Federation suit over special working conditions assigned to Bucharest Tribunal as jurisdictional conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 10.11.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Federaţia Sindicatelor din Silvicultură SILVA în numele şi pentru membrii săi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ.

şi RRRRR. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Regia Naţională a Pădurilor "Romsilva" şi Regia Naţională a Pădurilor "Romsilva" – Direcţia Silvică Galaţi, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună: obligarea pârâtelor la încadrarea salariaţilor, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuţiilor din fişa postului presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate, control silvic şi cinegetic, exploatări forestiere, construcţii forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, în condiţii speciale de muncă, începând cu 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv; obligarea pârâtei RNP-Romsilva-Direcţia Silvică Galaţi la încheierea actelor adiţionale la contractele individuale de muncă ale salariaţilor, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, în sensul modificării condiţiilor de muncă, din condiţii normale de muncă în condiţii speciale de muncă, începând cu 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv; obligarea pârâtelor la plata contribuţiei suplimentare de asigurări sociale, în cuantum de 8%, pentru condiţii speciale de muncă, pentru salariaţii, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2)-(4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit.

c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv şi în continuare, pe toată durata existenţei contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajaţi, în condiţii speciale de muncă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (1)-(4), (9), art. 15 lit. a) şi art. 17 din H.G. nr. 229/2009, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2) lit. a)-f), art. 20 alin. (2)-(4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, modificată şi completată prin Legea nr. 234/2019, art. 40 alin. (2) lit. c) şi f), art. 41 alin. (1) şi alin. (3) lit. d), art. 229 alin. (4) şi art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii republicat, art. 28, art. 148 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social şi art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Pârâta Regia Naţională a Pădurilor "Romsilva" a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Federaţiei (reclamanţii neavând calitate de membri ai acesteia), iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâta Regia Naţională a Pădurilor "Romsilva" – Direcţia Silvică Galaţi a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Federaţiei (reclamanţii neavând calitate de membri ai acesteia), iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 1720 din 29 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, cu opinie majoritară, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de trimitere a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost promovată de o organizaţie sindicală, respectiv de Federaţia Sindicatelor din Silvicultură SILVA, în numele membrilor Sindicatului Silvicultorilor Galaţi, afiliat la Federaţia Sindicatelor din Silvicultură SILVA.

De asemenea, a evocat decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, precizând că, în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a folosit sintagma organizaţie sindicală (aceasta fiind denumirea generică pentru sindicat, federaţie sau confederaţie sindicală, după cum reiese din art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011), iar în cazul problemei de drept referitoare la instanţa competentă în soluţionarea acestor acţiuni, a făcut referire la sediul sindicatului.

Totodată, a apreciat ca fiind relevante în cauza de faţă şi următoarele considerente ale deciziei date în interesul legii nr. 1/2013: "Atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului. Într-o atare interpretare şi aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale.".

A subliniat că alegerea instanţei supreme în stabilirea competenţei de la sediul sindicatului şi nu de la sediul organizaţiei sindicale, este pe deplin justificată, de vreme ce federaţiile/confederaţiile au sediul în raza teritorială a unui singur Tribunal, iar acţiunile promovate pentru membrii unor sindicate diferite care, în raport de sediul acestora şi dacă ar fi promovate direct de către sindicat, ar fi atras competenţa unor tribunale distincte, ar duce la înregistrarea cauzelor privind pe salariaţii membri de sindicat din toate judeţele, în contradictoriu cu angajatori diferiţi şi având loc de muncă în toate judeţele, la o singură instanţă, ceea ce ar determina o judecată îngreunată.

Pe de altă parte, a învederat că, prin stabilirea instanţei competente la sediul sindicatului, şi nu la cel al organizaţiei sindicale (federaţie), se asigură o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că, de cele mai multe ori, locul de muncă al acestora este în acelaşi judeţ în care se află sediul sindicatului din care fac parte, cum este cazul şi în speţa de faţă.

În plus, a precizat că, prin alegerea competenţei în raport de sediul organizaţiei sindicale şi nu a sindicatului s-ar încălca principiul celerităţii, în raport de prevederile art. 6 C. proc. civ.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi – secţia I Civilă la 23 iunie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1308 din 08 decembrie 2023, Tribunalul Galaţi – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului în vederea soluţionării conflictului de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa de conflict a reţinut că potrivit deciziei nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.".

Din perspectiva faptului că prevederile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 se aplică şi federaţiei, iar sediul acesteia este în Bucureşti, a conchis că, în cauză, competenţa de soluţionare revine Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 22 decembrie 2023, sub numărul x/2022.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţe sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtelor la încadrarea salariaţilor, având calitatea de personal silvic, în condiţii speciale de muncă, încheierea actelor adiţionale la contractele individuale de muncă, în sensul modificării condiţiilor de muncă, respectiv la plata contribuţiei suplimentare de asigurări de sociale, pentru condiţiile speciale de muncă, formulată de Federaţia Sindicatelor din Silvicultură SILVA, în numele unor membri de sindicat, angajaţi ai pârâtei.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă pendinte, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi statuările din decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii.

În concret, în pronunţarea regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizaţiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federaţii sau confederaţii sindicale.

Aricolul 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul. La data sesizării instanţei, erau în vigoare însă şi dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 conform cărora "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cum, în înţelesul Legii dialogului social nr. 62/2011, organizaţia sindicală este o denumire generică pentru sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală şi uniune sindicală teritorială, în condiţiile în care legiuitorul a recunoscut legitimare procesuală activă tuturor organizaţiilor sindicale, indiferent de denumire/formă de înfiinţare/asociere, interpretarea oferită prin decizia dată în recurs în interesul legii (nr. 1/2013) priveşte oricare organizaţie sindicală care introduce o acţiune în justiţie în numele şi pentru membrii unui sindicat şi care, astfel, dobândeşte calitatea de reclamant.

În plus, instanţa supremă subliniază că ceea ce prezintă relevanţă în stabilirea competenţei teritoriale în speţa de faţă, nu este sindicatul de care aparţin membrii în numele cărora s-a introdus o acţiune şi nici dacă organizaţia sindicală reclamantă are sau nu calitate procesuală activă în cauză, mai ales că problema determinării instanţei competente necesită o rezolvare cu prioritate faţă de problema calităţii procesuale active a reclamantului, ţinând cont de ordinea firească a soluţionării excepţiilor procesuale. Prin urmare, pentru determinarea instanţei competente teritorial să judece litigiul în primă instanţă, este necesar a se identifica organizaţia sindicală reclamantă care stă efectiv în proces, care a exercitat acţiunea în justiţie, iar nu organizaţia sindicală care ar fi trebuit să figureze în proces, în ipoteza în care reclamantul ar fi o organizaţie sindicală care nu ar avea calitate procesuală activă.

În sens similar a fost şi dezlegarea dată de instanţa supremă în decizia în interesul legii sus-amintită, interpretarea dată vizând însăşi calitatea de reclamant în care acţionează organizaţia sindicală, urmând ca, în stabilirea competenţei teritoriale, să se ţină cont de sediul respectivei organizaţii sindicale reclamante, indiferent că aceasta este un sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală sau uniune sindicală teritorială.

Prin urmare, având în vedere că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, în vigoare la data sesizării instanţei, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul" şi constatând că reclamantul Federaţia Sindicatelor din Silvicultură SILVA are sediul în Bucureşti, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2024.