Service pension recalculation: consolidation of territorial competence at first hearing barring late negative jurisdiction conflict

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 iunie 2023 pe rolul Tribunalului Iaşi – secţia I Civilă, sub număr de dosar x/2023, reclamantele A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Iaşi şi Casa Teritoriala de Pensii Iaşi pentru a se dispune eliberarea de către Tribunalul Iaşi pentru fiecare a adeverinţelor tip pentru restabilirea/recalcularea pensiei de serviciu în care baza de calcul a pensiei de serviciu să cuprindă indemnizaţia de încadrare brută lunară calculată şi în raport de:

a. Coeficienţii de multiplicare prevăzuţi la nr. crt. 6-13 de la lit. A) din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, stabiliţi prin sentinţa civilă nr. 786/30.05.2008 a Tribunalului laşi, irevocabilă prin decizia nr. 705/12.06.2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2008, lămurită iniţial prin încheierea din 19.08,2009 şi ulterior prin încheierea pronunţată la data de 28.05.2020 în dosarul nr. x/2008 al Tribunalului laşi, irevocabilă prin decizia nr. 19/23.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel laşi în dosarul nr. x/2008, pentru reclamantele A. (coeficient 19% la momentul stabilirii pensie şi, apoi, coeficient 22.5% având în vedere calitatea de vicepreşedinte al tribunalului la momentul eliberării din funcţie) şi B. (coeficient 19%) respectiv prin decizia nr. 468/28.04.2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2008, lămurită prin decizia nr. 59/26.02.2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, pentru reclamanta C. (coeficient 19%), precum şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

b. Valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, începând cu data de 28.02.2017, la care să se adauge sporurile cuvenite, potrivit art. 82 alin. (1) şi art. 85 alin. 2 din Lg. 303/2004, pentru reclamantele A.. şi B.

Reclamantele au mai solicitat obligarea Tribunalului Iaşi la plata de daune interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, cât şi actualizarea cu indicele de inflaţie, aplicate asupra diferenţei dintre pensia stabilită si recalculată iniţial la momentul punerii în plată a deciziilor (data de 01.12.2022 când au fost eliberate din funcţie prin pensionare) în baza adeverinţei nr. x/29.11.2022, înlocuită prin adeverinţa nr. x/08.12.2022 pentru A., şi a adeverinţei nr. x/29.11.2022 pentru B. şi adeverinţei nr. x/04.08.2022 pentru C.., şi cea cuvenită (în care baza de calcul a pensiei de serviciu să cuprindă indemnizaţia de încadrare brută lunară calculată şi în raport de coeficienţii de multiplicare prevăzuţi la nr. crt. 6-13 de la lit. A) din anexa la O.U.G. nr. 27/2006), începând cu data eliberării din funcţie prin pensionare, 01.12.2022 şi până la data emiterii adeverinţei tip cu stabilirea noii baze de calcul.

De asemenea, reclamantele au solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Iaşi să comunice adeverinţele-tip pentru restabilirea/recalcularea pensiei de serviciu în care baza de calcul a pensiei de serviciu să cuprindă indemnizaţia de încadrare brută lunară calculată şi în raport de coeficienţii de multiplicare prevăzuţi la nr. crt. 6-13 de Ia lit. A) din anexa la O.U.G. nr. 27/2006) Casei Judeţene de Pensii Iaşi, adeverinţe care să înlocuiască:

- pentru reclamanta A., adeverinţa nr. x/19.05.2021, emisă de Tribunalul Iaşi, care a stat la baza stabilirii iniţiale a pensiei; adeverinţa nr. x/29.11.2022, înlocuită prin adeverinţa nr. x/08.12.2022, emisă de Tribunalul Iaşi, care a stat la baza recalculării pensiei ia momentul eliberării din funcţie prin pensionare.

- pentru reclamanta B.: adeverinţa nr. x/19.05.2021, emisă de Tribunalul Iaşi, care a stat la baza stabilirii iniţiale a pensiei; adeverinţa nr. 8478/A/29.11.2622, emisă de Tribunalul Iaşi, care a stat la baza recalculării pensiei la momentul eliberării din funcţie prin pensionare.

- pentru reclamanta C.: adeverinţa nr. x/19.05.2021, emisă de Tribunalul Iaşi, care a stat la baza atât a stabilirii iniţiale a pensiei, cât şi la momentul eliberării din funcţie prin pensionare, când a fost pusă în plată decizia de pensie; pentru a se emite fiecărei reclamante o nouă decizie de pensie privind atât restabilirea, cât şi recalcularea (recalculare doar pentru A.. şi B.) pensiei de serviciu potrivit dispoziţiilor Legii nr. 303/2004, valabile la momentul eliberării din funcţie prin pensionare la 01.12.2022 prin Decretele Prezidenţiale

Totodată, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Iaşi ca, ulterior primirii adeverinţelor-tip pentru restabilirea/recalcularea pensiei de serviciu în care, baza de calcul a pensiei de serviciu să cuprindă indemnizaţia de încadrare brută lunară calculată şi în raport de coeficienţii de multiplicare prevăzuţi la nr. crt. 6-13 de la lit. A) din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, să procedeze la restabilirea pensiei pentru fiecare reclamantă, începând cu data depunerii cererii de emitere a deciziei de pensionare, respectiv la recalcularea, pentru reclamantele A. şi B., începând cu data eliberării din funcţie prin pensionare, 1.01.2022, a pensiei de serviciu potrivit dispoziţiilor stabilite de Legea nr. 303/2004, valabile la momentul eliberării din funcţie prin pensionare, respectiv la data 1.12.2022, prin Decretele Prezidenţiale şi plata pensiei astfel recalculată.

