Bank's revision application time-barred; 5,000 RON costs awarded to opposing party.

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra revizuirii de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 mai 2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând obligarea pârâtei să restituie suma de 47.171,84 Euro (219.226,41 RON – curs BNR 1 Euro = 4,6474 RON), reprezentând rate achitate şi nerestituite pentru achiziţionare imobil, conform promisiunii de vânzare şi cesiune drepturi nr. 84 din 20 mai 2009.

Prin încheierea din 15 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin sentinţa civilă nr. 3824 din 17 decembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 129.603,29 RON.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Împotriva aceleiaşi sentinţe şi a încheierii din 15 octombrie 2018 a declarat apel pârâta B. S.A.

Prin decizia nr. 2180/2019 din 16 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul formulat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3824 din 17 decembrie 2018 pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată. Totodată, a respins ca nefondat apelul aceleiaşi părţi împotriva încheierii de şedinţă din 15 octombrie 2018. A respins ca nefondat apelul reclamantei A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3824 din 17 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Împotriva deciziei nr. 2180/2019 din 16 decembrie 2019 a declarat recurs reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia nr. 2149 din 19 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2180/2019 din 16 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, a casat, în parte, decizia atacată, numai în ceea ce priveşte apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. şi apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3824 din 17.12.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe şi a menţinut dispoziţia de respingere a apelului declarat de pârâta B. S.A. împotriva încheierii de şedinţă din 15 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 7 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, B. S.A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 2149 din 19 octombrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, invocând, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac susţine că prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 2215 din 5 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2014. Astfel, deşi instanţa supremă a reţinut că aspectele legate de modalitatea de încetare a promisiunii de vânzare-cumpărare şi cesiune de drepturi au fost rezolvate prin decizia nr. 2215 din 5 decembrie 2017, prin decizia 2149 din 19 octombrie 2021 a reţinut că nu este corectă statuarea instanţei de apel în ceea ce priveşte subrogarea băncii în drepturile şi obligaţiile cedentului.

Revizuenta a indicat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ., respectiv existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin cererea formulată se invocă contrarietatea dintre decizia nr. 2149 din 19 octombrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2018 şi decizia nr. 2215 din 5 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. Pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, revizuenta ar fi trebuit să aibă în vedere dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc că termenul de revizuire este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Ultima hotărâre este decizia nr. 2149 din 19 octombrie 2021 prin care instanţa supremă a soluţionat recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 2180/2019 din 16 decembrie 2019.

În conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt definitive. Aşa fiind, ultima hotărâre, respectiv decizia nr. 2149 din 19 octombrie 2021, a rămas definitivă la data pronunţării, respectiv la 19 octombrie 2021.

Ca urmare, termenul de o lună în care revizuenta putea formula cererea de revizuire a început să curgă la 19 octombrie 2021 şi, conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-ar fi împlinit la 19 noiembrie 2021. Revizuenta a formulat cererea la 3 noiembrie 2023, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la dosar, cu depăşirea termenului defipt de lege.

Termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este un termen absolut, prevăzut de lege cu caracter imperativ. Nerespectarea sa atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează: "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 511 alin. (1) pct. 8 şi al art. 185 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata tardivitatea formulării cererii de revizuire şi o va anula.

Faţă de soluţia de anulare a cererii de revizuire, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuenta B. S.A. la plata către intimata A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.A. împotriva deciziei nr. 2149 din 19 octombrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018.

Obligă revizuenta B. S.A. la plata către intimata A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare. Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2024.