Cassation inadmissibility in labor disputes under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj – secţia Mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale la 21.01.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Municipal Turda, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la stabilirea şi plata salariului de bază pentru funcţia de programator IA şef serviciu în cadrul Serviciului de evaluare si statistică medicală, conform anexei VII la Legea nr. 153/2017, începând cu data intrării în vigoare a legii, la plata diferenţei dintre drepturile salariale acordate si cele cuvenite, de la data intrării în vigoare a legii şi până la data pronunţării hotărârii, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi a dobânzii legale; a mai solicitat obligarea pârâtului la efectuarea corecţiilor corespunzătoare în Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor (REVISAL).

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii, nulităţii cererii pentru lipsa obiectului şi prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 02.05.2022, Tribunalul Cluj – secţia Mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii cererii de chemare în judecată, iar prin sentinţa civilă nr. 1507/31.05.2022, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât şi a respins ca prescrisă acţiunea pentru pretenţiile anterioare datei de 21.01.2019; a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtul să stabilească şi să plătească reclamantului salariul de bază pentru funcţia îndeplinită, în conformitate cu dispoziţiile anexei VII la Legea nr. 153/2017, precum şi diferenţele dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite, pe ultimii 3 ani anteriori sesizării instanţei, actualizate cu coeficientul de inflaţie aplicabil la data plăţii, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare aferentă, începând cu data de la care se cuvin aceste drepturi şi până la achitarea efectivă.

Împotriva acestei sentinţe civile, Spitalul Municipal Turda a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 418/01.03.2023, Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea cu privire la pretenţiile care nu cad sub incidenţa excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.

Împotriva acestei decizii civile A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de recurs, după prezentarea etapelor procesuale anterioare, autorul căii de atac a susţinut, prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că hotărârea atacată nu este legală, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, curtea de apel reţinând că spitalul intimat nu îndeplineşte cerinţele acestei norme de drept, deoarece nu s-ar afla în subordinea unor instituţii sau autorităţi, însă nici nu a examinat toate ipotezele pe care aceasta le reglementează, respectiv de a observa dacă se află sub autoritatea sau în coordonarea acestora.

A susţinut că, după examinarea acestei cerinţe, instanţa de apel putea analiza si pe cea privind sursa de finanţare şi asupra căreia nu s-a mai aplecat, în condiţiile constatărilor eronate cu privire la prima condiţie.

La 25.07.2023, intimatul a depus note scrise, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac, precum şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

În speţă, reclamantul a învestit Tribunalului Cluj – secţia Mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale cu o cerere având ca obiect drepturi salariale decurgând din raporturile de muncă cu pârâtul, astfel că, în conformitate cu art. 231 din Codul muncii, instanţa a fost învestită cu soluţionarea unui conflict de muncă.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 418/A/01.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în apel, fiind astfel incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile (...) privind (...) conflictele de muncă (...)", din care rezultă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile date în apel în litigiile de muncă.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 418/A/01.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, împotriva căreia s-a declarat prezenta cale de atac, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., după cum în mod corect a menţionat şi instanţa de apel în dispozitivul acesteia, conform art. 425 alin. (3) C. proc. civ., aşadar nesusceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului.

Cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

Cu privire la cererea de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, observând că intimatul nu a depus dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin notele scrise, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea acestuia privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 418/A/01.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Respinge cererea intimatului-pârât de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2024.