Recourse annulled for failure to articulate cassation grounds targeting the lapse of appeal rather than the suspension order

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la 30 august 2018 şi înregistrată la 3 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub număr de dosar x/2018, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA NAŢIONALĂ A APELOR MINERALE S.A., a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 100/31.07.2018 emisă de către Directorul General al Societăţii Naţionale a Apelor Minerale S.A., ca netemeinică şi nelegală, obligarea societăţii pârâte la reintegrarea în funcţia deţinută anterior concedierii, conform art. 80 Codul Muncii, obligarea la plata tuturor drepturilor salariale ce i se cuvin până la data reintegrării efective în funcţia deţinută anterior concedierii şi la plata dobânzii legale aferente cu respectarea indicelui de inflaţie, la plata daunelor morale/profesionale provocate în conformitate cu dispoziţiile art. 253 din Codul Muncii, în cuantum de 30.000 de euro, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 418 din 25 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA NAŢIONALĂ A APELOR MINERALE S.A.; a fost anulată decizia nr. 100/31.07.2018, a fost reintegrată contestatoarea în funcţia deţinută anterior concedierii, a fost obligată intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la efectiva reintegrare, sumă la care se va calcula şi plăti dobânda legală aferentă începând cu data de 30.08.2018 până la plata efectivă; a fost respinsă în rest contestaţia ca neîntemeiată; s-a luat act că şi-a rezervat contestatoarea dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ A APELOR MINERALE S.A. a declarat apel.

Prin încheierea din 14 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus suspendarea judecării apelului până la soluţionarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului penal nr. x/2018 înregistrat la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instrumentat de DGPMB, secţia 4 Poliţie.

Prin decizia nr. 3591 din 12 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat perimat apelul declarat de apelanta-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ A APELOR MINERALE S.A. împotriva sentinţei civile nr. 418/25.01.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, în esenţă, că a fost dispusă suspendarea judecării cauzei la 14.10.2019, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a pricinii penale ce face obiectul dosarului penal nr. x/2018, înregistrat la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instrumentat de DGPMB, secţia 4 Poliţie.

De asemenea, s-a reţinut că, ulterior suspendării judecăţii dispuse la 14.10.2019, în cauză nu s-a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, iar de la data soluţionării dosarului penal care a determinat suspendarea, respectiv 15.04.2021, termenul de perimare de 6 luni a curs continuu, nefiind incident nici un caz de întrerupere sau suspendare a cursului perimării dintre cele prevăzute de art. 417-418 C. proc. civ.

În termen legal, împotriva deciziei nr. 3591 din 12 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ A APELOR MINERALE S.A. a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.

În motivare, recurenta-pârâtă a arătat că, prin încheierea din 14.10.2019, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei privind apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 418/25 ianuarie 2019, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2018 înregistrat la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Ulterior, instanţa a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării, în acest sens acordând termen la data de 12 iunie 2023.

Din studiul dosarului reiese că s-a dispus de către instanţă formularea unei cereri către organul penal în vederea comunicării stadiului cercetării întreprinse. S-a depus la dosar Ordonanţa emisă la 15.04.2021 în dosarul penal nr. x/2020, aflat pe rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia Combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

Din analiza şi studiul acestui din urmă document, reiese că efectuarea cercetării penale a vizat săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu faţă de presupusa faptă a directorului general care a dispus angajarea numitei B. şi promovarea fără concurs a acesteia, acestea fiind presupusele fapte penale ale numitului C..

La finalul documentului în discuţie se dispune, în esenţă, clasarea cauzei şi faptul că soluţia se comunică numitului C., precum şi că, potrivit art. 339 C. proc. pen., orice persoană interesată poate face plângere împotriva ordonanţei de clasare.

Aşadar, ordonanţa penală "prin care instanţa de apel a constatat perimat apelul" nu are o înrâurire cu presupusele fapte pentru care s-a formulat plângere împotriva părţii din dosar A. şi nici nu se poate aprecia ca societatea, în calitate de petentă, să devină persoană interesată.

Recurenta a apreciat că, odată depusă o plângere, partea care a formulat-o va primi soluţia dispusă, precum şi că, în speţă, ordonanţa respectivă nu a soluţionat şi fondul plângerii societăţii, redând, în final, dispoziţiile art. 316 C. proc. pen.

În concluzie, recurenta a solicitat a se constata că motivul/raţiunea juridică pentru care instanţa de apel a apreciat ca perimată cererea sa de apel nu are o înrâurire cu cauza ce face obiectul prezentei acţiuni.

Intimata A. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din camera de consiliu de la 21 noiembrie 2023, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au formulat puncte de vedere la raportul întocmit.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ A APELOR MINERALE S.A. împotriva deciziei nr. 3591 din 12 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Se constată că recurenta-pârâtă a indicat formal motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, între altele: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ: "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.: "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă sau formularea acestora cu depăşirea termenului legal este sancţionată cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept material aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă că nu s-a criticat hotărârea instanţei de apel prin care s-a constatat perimarea, respectiv nu s-au indicat motivele pentru care instituţia perimării ar fi fost greşit aplicată, ci, în realitate, s-au formulat critici cu privire la încheierea prin care s-a suspendat judecata cauzei, la 14.10.2019, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, s-a susţinut, în esenţă, că ordonanţa penală "prin care instanţa de apel a constatat perimat apelul" nu are o înrâurire cu presupusele fapte pentru care s-a formulat plângere împotriva părţii din dosar A. şi nici nu se poate aprecia ca societatea, în calitate de petentă, să devină persoană interesată.

Prin cererea de recurs s-a solicitat, a se constata că motivul/raţiunea juridică pentru care instanţa de apel a apreciat ca perimată cererea sa de apel nu are o înrâurire cu cauza ce face obiectul prezentei acţiuni.

Prin urmare, deşi se face referire la "ordonanţa penală", criticile recurentei vizează, în realitate, măsura suspendării dispusă de instanţa de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa poate suspenda judecata: (...) când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel".

În acest context, trebuie menţionat că împotriva încheierii prin care s-a suspendat judecata, recurenta putea formula în mod separat recurs, potrivit dispoziţiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ.

Pe calea recursului declarat împotriva hotărârii de perimare partea trebuie să critice legalitatea acestei măsuri din perspectiva dispoziţiilor art. 416-422 C. proc. civ., iar nu măsura de suspendare a judecării procesului luată anterior perimării, care putea fi criticată printr-un recurs separat.

Înalta Curte subliniază că dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. vizează formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor hotărârii recurate, iar în speţă nu se invocă încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor procedurale privind soluţionarea excepţiei perimării apelului.

Rezumând, susţinerile recurentei-pârâte prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, iar în lipsa unor argumente care să vizeze considerentele hotărârii atacate, instanţa de recurs nu se poate substitui părţii, formulând în locul său critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret considerentele instanţei de apel.

Totodată, succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic, în aşa fel încât să se poată reţine, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ A APELOR MINERALE S.A. împotriva deciziei nr. 3591 din 12 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ A APELOR MINERALE S.A. împotriva deciziei nr. 3591 din 12 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2024.