Recurs in cassation inadmissible for social insurance pension disputes: statutory exclusion of extraordinary remedy
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal in cassation as inadmissible, thereby leaving the appellate court’s judgment in force, which had previously reversed the trial court’s order and dismissed the claimant’s action entirely. The dispute involved a social security pensioner who sued a county pension house, challenging the calculation of his retirement pension and seeking a recalculation based on a full 20-year insurance contribution period, along with payment of pension differences and court costs. The decisive legal basis for the dismissal was the principle of the legality of remedies and specific statutory prohibitions, specifically Articles 483(2) and 634(1)(4) of the Code of Civil Procedure and Article 155 of Law No. 263/2010, which establish that decisions in matters of social insurance litigation are final after the appellate stage and are not subject to cassation appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 517 alin. (4) C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 3/1977, art. 494 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Recurs in cassation inadmissible for social insurance pension disputes: statutory exclusion of extraordinary remedy: Împotriva acestei decizii civile, A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea, rejudecarea de către instanţa de recurs, cu consecinţa respingerii apelului declarat de Casa Judeţeană de Pensii şi menţinerii sentinţei primei instanţe.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024
Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău – secţia I Civilă la 22.11.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la revizuirea pensiei pentru limită de vârstă stabilită prin decizia de pensionare nr. x/25.09.1998 şi a buletinului de calcul aferent acesteia şi la emiterea unei noi decizii de pensionare prin care, la stabilirea punctajului mediu anual, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a mai solicitat să oblige pârâta la plata diferenţei drepturilor de pensie, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, începând cu ultimii 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată şi la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
Prin sentinţa civilă nr. 444/27.05.2022, Tribunalul Bacău – secţia I Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta să emită o decizie de pensionare cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 22.11.2021, să procedeze la calculul şi plata diferenţelor de pensie astfel rezultate, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, la care se va calcula şi dobânda legală potrivit O.G. nr. 13/2011; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, A. şi Casa Judeţeană de Pensii Bacău au declarat apel.
Prin decizia nr. 194/27.02.2023, Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă a admis apelul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bacău, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată şi a respins apelul declarat de reclamant.
Împotriva acestei decizii civile, A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea, rejudecarea de către instanţa de recurs, cu consecinţa respingerii apelului declarat de Casa Judeţeană de Pensii şi menţinerii sentinţei primei instanţe.
Subsumat primului motiv de recurs, autorul căii de atac a susţinut încălcarea normelor de procedură privind citarea sa pentru termenul de judecată din 13.01.2023 şi a invocat nulitatea procesului-verbal de comunicare a citaţiei pentru fiecare termen din etapa procesuală a apelului, întrucât aceste înscrisuri prezintă vicii de formă, lipsind anumite menţiuni obligatorii.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a arătat că hotărârea atacată nu este motivată corespunzător, iar argumentele pe care le cuprinde sunt contradictorii şi străine de natura cauzei. A arătat că din raţionamentul instanţei de apel nu rezultă că prima instanţă ar fi aplicat greşit legea, iar aspectele reţinute de aceasta privind vechimea în muncă şi încadrarea în grupa de muncă legală nu au fost combătute prin alte probe administrate în apel.
În dezvoltarea ultimului motiv de recurs, a invocat încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi a evocat decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, susţinând că au fost ignorate de instanţa de apel, deşi erau obligatorii, potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ. A mai invocat şi încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977 şi ale O.G. nr. 13/2011.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar recurenta a răspuns la întâmpinare.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac, ce presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat atât prin art. 129 din Constituţia României, cât şi prin art. 457 C. proc. civ.
În speţă, reclamantul A. a învestit Tribunalul Bacău – secţia I Civilă, la 22.11.2021, cu o cerere privind un conflict de asigurări sociale.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...)".
Totodată, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
Interpretarea acestor dispoziţii legale relevă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunţate în materia litigiilor de asigurări sociale, care potrivit prevederilor legale enunţate, pot fi atacate numai cu apel.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că decizia nr. 194/27.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 194/27.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia I Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2024.