Conflict over consumer contract nullity jurisdiction: precedence of interlocutory competence ruling over consumer residence forum exception

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 4 august 2022 pe rolul Tribunalului Iaşi sub număr de dosar x/2022, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. S.A prin reprezentant D. S.A. (fostă E.) şi F. S.A, au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă prin care C. S.A. a devenit noul creditor în Contractul de credit x din data de 08.07.2008.

Pârâta C. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei faţă de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. şi excepţia netimbrării acţiunii.

Pârâta F. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Prin sentinţa civilă nr. 904 din 26 aprilie 2023, Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă a respins excepţia netimbrării acţiunii, invocată de pârâţi; a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iaşi a avut în vedere dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., reţinând, totodată, că în situaţia pluralităţii de pârâţi (cazul de faţă), legiuitorul a stabilit o competenţă alternativă, respectiv: "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali".

S-a apreciat că sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. cu precizarea că reclamantul are posibilitatea de alegere între instanţele menţionate de textele legale amintite, instanţa în a cărei rază domiciliază reclamantul putând fi competentă doar în situaţiile prevăzute de art. 108 C. proc. civ., ceea ce nu se impune în situaţia de faţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă sub acelaşi număr de dosar.

Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 113 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă să judece şi instanţa de la domiciliul consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Faţă de natura cauzei, respectiv cerere promovată de un consumator împotriva unui profesionist, având ca obiect constatarea nulităţii unui contract, Tribunalul Bucureşti a apreciat că este competentă să judece prezentul litigiu instanţa de la domiciliul consumatorului.

Aşa fiind, constatând că potrivit înscrisurilor din dosar domiciliul reclamanţilor se află în localitatea Iaşi, s-a reţinut că Tribunalul Iaşi este competent să judece pricina.

Totodată, au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. şi aspectul că Tribunalul Iaşi a constatat prin încheierea din 28 februarie 2023 că este competent să judece cauza de faţă, fiind pronunţată astfel o încheiere interlocutorie, care poate fi atacată doar odată cu fondul.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 2892/2023 din 4 decembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţă de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi – secţia I Civilă. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Iaşi – secţia I Civilă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Art. 235 C. proc. civ. stipulează că: "Instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase."

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., încheierea prin care se stabileşte competenţa are caracter interlocutoriu, instanţa nemaiputând reveni asupra soluţiei.

Conform art. 131 verificarea competenţei jurisdicţionale se realizează la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii şi, din momentul în care instanţa se declară legal învestită, potrivit art. 132 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., rămâne competentă să judece cauza.

În speţă, prin încheierea din 28 februarie 2023, dată ce a constituit primul termen la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, Tribunalul Iaşi a procedat, în temeiul art. 131 C. proc. civ., la verificarea propriei competenţe, reţinând că este competent să soluţioneze cauza, aspect ce rezultă din partea introductivă a încheierii de la acea dată .

Totodată, instanţa nu a pus în discuţia părţilor la termenul din 28 februarie 2023 excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta C. S.A. prin întâmpinare, şi nici pârâta, prezentă la termen, nu a înţeles să o reitereze în şedinţă publică.

Prin urmare, această instanţă nu mai avea posibilitatea de a reveni asupra excepţiei necompetenţei sale teritoriale, fiind legată de încheierea interlocutorie pronunţată la 28 februarie 2023, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 235 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei rămânând câştigată Tribunalului Iaşi – secţia I Civilă.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2024.