În drept, reclamantele au invocat dispoziţiile art. 82 şi 85 din Legea nr. 303/2004, art. 2 din O.G. nr. 137/2000, art. 1531, 1535 C. civ., art. 40 lit. h) din Codul muncii, Normele metodologice de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Decizia nr. 23/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia CCR nr. 79/2016, art. 127 C. proc. civ., în ceea ce priveşte competenţa instanţei.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritorial a Tribunalului Suceava în soluţionarea dosarului, excepţia disjungerii, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportat la prevederile art. 153 din Legea nr. 263/2010, excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, raportat la capătul de cerere referitor la restabilirea pensiei de serviciu începând cu data de 1.01.2022 şi 1.12.2022, în sensul că reclamantele nu au prezentat mai întâi adeverinţe la Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, prin care să fi dovedit că instituţia nu le-a stabilit corect drepturile de pensie care consideră că li s-ar cuveni la data de 1.1.2022 sau 1.12.2022 iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin încheierea de şedinţă din 7 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Suceava – secţia I Civilă în dosarul nr. x/2022, în baza art. 99 C. proc. civ., instanţa a dispus disjungerea capătului 4 de cerere din acţiune, formulat în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii Iaşi şi formarea unui dosar separat pe rolul secţiei I Civile a Tribunalului Suceava, respectiv dosarul nr. x/2023.

Cu această ocazie nu s-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava în soluţionarea capătului 4 de cerere. Abia la termenul următor din data de 25 aprilie 2023 instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava şi s-a pronunţat în acest sens.

Prin sentinţa civilă nr. 553 din 25 aprilie 2023 Tribunalul Suceava a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

În motivare, Tribunalul Suceava a reţinut că, faţă de menţiunile din încheierea de disjungere din data de 7 martie 2023, în dosarul nr. x/2022, cauza pendinte are ca obiect: obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Iaşi ca, ulterior primirii adeverinţelor-tip pentru restabilirea/recalcularea pensiei de serviciu în care, baza de calcul a pensiei de serviciu să cuprindă indemnizaţia de încadrare brută lunară calculată şi în raport de coeficienţii de multiplicare prevăzuţi la nr. crt. 6-13 de la lit. A) din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, să procedeze la restabilirea pensiei pentru fiecare reclamantă, începând cu data depunerii cererii de emitere a deciziei de pensionare, respectiv la recalcularea, pentru reclamantele A. şi B., începând cu data eliberării din funcţie prin pensionare, 1.01.2022, a pensiei de serviciu potrivit dispoziţiilor stabilite de Legea nr. 303/2004, valabile la momentul eliberării din funcţie prin pensionare, respectiv la data 1.12.2022, prin Decretele Prezidenţiale, şi plata pensiei astfel recalculată.

Potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010: Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

Cum, reclamantele din prezenta cauză au domiciliul în mun. Iaşi, fiind înregistrate în evidenţele Casei Judeţene de Pensii Iaşi cu plata pensiilor, s-a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată aparţine Tribunalului Iaşi.

Primind dosarul, Tribunalul Iaşi, la primul termen de judecată acordat, a pus în discuţia contradictorie a părţilor excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi în soluţionarea prezentei cauze invocată de reclamante şi a acordat un singur termen de judecată pentru a se comunica precizările făcute în acest sens către pârâte şi a se răspunde la excepţia invocată.

S-a constatat că petitul acţiunii, capătul 4 de cerere reprezintă un capăt accesoriu de cerere care depinde de soluţionarea capetelor principale de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Iaşi să emită şi să comunice adeverinţele corecte în care să fie menţionaţi şi indicii de multiplicare prevăzuţi la nr. crt. 6-13 de la lit. A) din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, respectiv, valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON începând cu data de 28.02.2017 la care să se adauge sporurile cuvenite.

În conformitate cu dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., "cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120".

S-a arătat că, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul", însă al patrulea capăt de cerere este accesoriu petitelor 1 şi 3 de cerere cu privire la care Tribunalul Suceava a constatat că intră în competenţa sa teritorială de soluţionare.

S-a mai reţinut că Tribunalul Suceava a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea capătului 4 de cerere abia la următorul termen de judecată din data de 24.04.2023, după momentul la care părţile legal citate puteau pune concluzii pe fond, astfel încât şi cu privire la acest petit de cerere era câştigată competenţa de soluţionare de către Tribunalul Suceava.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 2087/2023 din 31 octombrie 2023 pronunţată de Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţă de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava – secţia I Civilă.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Suceava – secţia I Civilă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin încheierea din 7 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Suceava – secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a dispus disjungerea capătului 4 de cerere din acţiune, formulat în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii Iaşi, şi formarea unui dosar separat în care, la termenul de judecată următor, instanţa urmând să pună în discuţie excepţia necompetenţei Tribunalului Suceava.

La termenul din 25 aprilie 2023 Tribunalul Suceava a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale şi, prin sentinţa civilă nr. 553 din 25 aprilie 2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Conform art. 131 C. proc. civ.: "(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

Din punct de vedere procedural, instanţa supremă constată că termenul stabilit la data de 7 martie 2023, la Tribunalul Suceava, are semnificaţia primului "termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Aşa fiind, invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de soluţionare a cauzei ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenţei procesuale în mod definitiv în privinţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea.

Împrejurarea că la acel termen de judecată, 7 martie 2023, prima instanţă învestită a dispus disjungerea unui capăt de cerere nu poate echivala cu ipoteza excepţională conferită de prevederile alin. (2) al art. 131 C. proc. civ., nefiind necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenţei.

Prin urmare, Tribunalul Suceava nu mai avea dreptul să pună ulterior (la termenul din 25 aprilie 2023) în discuţie excepţia necompetenţei sale teritoriale, întrucât se fixase în mod definitiv competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea sa.

În raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Suceava – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2024.