanţilor şi care oricum nu ar fi putut judeca cererea formulată de reclamantul C., instanţa a apreciat că este competent să soluţioneze cauza Tribunalul Dolj, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Craiova, învecinată Curţii de Apel Bucureşti.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La termenul de la 2 noiembrie 2023, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale pe care a admis-o prin sentinţa nr. 2184 din 2 noiembrie 2023, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pemtru soluţionarea conflictului.

În esenţă, Tribunalul Dolj a reţinut că reclamanţii au învestit Tribunalul Bihor cu soluţionarea unui litigiu de muncă şi au indicat dispoziţiile art. 126 C. proc. civ. coroborate cu art. 269 alin. (3) Codul muncii. A mai reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi statuările din Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018, precum şi raportat la faptul că reclamanţii nu au ales Tribunalul Dolj, această instanţă fiind arbitrar stabilită de Tribunalul Bihor, instanţa competentă este aceasta din urmă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Bihor – secţia I Civilă şi Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că reclamanţii, majoritatea având calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 Bucureşti, respectiv în cadrul DNA Bucureşti, au învestit instanţele cu o cerere de chemare în judecată prin care au solicitat recunoaşterea unor drepturi salariale. De asemenea, reţine că domnul C. are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta şi are domiciliul în municipiul Oradea, judeţul Bihor.

Conform dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, forma în vigoare la momentul sesizării instanţei, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Astfel cum a statuat instanţa supremă prin Decizia nr. 7/2016, "condiţia-premisă de aplicare a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este aceea ca judecătorul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă."

Întrucât reclamantul C. îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta, o instanţă inferioară instanţei alese de reclamanţi să soluţioneze cauza în fond, respectiv Tribunalul Bihor, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

Prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 reglementează o competenţă teritorială alternativă de soluţionare a litigiului, autorii demersului judiciar fiind cea care poate alege între cele două instanţe deopotrivă competente. Astfel, reclamanţii au ales să învestească Tribunalul Bihor, instanţa în a cărei circumscripţie îşi are locul de muncă şi domiciliul reclamantul C., invocând şi prevederile legale referitoare la coparticiparea procesuală.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2024.