Insurance damages: inadmissibility of cassation appeal due to statutory exclusion of recourse in insurance matters

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13 mai 2022 pe rolul Tribunalului Bihor – secţia a II-a Civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. şi pe intervenienta forţată C. solicitând obligarea pârâtei de rândul 1 la plata sumei de 30.000 euro cu titlu de daune materiale, 3.370 RON reprezentând diferenţa dintre veniturile nete realizate anterior producerii accidentului şi cea primită cu titlu de concediu medical, 500.000 euro daune morale, 30.000 euro prejudiciu estetic şi 300.000 euro prejudiciu de agrement, penalităţi de întârziere în cuantum de 0, 2 % pe zi calculate începând cu cea de-a unsprezecea zi de la data comunicării hotărârii definitive şi până la plata ei efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 22 martie 2023, Tribunalul Bihor a dispus introducerea în cauză a Fondului pentru Garantare a Asiguraţilor, urmând a fi citat pentru termenul următor.

Prin sentinţa nr. 115/LP/2023 din 4 mai 2023, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Fondului de Garantare a Asiguraţilor, invocată de pârâta B. S.A.; a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., intervenienta forţată C. şi Fondul de Garantare a Asiguraţilor; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 35.608,92 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 350.000 RON cu titlu de daune morale la care se vor adăuga penalităţi de întârziere aferente în cuantum de 0, 2 % pe zi începând cu a 11-a zi de la primirea hotărârii judecătoreşti definitive şi până la plata efectivă a debitului; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins ca nefondate celelalte pretenţii.

Împotriva acestei hotărâri şi a încheierii de şedinţă din 22 martie 2023 a declarat apel B. S.A.

Prin decizia nr. 268/2023 - A din 25 septembrie 2023, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei de interes privind apelul formulat de B. S.A. încheierii de şedinţă din 22 martie 2023 a Tribunalului Bihor Admite excepţia lipsei de interes a apelului formulat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 115/LP/2023 din 4 mai 2023 a Tribunalului Bihor.

A respins apelurile declarate de apelanţii B. S.A. şi Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în contradictoriu cu intimaţii CITR Filiala Bucureşti administrator judiciar al B., C. şi A. împotriva sentinţei nr. 115/LP/2023 din 4 mai 2023, pe care a menţinut-o în totalitate.

Împotriva acestei decizii, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul Fondului pentru Garantare a Asiguraţilor.

În argumentarea cererii de recurs, după o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, s-a susţinut, în esenţă, că decizia recurată se fundamentează pe o greşită interpretare a dispoziţiilor legale cu referire la lipsa calităţii procesuale pasive a Fondului de Garantare a Asiguraţilor şi a lipsei de interes în declararea apelului.

Precizează că, prin cererea de apel formulată, a criticat interpretarea dată de instanţa de fond în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Fondului de Garantare a Asiguraţilor într-o acţiune formulată pe calea dreptului comun în contradictoriu cu asigurătorul, si cu citarea intervenientului forţat, cadru procesual stabilit, astfel cum normele de procedură o impun, de către reclamant.

Susţine că în prezentul dosar nu ne aflăm în niciuna din situaţiile individualizate de Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ci ne aflăm într-o cauză în care se dispută cererea reclamantului privind plata despăgubirilor în temeiul unui contract de asigurare încheiat între asigurat şi asigurător, B. S.A., respectiv a unui contract de asigurare ce generează drepturi şi obligaţii specifice, prevăzute de lege şi de dispoziţiile contractuale şi care nu se extind şi asupra subscrisei, nici măcar în cazul insolvenţei asigurătorului, pentru că Legea nr. 213/2015 şi Norma nr. 24/2019 stabilesc obligaţii de plată în sarcina subscrisei exclusiv urmare procedurii necontencioase prevăzută de lege, situaţie care nu se regăseşte în prezenta cauza.

Astfel, subliniază recurentul-pârât, cauza cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei acţiuni formulată pe calea dreptului comun este un contract de asigurare RCA încheiat cu B. S.A..

În opinia recurentului, în mod greşit instanţa de apel a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a Fondului de Garantare a Asiguraţilor în prezenta cauză şi astfel lipsa interesului Fondului de Garantare a Asiguraţilor în promovarea apelului.

Totodată, apreciază că şi în situaţia în care în prezenta cauză a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Fondului, instanţa de apel trebuia să aprecieze asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, excepţie invocată de Fondului de Garantare a Asiguraţilor.

Cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, conchide recurentul, este inadmisibilă, întrucât Legea nr. 213/2015 prevede, pe de o parte, o procedură specială, obligatoriu de urmat pentru creditorii de asigurări care aleg să se adreseze recurentului din cauză, procedură în care se verifică şi se avizează dosarele de daună de către direcţiile de specialitate ale Fondului şi care, în caz de respingere a sumelor pretinse de creditor, se finalizează prin emiterea unei decizii care poate fi contestată în termen de 30 de zile, conform dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea 213/2015, iar, pe de altă parte, posibilitatea de a urma separat procedura de faliment a asigurătorului prevăzută de Legea nr. 85/2014, în vederea recuperării creanţei sale din activele asigurătorului în faliment, inclusiv pentru suma cuvenită care depăşeşte plafonul de garantare (conform ar. 17 din Legea 213/2015).

Pe fondul cauzei, în ceea ce priveşte pretenţiile reclamantului solicitate în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraţilor pe calea unei acţiuni de drept comun ce are ca obiect o acţiune în pretenţii, apreciază că aceasta se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.

Faţă de cele expuse, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, admiterea apelului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 115/LP/2023 din 4 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Bihor şi respingerea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu acesta.

Intimata-pârâtă B. S.A. prin administrator judiciar CITR Filiala Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, admiterea recursului declarat de pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere prioritatea analizării acesteia, în respectarea principiului legalităţii căilor de atac Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 268/2023 - A din 25 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a Civilă, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acţiunii iniţiate de reclamant la 13 mai 2022, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Se constată că prin acţiunea promovată, reclamantul A. a solicitat obligarea societăţii de asigurare B. S.A. la plata despăgubirilor produse în urma evenimentului rutier din 13.12.2020.

Astfel, raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii - despăgubiri în materie de asigurări - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR împotriva deciziei nr. 268/2023 - A din 25 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a Civilă.

Constatând culpa procesuală a recurentului în promovarea recursului de faţă şi în raport de solicitarea intimatei-pârâte B. S.A. prin administrator judiciar CITR Filiala Bucureşti privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentului-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR la plata sumei de 1785 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă B. S.A. prin administrator judiciar CITR Filiala Bucureşti, conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR împotriva deciziei nr. 268/2023 - A din 25 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia a II-a Civilă.

Obligă pe recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR la plata sumei de 1785 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă B. S.A. prin administrator judiciar CITR Filiala Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2024.