Competence for pension claims alleging harm from unconstitutional emergency ordinance: administrative jurisdiction over labor courts despite social security underlying rights

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal la 22 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună următoarele:

1. să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

2. obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41/13.01.2023;

3. obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41/13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului de agent şef principal de poliţie deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plaţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a înţeles să invoce şi excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii, precum şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei funcţionale, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţia inadmisibilităţii primului petit al acţiunii, excepţia lipsei capacităţii juridice civile a Guvernului României, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 178/2023 din 08 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, la un complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de trimitere a reţinut faptul că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, coroborate cu cele ale art. 36 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tribunalului, secţie/complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial, competenţa revine instanţei de la domiciliul reclamantului.

A învederat că invocarea formală a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu poate atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, atât timp cât reclamanul tinde, în realitate, să obţină restituirea părţii din pensie ce i s-ar fi cuvenit dacă nu interveneau modificările referitoare la modalitatea de actualizare a pensiei prin O.U.G. nr. 59/2017. În susţinere, a evocat prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, a precizat că nimic nu îl împiedică pe reclamant să invoce excepţia de neconstituţionalitate şi în faţa instanţei de litigii de muncă şi asigurări sociale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 47/1992.

Ca urmare a declinării competenţei, cauza a fost înregistrată la 13 iunie 2023 pe rolul Tribunalului Iaşi – secţia I Civilă, sub nr. x/2023.

Învestit prin declinare, Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă, la termenul de judecată din 15 noiembrie 2023 a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 2195/2023 din 15 noiembrie 2023, Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de conflict a reţinut că, de vreme ce prin acţiune se invocă o culpă a Guvernului României pentru emiterea unei ordonanţe neconstituţionale, autoritate centrală, în raport de dispoziţiile art. 9 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta este de competenţa unei instanţe de contencios administrativ şi nu a unui complet specializat pe litigii de muncă.

În considerarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a conchis că este competentă să soluţioneze cauza, în întregime, Curtea de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ, întrucât reclamantul are domiciliul în municipiul Iaşi.

În fine, a precizat că, spre deosebire de unele dosare anterioare ale completului, similare sub anumite aspecte, soluţionarea cauzei în întregime se impune a fi efectuată de secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul, schimbarea de jurisprudenţă datorându-se punctului de vedere emis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal prin minuta şedinţei din 16 octombrie 2023, prin care s-a statuat că, "raportat la scopul urmărit de reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii centrale la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ de încetare a discriminării, competenţa materială şi teritorială aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborate cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii.".

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 22 decembrie 2023, sub numărul x/2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe – Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

În speţă, reclamantul, pensionar, fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne, se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale şi pe care le consideră neconstituţionale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, potrivit cărora, "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă", coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităţilor pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale.

Totodată, Înalta Curte reţine existenţa unei legături directe între vătămarea pretinsă şi adoptarea ordonanţei de urgenţă a cărei neconstituţionalitate se invocă, instanţa competentă să soluţioneze cauza fiind tot cea de contencios administrativ şi fiscal, chiar dacă raportul juridic litigios vizează un drept de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie, de vreme ce în art. 9 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul nu face nicio distincţie în funcţie de natura raportului juridic dedus judecăţii, or unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

În ce priveşte capetele accesorii şi subsidiare de cerere, care au ca obiect recalcularea pensiei şi restituirea diferenţelor rezultate, caracterul lor accesorie rezultă cu evidenţă din faptul că modul lor de soluţionare depinde de soluţia ce se va da asupra capătului principal de cerere, astfel că instanţa supremă va conferi aplicabilitate prevederilor art. 123 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.

Cum, în cauză, competentă material a soluţiona capătul principal de cerere este instanţa de contencios administrativ – secţia de contencios administrativ a curţii de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., aceasta instanţă este competentă material să soluţioneze şi capetele accesorii de cerere.

Pe cale de consencinţă, reţinând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza, în prima instanţă, este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului (municipiul Iaşi, judeţul Iaşi).

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2024.