Inadmissibility of cassation against appeal in insolvency liability proceedings where first-instance judgment is subject only to appeal

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VII-a Civilă la 17 februarie 2021, sub nr. x/2018/a2, reclamantul C.I.I. A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor C. şi D. să suporte pasivul rămas neacoperit al debitoarei B. S.R.L., în baza art. 169 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 85/2014.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 72, art. 73, art. 148 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Pârâta D., la 02.06.2021, a depus precizări şi note de şedinţă.

Pârâtul C., la 08.02.2022, prin notele de şedinţă înainate la dosar, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de atragere a răspunderii.

Prin precizările depuse la dosarul cauzei, la 30.03.2022, reclamantul C.I.I. A. a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata întregului pasiv al societăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 3884 din 28 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a Civilă a respins cererea formulată de reclamantul C.I.I. A., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel reclamantul C.I.I. A. solicitând admiterea apelului şi, în consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata pasivului societăţii debitoare, în valoare de 379.978,35 RON.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, la 08 decembrie 2022, sub nr. x/2018/a2.

Prin decizia civilă nr. 320 din 28 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul-reclamant C.I.I. A., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C. şi D. şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul că:

- a admis în parte cererea; a obligat pârâtul C. să suporte din averea personală pasivul societăţii debitoare, până la concurenţa sumei de 379.978,35 RON;

- a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta D., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul C. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, respingerea apelului cu consecinţa menţinerii hotărârii instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

Prin memoriul de recurs, recurentul-pârât a susţinut că decizia atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fără a fi reţinute considerentele sentinţei civile nr. 3884 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, în şedinţa publică din 28.09.2022.

Astfel, recurentul-pârât a arătat că, la 21 noiembrie 2016, prin facturile cu seriile x/22.11.2016, respectiv x/23.11.2016, societatea E. S.R.L. a achiziţionat de la societatea B. S.R.L. autoturismul marca x, având număr de identificare x, la preţul menţionat în facturi.

De asemenea, a menţionat că, anterior deschiderii procedurii insolvenţei împotriva societăţii B. S.R.L. (24.10.2018), la 21 septembrie 2018, prin facturile cu seriile x/24.09.2018, respectiv x/25.09.2018, societatea a înstrăinat către F. autoturismul marca x, încasând preţul specificat în facturi.

Recurentul-pârât a subliniat faptul că toate aceste operaţiuni, efectuate cu respectarea legislaţei în vigoare, au fost confirmate de către instanţa de judecată prin respingerea cererilor formulate în dosarele nr. x/2018, nr. y/2018/a3 şi nr. x/2018/a4.

A învederat că, a fost administratorul societăţii B. S.R.L. în perioada specificată în evidenţele Registrului Comerţului, respectiv că activitatea acesteia s-a desfăşurat în mod legal, astfel cum rezultă şi din declaraţia martorului G., aflată la dosarul cauzei.

A mai susţinut că, în speţă, nu este îndeplinită niciuna dintre condiţiile prevăzute la art. 169 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 85/2014, pentru atragerea răspunderii persoanale a organelor de conducere.

În acest sens, a precizat că, răspunderea pentru intrarea unei societăţi în insolvenţă nu operează automat, ci cel ce solicită atragerea răspunderii, în speţă, practicianul în insolvenţă, are obligaţia de a dovedi elementele răspunderii şi de a arăta, în concret, ce fapte au determinat insolvenţa societăţii, aspect confirmat de prima instanţă care a reţinut că nu au fost identificate, individualizate şi probate faptele pentru care practicianul în insolvenţă a solicitat atragerea răspunderii sale pentru intrarea societăţii în procedura insolvenţei, nu a precizat cine este persoana administratorului special al societăţii debitoare şi nici dacă au fost sau nu efectuate distribuiri în cadrul procedurii.

Învederând că nu i s-a comunicat interogatoriul formulat de către practicianul în insolvenţă, precum şi faptul că a predat practicianului toate documentele prevăzute de lege, recurentul a precizat în finalul memoriului că toate aspectele evocate au fost corect şi legal analizate de instanţa de fond, în hotărârea pronunţată fiind descrisă atât situaţia de fapt cât şi cea de drept într-un mod corect, legal şi transparent, pe baza dovezilor certe.

Prin întâmpinarea înaintată la dosar la 12 octombrie 2023, intimata-pârâtă D. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Recurentul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare solicitând respingerea apărărilor intimatei-pârâte ca nefondate.

Intimatul-reclamant C.I.I. A. nu a uzat de dreptul procesual de a formula întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 decembrie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Faţă de raportul comunicat, recurentul-pârât a formulat punct de vedere.

Prin rezoluţia din 30 ianuarie 2024, în cauză, s-a fixat termen pentru examinare admisibilitate recurs în completul de filtru la data de 13 februarie 2024, fără citarea părţilor.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea căii extraordinare de atac declarate, urmează să respingă recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.".

În raport cu dispoziţiile constituţionale şi legale citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

În concret, se constată că acţiunea are ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâţilor, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Având în vedere că decizia recurată a fost pronunţată în materia legii care reglementează procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, Înalta Curte reţine că, potrivit:

- art. VII din Legea nr. 216/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 709 din 14 iulie 2022: "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date.";

- art. 45 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014, "(1) Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt: (…) h) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, potrivit art. 169, (...);"

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive.";

- art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel.".

De asemenea, se cuvine menţionat că art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că: "Nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Reţinând, aşadar, că, în speţă, decizia recurată a fost pronunţată în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului (art. 43 corelat cu art. 46 din Legea nr. 85/2014), aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Dimpotrivă, aşa cum rezultă din cele expuse mai sus, conform art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, aplicabile tuturor proceselor începute anterior datei de 1 ianuarie 2019, nu sunt supuse recursului "hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Fiind, aşadar, operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ., faţă de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 320 din 28 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 320 din 28 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2024.